Recomandări olandeze pentru economia României

Excelenţa Sa, domnul Matthijs van Bonzel, a deschis conferinţa spunând că primul lucru pe care l-a simţit în România a fost căldura oamenilor, deschiderea lor naturală, manifestată inclusiv în context oficial, chiar dacă nu a fost primit prea devreme de preşedintele de la acea vreme în funcţie, Traian Băsescu, pentru a-şi prezenta scrisorile de acreditare. Despre români, crede că au ca atuuri originea latină şi fluenţa comunicării, aceasta din urmă lipsindu-le "celor din Nordul" Europei. În schimb, olandezii "au gura mare cu şefii lor" şi nu ţin la ierarhie, consideră ambasadorul.

În timpul mandatului, domnia sa a insistat pe subiectul "Schengen", din două motive: Parlamentul de la Haga e critic în privinţa României şi Bulgariei, considerând că ambele state nu îndeplinesc încă toate angajamentele asumate la data aderării la Uniunea Europeană şi trebuie să le rezolve pe acestea înainte, în plus a văzut subiectul ca fiind o platformă de discuţie cu partea română, utilă pentru a explica cum se văd lucrurile din cealaltă parte a Europei.

Conform percepţiei sale, mesajul central al discursului pe care l-a avut constant a fost economia României, nu accederea în Spaţiul Schengen. În pofida faptului că Olanda este cel mai mare investitor străin în România, nu crede că această realitate economică este un temei pentru a pretinde o relaţie politică privilegiată cu autorităţile de la Bucureşti, iar la Haga nu a existat o astfel de aşteptare. Doar că economia românească trebuie să devină mai atractivă, să progreseze şi are nevoie de mai multe "start-up"-uri.

Pentru olandezi, competiţia economică este esenţială şi ceva firesc. "Ca şi companiile private, guvernele şi administraţiile locale sunt în competiţie, dar dacă eşti inteligent, vei găsi o cale să creşti", consideră Matthijs van Bonzel, precizând: "Lecţia liberalismului este că, dacă produci ceva în mod eficient, mai devreme sau mai târziu, vei avea o piaţă pentru acel produs. Nici măcar nu trebuie să fii cel mai eficient producător, doar să îl produci mai eficient decât alţii".

Un exemplu este faptul că Şantierul Naval Damen de la Galaţi, cu acţionar olandez, concurează cu şantiere similare din Coreea de Sud şi din China şi "câştigă competiţia". Ambasadorul şi-a amintit că se afla în Panama când a văzut mai multe nave noi, despre care a aflat că fuseseră construite de şantierul de la Galaţi şi s-a bucurat de această poveste de succes olandezo-română.

Dar, de la nivel central, guvernul român trebuie să investească, potrivit ambasadorului Olandei, în infrastructura de transport - aeroporturi, autostrăzi, canale navigabile - pentru că "se presupune că banii publici merg în beneficii publice şi răspund nevoilor comune, nu individuale" şi, din perspectiva unui investitor străin, stimularea consumului intern are mai puţină utilitate decât crearea condiţiilor optime pentru export.

La nivel local, modul în care administraţia priveşte investitorii străini este un factor care poate spori sau să diminua atractivitatea unei regiuni, consideră ambasadorul. Ca exemple concrete, domnia sa a menţionat Constanţa, care ar fi putut atrage investiţii olandeze de 500 milioane euro, dacă s-ar fi concretizat cooperarea dorită de Portul Rotterdam. Dar "instabilitatea mediului local de afaceri" şi întâlnirile fără niciun rezultat pe care le-a avut cu Radu Mazăre, pe atunci primar, au făcut ca Rotterdam să lucreze acum cu Portul din Istanbul, iar Constanţa să rămână "o bijuterie care are nevoie să fie şlefuită". Potrivit oamenilor de afaceri olandezi din România, zone stabile şi atractive sunt Clujul, Timişoara şi Iaşi.

Matthijs van Bonzel vede internetul rapid din România ca fiind un mare atu al ţării noastre, un rezultat al iniţiativei private care s-a dezvoltat pentru că nu era parte a moştenirii lăsate de regimul comunist, deci nu au existat speculatori în stilul anilor '90 care să-l acapareze. Internetul rapid este un indicator al progresului României, este ceva care nu a fost dorit nici de cei care s-au îmbogăţit vânzând proprietăţi ale statului, nici de baronii locali, este de părere Matthijs van Bonzel.

Excelenţa Sa este foarte încântat de tinerii români, care ştiu bine limba engleză, lucrează eficient cu internetul şi au idee cum funcţionează lumea occidentală. Chiar dacă pleacă în străinătate la studii sau pentru a lucra o vreme, ei ar trebui să se întoarcă pentru a contribui la dezvoltarea ţării, a spus domnul Matthijs van Bonzel. Din păcate, tinerii antreprenori români cu care a stat de vorbă i-au spus că evită să se implice în politică, considerând că astfel de iniţiative le-ar pune în pericol afacerile. Din perspectivă individuală, le înţelege atitudinea, dar, la nivelul macro al societăţii, neimplicarea lor nu este bună pentru România, susţine domnul van Bonzel, care avertizează: "Dacă România nu ţine pasul cu tinerele generaţii, acestea vor pleca".

În ce priveşte Uniunea Europeană, "justiţia şi afacerile merg mână în mână", spune Excelenţa Sa, care apreciază că, la nivel european, provocarea este să reuşeşti să guvernezi un spaţiu fără graniţe, de aceea este nevoie de respectarea regulilor, a justiţiei şi a liberei iniţiative. De exemplu, Uniunea creează treptat o piaţă liberă de telecomunicaţii, unde tarifele sunt ajustate de competiţie. Se uită faptul că o astfel de piaţă este creaţia UE, nu a statelor care fac parte din ea, susţine ambasadorul Olandei, care menţionează că, uneori, politicienii evită să explice oamenilor beneficiile Uniunii Europene.

În opinia sa, o evoluţie similară ar trebui să aibă loc şi în transporturile aeriene. Consideră că nu este normal ca, în timp ce un bilet de avion pe ruta Amsterdam - Madrid costă circa 120 euro, unul pe ruta Madrid - Bucureşti să coste dublu, iar unul pe ruta Bucureşti - Timişoara să coste tot atât cât este unul pe ruta Bucureşti - Amsterdam. Oamenii vor bilete ieftine pe cursele europene, de pildă românii din Italia şi Spania doresc asta, pentru a vizita România şi a reveni acolo unde au locurile de muncă.

Cooperarea dintre România şi Olanda poate evolua pe multiple direcţii - pe relaţia bilaterală, la Bruxelles, în privinţa Republicii Moldova - şi în diferite domenii. Domnul Matthijs van Bonzel a dat ca exemplu faptul că ambele ţări au câte o deltă, deci au interesul comun de a merge împreună la Bruxelles să ceară respectarea legislaţiei de protecţie a mediului de către statele tranzitate de cursurile de apă care se varsă în respectivele delte, cum ar fi Germania şi Austria. În acelaşi domeniu, un succes recent este colaborarea dintre WWF România, WWF Olanda şi ONG-ul olandez ARK Nature în vederea repopulării cu zimbri a arilor naturale din România.

Cele două bănci centrale din România şi Olanda colaborează de decenii, iar guvernatorul BNR Mugur Isărescu, cunoaşte personal conducerea băncii olandeze, ceea ce este foarte bine, a mai precizat Excelenţa Sa, adăugând că România şi Olanda fac parte din acelaşi grup de state în cadrul FMI.

În privinţa Republicii Moldova, Banca Naţională a României şi Banca centrală a Regatului Ţărilor de Jos sunt parteneri în cadrul unui proiect european de sprijinire a Băncii Naţionale de la Chişinău, pentru îmbunătăţirea capacităţii de supraveghere şi reglementare a sistemului bancar moldovean. Republica Moldova trebuie să devină un stat funcţional, dar, din păcate, evoluţiile din teren nu sunt favorabile intereselor europene, este de părere Matthijs van Bonzel, adăugând că CSM, DNA şi DIICOT pot acorda sprijin instituţiilor omologe din Republica Moldova: "Trebuie mers acolo şi lucrat împreună, judecătorii, procurorii, poliţiştii de frontieră".

Este adevărat că nu toate investiţiile care vin din Olanda în România, sunt realizate de companii olandeze. Olanda şi-a făcut o politică din a convinge companiile multinaţionale să abordeze Europa ca o piaţă comună. De exemplu, Japan Tabacco International a fost convinsă să integreze filialele pe care le avea iniţial în fiecare stat european şi, astfel, filiala JTI din Olanda coordonează în prezent activităţile companiei japoneze la nivel european.

Olanda caută să fie atractivă pentru companiile străine, se prezintă ca fiind ceea ce este: un hub în transporturi şi în finanţe, cu un regim fiscal avantajos, de natură să stimuleze pornirea de investiţii din Olanda, pe direcţia altor state, a mai spus Excelenţa Sa. Olanda vrea să facă parte din economia globală, sens în care oferă în mod combinat mai multe avantaje.

În lumina celor afirmate de ambasadorul olandez la ultima sa conferinţă de presă în România, se înţelege de ce o evoluţie pozitivă a economiei este condiţionată de buna funcţionare a justiţiei. Este uluitor cum un străin, reprezentat al unui stat ce nu are mari afinităţi cu ţara noastră, îndeamnă cu perseverenţă România să progreseze şi să creadă în ea însăşi, în timp ce instanţele judecătoreşti autohtone dau sentinţe nefiresc de lejere pentru cazuri de viol în grup, ai căror autori şi rude sfidează "binele comun".

Astfel de contradicţii sunt dureroase pentru orice român care are o minimă conştiinţă de cetăţean al acestei ţări. Greu de crezut că este patriot un judecător care decide să emasculeze funcţia de sancţionare a faptelor antisociale pe care o are legea penală. Greu de crezut că un astfel de magistrat iubeşte România mai mult decât poate ţine la ţara asta un ambasador străin la Bucureşti.

Contribuabilii olandezi pun în discuţie chiar utilitatea misiunilor diplomatice pe care Olanda le are în lume şi a cheltuielilor publice aferente acestora. La noi, nu se întreabă nimeni dacă nu cumva eficienţa scăzută a diplomaţiei româneşti nu are printre factorii determinanţi aglomeraţia sinecuristă de rude din ambasade şi consulate, care înmoaie din start ideea de competitivitate profesională.

România, acasă şi în străinătate, arată prea multe eşecuri instituţionale şi reuşite individuale. Economia autohtonă nu este ca economia Olandei, capabilă să se autosusţină, chiar să "colonizeze" prin investiţii străine directe economiile altor state. Economia ţării noastre necesită sprijin instituţional, dar instituţiile sunt populate cu prea mulţi oameni corupţi sau blazaţi şi sunt bântuite de mentalităţile acestora. Cultura organizaţională actuală de la nivelul autorităţilor publice nu include responsabilitatea în faţa cetăţeanului şi s-a translatat în mediul privat, unde nu există responsabilitate în faţa clientului.

România este nesinceră când se cere în Spaţiul Schengen şi, periodic, pretinde că a venit timpul eliberării de MCV. România se minte pe ea însăşi şi nu se respectă pe sine câtă vreme justiţia are nevoie să fie împinsă de la spate de opinia publică şi de mass-media pentru a trata conform legii şi bunului simţ cazuri de viol precum cel de la Vaslui şi cel de la Vălenii de Munte.