Rarisim, genial şi Mitică

La cererea publicului, în urma succesului de excepţie înregistrat cu filmul Brâncuşi inedit, revenim cu o altă creaţie cinematografică de excepţie, care are în vedere un alt artist român celebru în lume: Jacques Herold. Pentru a începe povestirea, trebuie să ştim cu toţii că Jacques Herold a fost român, evreu de origine, născut la Piatra Neamţ, în 1910. Cine observă că, mai anţărţ, i-a sunat centenarul, merită să ne citească în aceas-tă rubrică. Cine îşi aminteşte că românii nu au organizat nimic cu această ocazie, iar noi am fost singurii, sau măcar printre puţinii care au scris despre eveniment şi impresionanta expoziţie evocatoare pe care i-au dedicat-o francezii la muzeul Cantini din Marsilia, merită să fi citit această rubrică.

Joia viitoare, pe 21, la Centrul Pompidou, uzina culturală din mijlocul Parisului care a alcătuit, în 2011, DVD-ul cu imaginile mute cu Brâncuşi care îţi iau maul, va apărea şi un DVD despre Jacques Herold. Şi nu este departe momentul în care ni se va revela sub aceeaşi formă şi Victor Brauner, tot francez de origine română sau român de origine evreias-că, tot din Piatra Neamţ, şi, la fel, cetăţean de onoare al Parisului avangardist. Nu e pentru că sunt ei români dar, când zici avangarda artistică, zici Paris şi zici numele multora născuţi la noi în tzară.

Aşadar joi, 21 februarie, a l'occasion de la sortie du coffret DVD consacré a Jacques Hérold, Alain Seban, président du Centre Pompidou, şi mai mulţi colaboratori organisent la projection de "Jacques Hérold, le grain de phosphore au doigt", un film documentaire de Fabrice Maze, la 6 şi jumătate, seara, desigur. Să nu uităm că realizatorii filmului cu multe mărturii şi imagini de arhivă sunt Christophe Dauphin şi Rose-HélPne Iché. Filmul Centrului Pompidou despre Jacques Herold se află în vitrină, alături de filmul despre Brâncuşi, scos în 2011, dar de abia acum descoperit de publicul român, după ce a fost iutubat. Aşa că, aviz amatorilor de senzaţii tari dar vechi, dacă descoperiţi filme inedite revelate pe internet, verificaţi unde au fost puse în vânzare, înainte. Iar internautul misterios din Georgia, dacă ne citeşte, să cumpere DVD-ul cu pictorul Jacques Herold, ce va fi lansat peste o săptămână, la Paris, şi să-l urce pe youtube cât mai repede, să nu mai aştepte să uităm ce nici nu am ştiut, numai ca să vorbim de inedit şi senzaţional.

Evenimentul Jacques Herold ne-a fost subliniat de cel care ne-a pus în mână, în 2011, şi filmul inedit, pe atunci, cu Brâncuşi. Este vorba de administratorul de memorie al şcolii de la Paris, care ne chema mereu la întâlnire cu piese senzaţionale şi, culmea, originale, din creaţia unor astfel de români respectaţi în Franţa şi în toată lumea artei mari. DVD-ul cu filmul despre Herold este însoţit, în acel coffret pomenit mai sus, de o mini-monografie despre respectatul şi apreciatul artist, în care multe imagini se datorează pasiunii de descoperitor răscolitor a lui Lucian Georgescu. Nu o spunem (numai) noi, o scriu clar francezii.

La fel se petrec lucrurile şi cu licitaţia "Dadaisme, ensembles importants de Marcel Janco et Tristan Tzara" propusă de Binoche et Giquello, la Paris, luni, 25 februarie. Avem dreptul să ni se pară cunoscut numele casei de licitaţii pentru că este cea care a vândut manuscrisele şi documentele lui Cioran, iscând o mare emoţie şi profundă emulaţie printre conştiinţele şi portofelele din Româ-nia. Nu a fost nici prima şi nici ultima dată când numita casă de licitaţii specializate face aşa ceva, de fapt este obiectul lor de activitate, astfel că prezenţa românilor este inevitabilă, ba chiar dorită şi căutată asiduu. Şi înainte, şi după Cioran, licitaţia, nu apocalipsa, Binoche et Giquello au vândut picturi, desene, acte, documente, manuscrise şi multe fotografii din istoria mare a avangardei culturale. Brâncuşi, Brauner, Tzara, Janco, Herold sunt la ei acasă, iar limba română se învaţă pe reviste şi ziare vechi dar de avangardă, cu mii de euro pe fiecare pagină.

Începând chiar cu coperta catalogului ofertei dadaiste din 25 februarie a casei Binoche et Giquello ne simţim ca între prieteni cunoscuţi. Sardonic, cu un ochi violet încruntat şi un altul, roşu şi uimit, ne zâmbeşte un portret 3D de Marcel Iancu pe care l-am tot văzut în expoziţiile Colors Art ale lui Lucian Georgescu, de pe strada cu nume parizian, Poutzoulle loui Zamphire, din Bucureşti. Acest portret de carton cu culori de acuarelă şi păr din sac de iută ne întâmpina de sub nefrancezul subtitlu "Masks", în expoziţia-monument Marcel Iancu de anul trecut, numită premonitoriu sau doar firesc, "Marcel Janco. Un visionnaire de l'Art Moderne", onorată de fiica artistului, Dadi Janco, şi nepoata lui, Michaela Mende-Janco. În mască este Tristan Tzara, îl recunoaştem după monoclu, şi alături, la Bucureşti sau Paris, stă portretul mult mai îngăduitor, ba chiar în spiritul vremii, cu o ţigară înfiptă în gură, al lui Hugo Ball, tot de Marcel Iancu şi tot la 12-15 mii.

Dar multe dintre vedetele expoziţiei de atunci ne salută din oferta licitaţiei pariziene. "Nudurile feminine la ţărmul mării", jucăuşe ca la Avig-non, sunt cunoscute simezelor şi ofertelor româneşti din ultimul timp şi se oferă acum, franţuzeşte şi internaţional, la o estimare de 40-50 de mii de euro. Din aceeaşi expoziţie regăsim portretele ce au fost adunate într-un volum, cu zeci de ani în urmă, dar şi îndrăzneţele imagini erotice rău de tot, care ne făceau să roşim, artistic, desigur. Noi am avut privilegiul să stăm cu ochii pe ele şi, eventual, să le cumpărăm niţel, la preţuri accesibile. Imaginile de sex la malul mării, cu gând de antichitate delicioasă, sunt la preţuri de 1-1,8 mii de euro, colorata mergând până la 2,5 mii. Pentru istorie, reţinem portretele scriitorului Ion Călugăru de la revistele de avangardă din anii '20-'30, al sculptoriţei Miliţa Pătraşcu, N. D. Cocea, Ion Vinea, Iones-co, Ştefan Roll, adică Gheorghe Dinu, soţul pictoriţei Medi Wechsler Dinu, care, la 104 ani, a fost sufletul recentului vernisaj al personalei de la Simeza. Iar peste toţi, dar la aceleaşi dimensiuni, Carol al II-lea însuşi. Preţul portretelor în cerneală şi tuş este de la 6-800 la 800-1.000 de euro. Cei care s-au îndrăgostit de Monalisa pe carton cu mustaţă ataşată de Marcel Iancu şi au pierdut-o la Bucureşti, o pot întâlni la Paris, la 30-35 de mii de euro. Pentru ultima oară s-ar putea să vedem şi "Serure", această esenţă de broască de uşă, cu mecanismele ei din metal arătate ca într-o disecţie de planuri artistice. La o estimare de 3-4 mii de euro, sigur pleacă prin vreo colecţie.

Dar Janco nu este singurul artist român de avangardă care se bucură de atenţia şi colecţia lui Lucian Geor-gescu şi a beneficiat de o expunere în real la Bucureşti. Ofertele Jules Perahim întrunesc aceste calităţi şi vizitatorii simezelor din 2010 îşi amintesc cu plăcere de prezenţa celei care a autentificat multe dintre ofertele artistului, soţia sa, profesoară de istoria artei la Bucureşti şi Paris, Marina Vanci Perahim. Ar mai fi desenul aproape ilizibil de Brâncuşi şi autoportretul lui Arthur Segal, de o cromatică vibrantă şi la peste un secol de la aşezarea pe pânză. Dacă la Bucureşti aceste oferte făceau notă discordantă, având certificate de la autoritatea maximă pentru fiecare artist, la Paris se înscriu într-o normalitate care face lucrurile să evolueze firesc şi elegant.

Ne-am oprit, plini de patriotism recent, asupra unor piese excepţionale care ne-au stat sub nas la noi acasă dar, amăgiţi de oferte îndoielnice, le-am considerat prea scumpe. În licitaţia pomenită se află, alături de alte minunăţii, şi un lot Tristan Tzara - desene, fotografii, publicaţii şi pagini tapuscrit, termen prin care francezii înţeleg textele bătute la maşină - care ar merita cumpărate toate de statul român, de vreo instituţie a sa sau un român de bine, ca în cazul cu final academic al lui Cioran. Oricum, organizatorii nu se pot abţine şi exclamă, în scris, adeseori, rarissime, foarte rar, sau doar exemplar rar! Sau, ca în cazul unei fotografii de Paul Eluard, géniale et mythique photographie, unde al doilea adjectiv nu are nimic de a face cu bucureşteanul diminutiv de la Dumitru.