Deşi reacţia trebuia să fie rapidă şi globală reuniunea de la Washington s-a terminat fără să producă nicio schimbare majoră la nivel financiar sau economic. Contrar declaraţiilor de bune intenţii ale unor politicieni europeni Washington 2008 nu a fost un nou Bretton Woods. Cele 20 de puteri economice mondiale, între care - o premieră - şi China comunistă, nu au putut depăşi faza declaraţiilor de principii. Poate că era prematur şi oarecum dificil să se pună degetul pe rană câtă vreme unul dintre responsabilii crizei actuale era chiar gazda reuniunii. Oricum, tot ce au reuşit mai marii lumii a fost să propună aşa zise principii pentru remedierea deficienţelor sistemului financiar internaţional, amânând deciziile pentru viitoarea întâlnire de la Londra din aprilie 2009 când marele absent al reuniunii din capitala Statelor Unite, Barack Obama, va fi deja preşedinte în funcţie. Până atunci, abia pe 20 ianuarie 2009 noua administraţie se va instala la Casa Albă, şi abia odată cu acest eveniment perioada răţoiului şchiop, cea dintre data alegerii şi începutul mandatului, se va încheia şi America va începe să funcţioneze la întreaga capacitate. Un lux pe care o economie în criză nu şi-l poate permite.
În acelaşi timp, preşedintele ales al SUA a consacrat prima sa declaraţie săptămânală în această calitate tocmai crizei economice. Obama a cerut, ca şi în prima sa conferinţă de presă de după alegerea sa, adoptarea de urgenţă a unui plan de salvare a economiei americane. Preşedintele ales a cerut Congresului, în care partidul său are majoritatea în ambele camere din 2006, să adopte cât mai repede un nou plan de salvare de urgenţă. Majoritatea democrată din Congresul SUA va încerca încă o dată adoptarea unui plan de relansare economică în valoare de aproximativ 100 de miliarde de dolari. Acest plan ar urma să prevadă investiţii în infrastructură şi ajutorarea proprietarilor incapabili să ramburseze împrumuturile imobiliare. Camera Reprezentaţilor a votat deja în acest sens un plan de urgenţă în valoare de 61 miliarde de dolari, dar Senatul nu l-a adoptat, iar preşedintele George Bush se opune cu vehemenţă. Să ne mai mirăm că un alt plan de relansare economică de 150 miliarde de dolari, pentru a asigura rambursarea impozitelor, a fost, între timp, amânat pentru februarie? Pentru a înţelege mai bine natura socială a urgenţei la care se referă, Obama preciza în declaraţia sa că SUA nu-şi pot "permite nicio întârziere în vederea ajutorării celor peste un milion de americani care vor epuiza asigurarea de şomaj înainte de sfârşitul anului".
Semn al globalizării, perioada răţoiului şchiop afectează întreg sistemul mondial. Degeaba G 20 a dis-cutat despre un plan de acţiune şi o listă de măsuri ce trebuie puse în aplicare până la 31 martie 2009 pentru a restabili încrederea în sis-temul financiar. Chiar formula, repetată până la paroxism pe toate canalele, restabilirea încrederii, dovedeşte blocajul ideologic şi politic în care politicienii se afundă. Aşa că în locul unor măsuri concrete, doar mici concesii precum lărgirea reprezentării ţărilor în plină dezvoltare în cadrul FMI şi a Băncii Mondiale. Această recoltă săracă anunţă o probabilă prelungire a crizei. Între timp, în România, unde criza s-a instalat fără vreo introducere, campania electorală continuă. Să urmeze şi pe aici vreo perioadă a răţoiului şchiop.