A intrat sau nu economia americană în recesiune? Va reuşi ea să evite inevitabilul? Iată, cu siguranţă, cele mai dramatice întrebări pe care şi le pun în momentul de faţă toţi care privesc sideraţi evoluţiile spasmodice şi imprevizibile ale burselor de pe întreg mapamondul.
Luni a fost o zi infernală. Au dat tonul unui declin neaşteptat de pronunţat toate bursele asiatice; le-au urmat, la scurt timp, prin contaminare, şi bursele europene. La sfârşitul unei zile de coşmar, s-a înregistrat cea mai abruptă şi îngrijorătoare cădere a indicilor bursieri de la 11 septembrie 2001 încoace. Iar, de atunci, s-au scurs aproape 7 ani.
Numai Wall-Stretul n-a intrat în acest vârtej, dar dintr-un motiv eminamente tehnic: luni, America a comemorat ziua de naştere a binecunoscutului militant de culoare Martin Luther King, şi bursele americane au fost închise.
În ziua următoare, marţi, adică ieri, bursele asiatice şi-au reluat picajul. La Sidney sunt bătute toate recordurile negative din ultimul deceniu, dar nici la Tokyo, cu o pierdere de 5 %, investitorii nu se simt mai bine. Ca să nu mai vorbim de bursele din Hong Kong şi Delhi, unde căderea este, de fapt, o prăbuşire: 8 şi, respectiv, 10 procente într-o singură sesiune de tranzacţii. Se căută asemănări în trecutul apropiat şi sunt găsite tocmai în şocurile bursiere de acum 17 sau 20 de ani.
Nici pieţele europene n-au dat, ieri, vreun semn de reviriment mai solid. Bursa din Paris a pierdut 5 puncte procentuale, chiar în deschidere. Bursele din Frankfurt, Londra şi Madrid au înregistrat şi ele reculuri semnificative. "Nu trebuie decât un grăunte de nisip pentru ca să se producă un crah bursier," remarca un analist californian.
Spectrul recesiunii americane mătură pieţele financiare ale lumii. Până mai ieri, şi europenii, şi asiaticii se amăgeau cu iluzia că vor reuşi să evite criza americană. În mediile financiare, mai puţin în cele ştiinţifice, câştigase teren teoria "populară" a decuplării economiilor asiatice şi europene de economia americană. Creşterea rapidă a schimburilor comerciale dintre statele celor două continente, performanţele constante şi notabile ale Chinei şi Germaniei în plan economic au consolidat treptat această convingere. La fel se credea şi despre economiile marilor state emergente-China, Rusia, India, Brazilia: de acum sunt capabile să se desprindă de influenţa economiei americane. După două zile de "spasme" bursiere, toate speranţele par să se fi spulberat. Bursele din Moscova, Sao Paolo, Shanghai au înregistrat pierderi istorice. "Avem evoluţii similare cu cele din Statele Unite , remarca un înalt reprezentant al mediului de afaceri chinez, şi suntem confruntaţi cu acelaşi gen de probleme."
Odată cu declinul, în ringurile bursiere, a reapărut inamicul numărul unu al investitorilor: neîncrederea, însoţită de "aliatul" ei cel mai de redutabil: panica. Ordinele de vânzare sunt date în disperare şi, cu cât sunt mai multe, cu atât cursul acţiunilor se duce şi mai jos.
Toate privirile sunt îndreptate spre Wall-Street, unde urmează o sesiune de tranzacţii extrem de dificilă. Măsurile economice propuse de preşedintele Bush pentru evitarea recesiunii americane sunt privite cu destul scepticism. "Pachetul stimulativ" de 145 miliarde dolari cerut de şeful executivului american pentru menţinerea celei mai mari economii a lumii pe linia de plutire, nu este considerat suficient. Unul din "strategii" băncilor asiatice a făcut o declaraţie cât se poate de sugestivă: "Nu ne punem problema dacă economia americană va intra sau nu în recesiune, ci cât de lungă şi profundă va fi aceasta". Casa Albă nu se dă bătută şi încearcă să refacă tonusul general, puternic afectat de cele întâmplate în ultimele două zile pe pieţele bursiere, exprimându-şi speranţa că economia mondială va continua să crească, iar cea americană îşi va reveni şi relua, la rândul ei, evoluţia din anii anteriori.
Până atunci, dincolo de sfera financiară, recesiunea pare să-şi întindă aripile ei de plumb asupra întregii vieţi economice. Piaţa imobiliară europenă şi-a atenuat clar dinamismul de altădată. Semn îngrijorător în percepţia analiştilor economici, pentru că este vorba, în primul rând de Anglia, Spania, Irlanda- economii puternice ale Uniunii Europene, iar un declin pe pieţele lor imobiliare atrage automat şi scăderea ratei de creştere economică, influenţînd restul blocului economic european. În Germania, puternica firmă Hypo Real Estate a anunţat o diminuare cu o treime a valorii sale de piaţă în urma crizei creditelor. Statul german, şi nu numai el, apelează la metoda de "tratament" americană, injecţii de capital în diferite stabilimente bancare, pentru a evita un colaps mult mai periculos. Cu toate acestea, marile bănci europene acuză şocuri bursiere de proporţii: chiar luni, Commerzbank a pierdut 10 procente din valoarea sa de piaţă, Deutsche Bank-6,7, Societe Generale - 8,0, BNP - 9,6, iar ING Group - 10,5.
Una din ideile - cheie ale momentului actual constă în distribuirea relativ echitabilă a poverii recesiunii pe umerii populaţiei. Pentru că, acum, în clipe de derută, este momentul propice al obţinerii unor avantaje financiare de anvergură, prin scumpirea preţurilor, al "tunurilor" date pe diverse pieţe. În economiile dezvoltate, statul veghează să nu se producă asemenea anomalii. În Franţa, de pildă, a fost respinsă solicitarea companiei EDF de majorare a tarifelor la electricitate pentru a nu înrăutăţi şi pe această cale situaţia materială a populaţiei. Guvernul a cerut grupului menţionat să găsească altă sursă de creştere a veniturilor sale. O idee care ar trebui bine cântărită şi la noi, căci avalanşa scumpirilor cu şi fără rost, declanşate în această perioadă, riscă să detererioreze grav bugetele familiale şi să pună în pericol supravieţuirea unor largi categorii de cetăţeni.