RECHIZITORIU ÎN DOSARUL MINERIADEI: Adrian Sârbu a fost în stare să gândească atacuri teroriste asupra manifestanţilor

Adrian Sârbu, care în 1990 ocupa funcţia de consilier al premierului Petre Roman, i-a cerut ministrului Apărării de la acea vreme, Victor Atanasie Stănculescu, să îi pună la dispoziţie explozibil pentru a-l folosi împotriva manifestanţilor din Piaţa Universităţii, potrivit rechizitoriului întocmit în dosarul Mineriadei din 13 - 15 iunie.

"Inculpatul Adrian Sârbu, consilier al inculpatului Petre Roman, a fost în stare să gândească atacuri teroriste asupra manifestanţilor din Piaţa Universităţii, solicitând ministrului Apărării să îi pună la dispoziţie 20 kg de trotil pentru a-i arunca în aer pe protestatari. Acest fapt rezultă din declaraţia lui Stănculescu Victor Atanasie", se arată în rechizitoriu, potrivit Agerpres.

Jurnalistul Victor Roncea se întreba public, în 2015, dacă Adrian Sârbu ar putea fi inculpat şi pentru faptele la care s-ar face complice, ca organizator principal al reprimării sălbatice de către mineri a studenţilor anticomunişti din Piaţa Universităţii, pe când acesta era şef de cabinet al lui Petre Roman.

Victor Roncea scris, în februarie 2015, într-un articol preluat de ziarul "BURSA": "Însă, pe lângă faptul că Sârbu a fost un organizator al represiunii din iunie 1990, el ar trebui cercetat şi pentru propria-i tentativă de asasinare în masă printr-un act terorist, respectiv aruncarea în aer a balconului Universităţii, prin plasarea unei maşini-capcană încărcată cu exploziv".

Conform rechizitoriului, citat, acum, în presă, Stănculescu a catalogat întâlnirea cu Adrian Sârbu ca fiind "un episod absurd", petrecut la debutul fenomenului Piaţa Universităţii.

"Aşa se face că, după instalarea baricadei, în Piaţa Universităţii, cred că prin luna mai (...), în cabinetul meu a venit dl Adrian Sârbu. Acesta mi-a solicitat să îi pun la dispoziţie din depozitele Armatei o cantitate de trotil (aproximativ 20 kg), pentru a realiza un automobil capcană care să fie detonat în Piaţa Universităţii. Eu am rămas surprins de această propunere şi i-am explicat despre efectele dezastruoase pe care le-ar avea o asemenea acţiune", se menţionează în declaraţia dată de fostul ministru al Apărării.

Victor Atanasie Stănculescu a precizat că l-a sunat pe premierul Petre Roman şi l-a întrebat dacă el l-a trimis pe Adrian Sârbu. "Nu i-am spus despre ce este vorba. Primul-ministru mi-a comunicat că nu l-a trimis la mine pe sus-numitul. Constatând această situaţie, mi-am dat seama că Adrian Sârbu venise la mine din proprie iniţiativă, cu o idee personală pe care i-am respins-o fără prea multe comentarii", a mai declarat Stănculescu.

Fostul preşedinte Ion Iliescu, fostul premier Petre Roman şi fostul director al SRI Virgil Măgureanu au fost trimişi în judecată de procurorii militari pentru infracţiuni contra umanităţii în dosarul Mineriadei din 13 - 15 iunie 1990.

De asemenea, au fost deferiţi justiţiei Gelu Voican Voiculescu, fost viceprim-ministru; general (rez.) Mugurel Cristian Florescu, adjunct al procurorului general şi şef al Direcţiei Procuraturilor Militare; amiral (rez.) Emil "Cico" Dumitrescu, la data faptelor membru al CPUN şi şef al Direcţiei Generale de Cultură, Presă şi Sport din cadrul Ministerului de Interne; Cazimir Ionescu, vicepreşedinte al CPUN; Adrian Sârbu, şef de cabinet şi consilier al prim-ministrului; Miron Cozma, preşedinte al Biroului Executiv al Ligii Sindicatelor Miniere Libere "Valea Jiului"; Matei Drella, lider de sindicat la Exploatarea Minieră Bărbăteni; Plăieş Cornel Burlec, ministru adjunct la Ministerul Minelor; general (rez.) Vasile Dobrinoiu, comandant al colii Militare Superioare de Ofiţeri a Ministerului de Interne; colonel (rez.) Petre Petre, comandant al Unităţii Militare 0575 Măgurele aparţinând Ministerului de Interne; Alexandru Ghinescu, director al IMGB.

Procurorii militari susţin că, în zilele de 11 şi 12 iunie 1990, autorităţile statului au hotărât să declanşeze un atac violent împotriva manifestanţilor aflaţi în Piaţa Universităţii din Bucureşti, care militau în principal pentru adoptarea punctului 8 al Proclamaţiei de la Timişoara şi îşi exprimau, în mod paşnic, opiniile politice în contradicţie cu cele ale majorităţii care forma puterea politică la acel moment.

În acest atac au fost implicate, în mod nelegal, forţe ale Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naţionale, Serviciului Român de Informaţii, precum şi peste zece mii de mineri şi alţi muncitori din mai multe zone ale ţării.

Atacul a fost pus în practică în dimineaţa zilei de 13 iunie 1990, având următoarele consecinţe: moartea prin împuşcare a patru persoane, vătămarea integrităţii fizice sau psihice a unui număr total de 1.388 de persoane, privarea de dreptul fundamental la libertate, din motive de ordin politic, a unui număr total de 1.250 de persoane.

• Dosar: "Iliescu era îngrijorat că cineva putea ascunde un pistol într-o cameră de filmat"

Fostul preşedinte Ion Iliescu a refuzat să fie filmat, în mai 1990, în cadrul unei întâlniri cu reprezentanţi ai manifestanţilor din Piaţa Universităţii, fiind îngrijorat că în camera de luat vederi putea fi ascuns un pistol.

În rechizitoriul din dosarul Mineriada, trimis recent în instanţă de procurorii militari, se arată că, după alegerile din mai 1990, câştigate de Ion Iliescu şi FSN, Liga Studenţilor, Grupul Independent pentru Democraţie şi Asociaţia 21 Decembrie au considerat că votul reprezintă voinţa poporului şi au hotărât să se retragă din Piaţa Universităţii, dând posibilitatea membrilor lor de a participa la manifestaţii ca simple persoane, fără vreo apartenenţă civică.

În aceste împrejurări, manifestaţiile din Piaţa Universităţii au început treptat să scadă în intensitate. Mai mult, s-a încercat o întâlnire între manifestanţi şi Ion Iliescu pentru a negocia o evacuare paşnică a zonei.

După negocieri purtate de Ion Caramitru, Dan Hăulică şi Andrei Pleşu cu Marian Munteanu, a fost stabilită o întâlnire cu Ion Iliescu.

Una din condiţiile puse de Ion Iliescu a fost ca întâlnirea să nu fie filmată, după ce "un civil" i-a spus că în camera de luat vederi putea fi ascuns un pistol.

Informaţia apare în declaraţia dată de fostul ministru al Culturii, Andrei Pleşu, în cadrul audierii la Parchet: "Ni s-a trimis o listă cu cei care vor veni din Piaţa Universităţii la întâlnirea cu preşedintele Ion Iliescu. Reprezentanţii Pieţei Universităţii au pus condiţia ca întâlnirea cu Ion Iliescu să se înregistreze cu o cameră de luat vederi. În acest timp erau probleme şi din partea preşedintelui Ion Iliescu. Am fost de faţă când un domn în civil, bănuiesc că de la SPP, l-a sfătuit pe preşedinte să nu accepte prezenţa unei camere de luat vederi pentru că într-o asemenea cameră s-ar putea ascunde un pistol extra plat. Ion Caramitru, pe bună dreptate, a respins ca ridicolă această ipoteză, dar Ion Iliescu a părut totuşi îngrijorat. Acest lucru, plus faptul că ni s-a comunicat că, pe lângă lista trimisă deja din Piaţa Universităţii, a venit ca participant şi Doina Cornea care nu era pe listă, l-au determinat pe Iliescu să suspende întâlnirea. Doina Cornea se manifestase în mod public împotriva lui Ion Iliescu, iar acesta nu o considera un interlocutor, ci mai degrabă un duşman. Deci a fost un eşec".

Pleşu mai spune că, peste câteva zile, a fost sunat de Ion Iliescu, care i-a spus că doreşte să aibă totuşi o întâlnire cu reprezentanţii manifestanţilor, chiar şi în prezenţa unei camere de luat vederi. Marian Munteanu a transmis însă că protestatarii vor ca întrevederea să aibă loc la Televiziunea Română şi să fie transmisă în direct, idee refuzată de Ion Iliescu.

• Dosar: "Cele două victime de la sediul Ministerului de Interne au fost împuşcate în ceafă"

Velicu Valentin Mocanu şi Mitriţă Lepădatu, care au decedat în urma incidentelor produse în seara zilei de 13 iunie 1990 la sediul Ministerului de Interne, au fost împuşcaţi în ceafă, potrivit rechizitoriului întocmit în dosarul Mineriadei din 13 - 15 iunie.

"Prima victimă a fost Mocanu Velicu Valentin (25 de ani) care, în jurul orelor 19,15 - 19,20, în timp ce se afla în zona Ministerului de Interne, mai precis pe carosabilul dintre clădirea ministerului şi părculeţul din faţa acestuia, a fost împuşcată mortal în ceafă, decesul fiind constatat la ora 19,40, la Spitalul de Urgenţă. (...) În jurul orelor 20,00, în zona din faţa intrării în Casa de Cultură a Ministerului de Interne a fost împuşcată mortal victima Lepădatu Mitriţă (25 de ani). (...) Victima Lepădatu Mitriţă a fost împuşcată în ceafă (cervical stânga) cu un glonţ de calibru 7 - 8 mm, posibil 7,62 mm", se arată în rechizitoriu.

Conform aceleiaşi surse, nu s-a putut stabili cu certitudine că cele două victime au fost împuşcate de militarii aflaţi în dispozitiv la intrarea numărul 2 a Ministerului de Interne. Din declaraţiile martorilor, cei doi bărbaţi au fost găsiţi căzuţi la o distanţă mai mare decât cea la care ar fi putut ricoşa gloanţele trese de militari.

Pe lângă cele două persoane decedate, în aceleaşi împrejurări a mai fost rănit prin împuşcare un bărbat, care a fost transportat la Spitalul Floreasca cu răni la un braţ şi la un picior, care sângerau abundent.

"S-a stabilit că deschiderea focului de avertisment, cu muniţie de război, a fost ordonată de gen. Andriţa Gheorghe, adjunct al ministrului de Interne şi cel mai mare în grad şi funcţie dintre ofiţerii aflaţi în acel moment în sediu. (...) Focurile au fost executate pe rând şi prin rotaţie, în serii scurte "foc cu foc', în plafoanele de la intrările în aceste holuri, pe direcţie oblică la 600, doar atunci când manifestanţii atacau porţile cu violenţă deosebită", se menţionează în rechizitoriu.

Anchetatorii nu au reuşit să îi identifice cu certitudine pe cei care au făcut uz de armă şi nici numărul de cartuşe care au fost trase.

"Trebuie precizat că, având în vedere timpul scurs de la evenimentele din iunie 1990, precum şi faptul că la vremea respectivă nu au fost realizate activităţile de cercetare absolut necesare în astfel de situaţii (...), nu s-a reuşit identificarea certă a persoanelor care au executat focurile de armă şi acest lucru nici nu mai este posibil. De asemenea, singura referire la numărul de cartuşe trase în data de 13.06.1990 din sediul Ministerului de Interne aparţine gen. Andriţa Gheorghe într-o notă întocmită de acesta la data de 27.09.1990 cu unele precizări solicitate de Comisia parlamentară pentru cercetarea evenimentelor din 13 - 15.06.1990, în care a menţionat faptul că pentru salvele de avertisment trase în interiorul sediului ministerului, numai în momentele în care s-au forţat porţile de intrare, s-au consumat 130 de cartuşe", se precizează în documentul citat.

Alţi doi bărbaţi, Dragoş Drumea şi Gheorghiţă Duncă, au fost împuşcaţi mortal după ce un grup de manifestanţi a aruncat cu pietre şi sticle incendiare asupra unor paraşutişti militari de la o unitate din Buzău, însoţiţi de un tanc, în timp ce se deplasau pe Calea Victoriei.

"Când manşonul de cauciuc de la turela tancului a luat foc şi unul dintre militari era în pericol de a fi capturat, lt. col. Constantin Vasile a luat un pistol mitralieră de la un militar în termen şi a tras o rafală la foc automat, ordonând totodată soldaţilor să execute şi ei foc de avertisment în aer. Militarii în termen au executat la foc automat mai multe rafale, în mod dezordonat, manifestanţii împrăştiindu-se. În continuare, paraşutiştii au format un cordon la intersecţia Calea Victoriei cu bd. Mihail Kogălniceanu, iar manifestanţii s-au regrupat, blocând spaţiul dintre magazinul Delta Dunării şi magazinul Romarta Copiilor cu tomberoane. De aici au continuat să arunce cu sticle incendiare şi pietre asupra militarilor, care, fără să mai aştepte vreun ordin, au executat în mod repetat focuri de avertisment, la întâmplare, gloanţele lovind inclusiv zidurile clădirilor din zonă. În aceste condiţii au fost ucise prin împuşcare victimele Drumea Dragoş şi Duncă Gheorghiţă", susţin procurorii.

În afară de cele două persoane decedate, alţi cinci bărbaţi au fost răniţi prin împuşcare în timpul incidentului. Din notele privind primirea şi distribuirea muniţiei, întocmite de UM 01847 Buzău, a rezultat că în timpul misiunii de la Bucureşti, din 13 - 15 iunie, au fost trase aproape 1.500 de cartuşe.