• Ieri la Cluj, Traian Băsescu a început să nominalizeze "oligarhii tranziţiei"- Dinu Patriciu, Dan Voiculescu, Călin Popescu Tăriceanu, Dan Ioan Popescu, Verestoy Attila şi Viorel Hrebenciuc Unul din punctele centrale ale campaniei preşedintelui suspendat ţinteşte legile speciale pentru anumiţi "oligarhi" Dar cea mai importantă lege pentru Patriciu a fost promulgată, în 2005, chiar de către Traian Băsescu!
De doi ani de zile, România este măcinată de un scandal profund care a culminat cu suspendarea preşedintelui Traian Băsescu, fiind sancţionat politic de Parlament pentru desele atacuri la clasa politică.
Actorii principali ai acestui scandal sunt doi politicieni, implicaţi şi în afaceri controversate în ultimii 17 ani: Traian Băsescu - dosarul Flota şi Dinu Patriciu - Petromidia. Între cei doi se dă de fapt bătălia de doi ani de zile. Ca în orice bătălie pentru putere, etica este lăsată la coadă, prioritate având jocurile de culise sau şantajul politic. Cine va câştiga din această luptă crâncenă?
Deocamdată, maşinăria politică a PSD a reuşit să dărâme mitul preşedintelui atotputernic, al preşedintelui intangibil pe timpul mandatului. Aceasta este marea lovitură dată, la nivel simbolic, de PSD, partidul cu cei mai mulţi meşteri în politică din România, chiar şi după devorarea lui Adrian Năstase, Dan Ioan Popescu şi Miron Mitrea.
Rezultatul acestui joc politic, marca PSD, poate fi unul limpede şi de durată: locul intangibil al şefului statului va fi ocupat de acum înainte de o coaliţie politico-economică.
Lui Băsescu îi rămâne popularitatea în rândul maselor, bazată pe imaginea că încearcă să lupte împotriva sistemului corupt.
În viziunea susţinătorilor preşedintelui, coaliţia anti-Băsescu s-a coagulat de frica cătuşelor, pentru că ar avea dosare penale. Pentru ei, lupta actuală este una dintre conturile bancare şi cătuşele arătate de preşedinte, care, recent, anunţa că vor urma alte dosare importante ale unor lideri politici.
Coaliţia PSD-PNL-PC-UDMR pare că se pregăteşte de o domnie lungă în România. Prin bascularea PD de la guvernare şi prin suspendarea preşedintelui, coaliţia antiprezidenţială vrea să demonstreze că este mai puternică decât tabăra adversă, iar singura soluţie pentru stoparea crizei este debarcarea lui Băsescu.
Toată această coaliţie stă pe o alianţă politico - economică, şi de aceea va fi greu de zdruncinat.
Pentru această lovitură, PSD a avut nevoie de influenţa lui Dinu Patriciu, atât în PNL, cât şi în UDMR şi PC.
După doi ani de degringoladă politică, PSD s-a trezit ca un uriaş din pumni. La fel, Dinu Patriciu şi Dan Voiculescu, după doi ani de plimbări la Parchet (primul) şi după doi ani de soluţie imorală (al doilea) şi-au reunit forţele pentru consolidarea afacerilor cu petrol şi, respectiv, energie.
Visul lui Dinu Patriciu, la care a muncit cu sârg şi a contribuit băneşte sponsorizând PSD, s-a împlinit: PNL s-a asociat cu PSD, la sfaturile lui Viorel Hrebenciuc, marele maestru al combinaţiilor politice, care le-a arătat că mecanismul instituţional îl poate devora pe preşedintele Băsescu.
Alianţa Hrebenciuc - Patriciu era previzibilă, după ce Iacobov şi Patriciu au intrat cu schimbul la arest, la începutul mandatului lui Traian Băsescu. Dar legăturile dintre cei doi sunt mai vechi şi mai trainice, decât antipatia comună faţă de Băsescu.
O explicaţie a suspendării preşedintelui poate fi dată, mai curând, din perspectiva economică, decât din cea politică, căci ea pare mai degrabă o acţiune gândită de mintea unor afacerişti, decât a unor politicieni.
E greu de explicat atât pactizarea PSD cu PNL, precum şi împăcarea PC cu PSD, după marea trădare din 2004, dacă îl excludem din ecuaţie pe Dinu Patriciu.
Cât timp Iacobov a patronat Rafo, Patriciu nu a avut nicio problemă cu grupul de la Bacău, lucrurile complicându-se abia după preluarea rafinăriei moldave, în 2003, de gruparea Iancu -Tender, suspectată de legături strânse cu fostul şef SIE, Ioan Talpeş.
Atunci a apărut şi memorandumul lui Talpeş care reclama privatizarea frauduloasă a rafinăriei Petromidia. Nu întâmplător Ioan Talpeş este acum unul dintre cei mai vehemenţi susţinători ai lui Traian Băsescu, după ce a stat ani buni la dreapta lui Ion Iliescu.
Legătura lui Dinu Patriciu cu Dan Voiculescu este de notorietate, iar tranzacţiile pe bursă cu acţiunile Rompetrol, cercetate de procurori, îl au ca principal beneficiar pe Dan Voiculescu, prin fiica sa. Ambii au fost nominalizaţi ieri la Cluj de Traian Băsescu.
În 2004, Voiculescu cumpăra acţiuni la o societate a lui Copos (care intra în Partidul Conservator - pe atunci, Umanist), iar Dinu Patriciu achiziţiona o parte dintr-o afacere turistică a lui Copos de la malul mării. Toţi trei, sunt acum în centrul scandalului Loteria.
Alt beneficiar important al tranzacţiilor cu acţiunile Rompetrol a fost Verestoy Atilla, unul din greii UDMR, fost partener cu Dinu Patriciu în firma de brokeraj TVM prin care s-au făcut mare parte din tranzacţiile Rompetrol, incriminate acum de procurori.
Verestoy Attila a fost numit ieri de Traian Băsescu ca unul din cei care se cred că dau de mâncare la muncitori, făcând referire la afacerea Hungastro, una din firmele de pe piaţă care produc tichete de masă distribuite de companii angajaţilor, controlată de parlamentarul maghiar.
Conturile lui Dinu Patriciu, Viorel Hrebenciuc, Dan Voiculescu, Verestoy Atilla, Călin Popescu Tăriceanu, au fost luate la puricat, în ultimii doi ani de procurori, la grămadă, sub suspiciunea unor operaţiuni de spălare de bani.
Preşedintele suspendat l-a mai inclus ieri în lista oligarhilor şi pe fostul ministru PSD, Dan Ioan Popescu, acuzat că ar fi patronat afacerile cu energie. Dan Ioan Popescu a încercat în 2003 să promoveze o ordonanţă de urgenţă prin care datoriile publice de 600 de milioane de dolari ale rafinăriei Rompetrol -Petromidia urmau să fie şterse în schimbul plăţii la buget a doar 70 de milioane de dolari. Dan Ioan Popescu are şi el probleme de mai bine de un an în a-şi justifica o parte din averea dobândită în timpul mandatului de ministru.
Când ţi se arată cătuşele, cum li s-a întâmplat unora din cei pomeniţi ieri de Traian Băsescu, şi ai puterea să te opui ( mai ales dacă în sinea ta te consideri nevinovat), ce faci? Te predai?!
Mai ales că omul care vrea să te înfunde nu vine de pe Lună, ci a băltit cu tine în această chiseliţă, care a fost şi este clasa noastră politică - o fiertură, în marea ei parte, de legume stricate, cu rădăcini în negura comunismului. Căci, Traian Băsescu a descoperit sistemul ticăloşit abia la paisprezece ani după ce a fost cu el la masă, ba în Parlament, ba în Guvern, ba la Primărie. Traian Băsescu nu s-a răzgândit asupra demisiei, pentru că, în realitate, nu şi-o programase nicicum, în mintea lui n-a existat niciodată. El ştie că această coaliţie anticătuşe va face o singură excepţie - Traian Băsescu, fie pentru dosarul Flota, fie pentru orice altceva. Trebuie că are şi el nişte conturi de trebăluit prin ele.
Decretul 212
Traian Băsescu, la emisiunea între "Bine şi rău" difuzată, marţi, 8 mai 2007:(...) "Marea problemă sunt acele acţiuni individuale, în favoarea câte unui domn care are sprijin politic şi pentru care se emit ordonanţe de urgenţă, repet, ordonanţe de urgenţă, legi, hotărâri de guvern. Aceşti oameni distorsionează competiţia. Că ar distorsiona competiţia, încă este o problemă a Consiliului Concurenţei. Dar ei mai fac ceva. Bogăţia îi împinge la foamea de putere politică şi nevoia continuării afacerii lor, au nevoie de legătura cu oamenii politici şi pe de altă parte, înţeleg că au nevoie să deţină control pe anumite tronsoane ale politicului, pentru a diminua riscul ca într-o zi, un guvern să vină să spună:
Tema ordonanţelor şi legilor special concepute pentru favorizarea unor clienţi politici, numiţi oligarhi de Traian Băsescu, a fost reluată ieri şi la mitingul de la Cluj.
Dar preşedintele uită un lucru: ordonanţa Guvernului Năstase prin care datoriile Rompetrol-Petromidia a fost aprobată de Parlament în martie 2005, cu voturile PD, PSD, UDMR, PC şi, bineînţeles, PNL. Iar, mai mult, legea a fost promulgată fără crâcnire de preşedintele Traian Băsescu. Deşi a cerut în alte rânduri reexaminarea de către Parlament a unor legi, refuzând să le promulge în forma adoptată de Parlament, în aprilie 2005 Traian Băsescu nu a avut nicio problemă în a fi de acord cu o lege favorabilă lui Dinu Patriciu, pe care azi o incriminează!