Reglementarea preţului la gaze, aduce crize mari în viitor

În acelaşi mod în care în urmă cu 4 luni toată lumea arăta că plafonarea preţului la gaze este cheia rezolvării problemelor din energie, astăzi toată lumea arată cum reglementarea preţului la gaze este cheia în energie.

La fel ca atunci şi acum, nu se înţelege că a impune preţuri administrative, este echivalent cu a trata efectul şi nu cauza care a determinat actuala criză. Reglementarea preţului la gaze este percepută ca o metodă simplă şi populistă de a crede că se poate rezolva din vârful pixului o criză. Crizele se rezolvă prin eliminarea cauzelor, nu prin declaraţii şi prin făurirea din condei a unei stări de bine iluzorie.

Reglementarea preţului la gaze pentru toţi consumatorii, are mai multe consecinţe negative:

1. Majoritatea producătorilor de gaz, dar şi unii dintre furnizori au contracte de vânzare-cumpărare deja încheiate, la preţurile pieţii pe întreg anul 2022 sau chiar pentru anii viitori. Astfel, nu mai există cantitatea necesară disponibilă în piaţă pentru a putea reglementa preţul gazelor începând cu 1 aprilie 2022. Suspendarea contractelor încheiate în piaţă nu se poate realiza decât în condiţii de forţă majoră sau insolvenţă a companiilor, aspect care nu se poate invoca în prezent. Există posibilitatea de a se încerca o forţare a lucrurilor, dar care nu cred că nu va aduce zeci de procese cu statul român, procese care au toată şansa de a fi câştigate de firme şi atunci statul român ar fi bun de plată (adică noi toţi trebuie să plătim impozite mai mari şi să achităm consecinţele acestei decizii).

2. Reglementarea preţului la gaze, având în vedere istoricul acestui subiect din ultimii ani, ar aduce cu siguranţă un infringement rapid din partea UE pentru România, adică din nou statul român ar fi bun de plată (respectiv trebuie să plătim impozite mai mari şi să achităm, consecinţele acestei decizii).

3. Costurile pentru realizarea exploatării gazelor din Marea Neagră vor prezenta importante creşteri faţă de vechile prognoze, urmare a creşterii preţurile la toate materiile şi serviciile din ultima perioadă. Plafonarea preţului gazelor din producţia internă, poate aduce modificări importante în performanţa acestui proiect şi ar determina din nou întârzierea exploatării gazelor din Marea Neagră (prima dată a fost în anul 2018 când s-a plafonat preţul gazelor şi s-a blocat prima dată exploatarea gazelor din Marea Neagră).

4. Gazele extrase din zăcămintele exploatate de peste 70-100 de ani, au costuri mici urmare a amortizării investiţiilor (există doar costuri de operare), în cazul noilor investiţii, acolo unde amortizarea investiţiei şi restituirea creditelor nu este realizată, există costuri mult mai mari. Plafonarea preţului la gaze, ţinând cont de costul mic al gazelor cu investiţiile amortizate, ne va duce în situaţia în care exploatarea gazelor din noile investiţii să nu mai fie atractivă şi implicit să se sisteze sau să se întârzie dezvoltarea de noi capacităţi de producţie gaze. Reducerea investiţiilor on-shore şi off-shore, aduce reducerea cantităţilor de gaze extrase din România, respectiv necesitatea creşterii importurilor.

5. Creşterea importurilor, pe de o parte, urmare a reducerii investiţiilor în producţie (care va avea consecinţe pe termen de 3-5 ani) şi pe de altă parte datorită creşterii consumului de gaze (în momentul de faţă există cca. 300.000 de cereri de racordare "gratuită" la gaze şi 4000 MW de intenţii de dezvoltare a capacităţilor de producţie a energiei electrice de gaze), în lipsa unor relaţii comerciale de import pe termen lung, aceste importuri nu doar că vor crea grave probleme de securitate energetică a României, dar vor aduce preţuri mari pentru gazele din import. Dar dacă preţul este plafonat, pe măsură ce creşte preţul la gazele din import trebuie să scadă preţul gazelor din intern pentru a se realiza dezideratul cerut de a se menţine preţul constant al gazelor pe piaţa din România. Dar scăderea preţului gazelor din intern va aduce şi mai puţine noi investiţii în capacităţi de producţie, adică şi mai puţine gaze din intern în viitor, adică mai multe gaze scumpe din import şi procesul continua până la prăbuşirea sistemului de producţie gaze.

6. Pe măsură ce preţul gazelor din intern va scădea, exportul de gaze va creşte, export care poate fi direct sau indirect, prin diferite mijloace comerciale sau prin procesarea anumitor mărfuri. Dar, exporturi mai mari de gaze înseamnă importuri mai mari de gaze, importuri mai mari înseamnă preţuri mai mici pentru gazele din intern pentru a avea un preţ reglementat mic pe piaţa internă, dar preţuri mai mici la gazele din intern înseamnă investiţii mai mici în producţia de gaze, care vor aduce mai multe importuri scumpe...Vom putea interzice exportul gazelor dar, un nou infrigement se va îndrepta asupra României, adică din nou statul roman ar fi bun de plată (adică noi toţi trebuie să plătim impozite mai mari şi să achităm, consecinţele acestei decizii).

7. Reglementarea preţului la gaze va aduce şi o creşetere a numărului de noi consumatori, care vor percepe, în mod fals, gazele ca fiind mai ieftine decât alţi combustibili şi se vor racorda la reţeaua de distribuţie gaze, fapt care va duce la creşeterea consumului de gaze, gaze care vor trebui luate din import şi pentru a menţine preţul plafonat constant din nou va trebui să reduci preţul la gazele din intern cu consecinţele prezentate deja. Mai mult această situaţie va fi catastrofală pentru acei clienţi care ar fi avut alternative reale la folosirea gazelor şi care datorită reglementării preţului la gaze pe termen scurt nu au folosit resursele optime în condiţii reale, şi care vor fi nevoiţi în câţiva ani, pe măsură ce gazele din intern nu vor mai putea suporta subvenţionarea gazelor din import, să achite preţuri mari la gaze.

8. Reglementarea preţului la gaze va afecta şi dezvoltarea reţelelor de transport, distribuţie şi a depozitelor de înmagazinare gaze, care presupun creşteri de tarife, creşteri care ar determina creşterea preţului reglementat. Astfel, se va ajunge ori la situaţia de a nu mai dezvolta reţeaua, cu consecinţe asupra siguranţei aprovizionării cu gaze a consumatorilor, ori se va pune din nou o presiune pe scăderea preţului la gazele din intern cu impact în dezvoltarea de noi capacităţi de producţie a gazelor şi creşterea importurilor.

9. Reglementarea preţului va aduce şi reducerea proceselor de eficientizare energetică, pe de o parte unele proiecte nu vor mai fi rentabile ţinând cont de creşterea preţurilor la produse şi servicii în ultimele luni şi de costul cu economia realizată, iar altele nu vor fi interesante, preţul mic al gazelor face ca interesul consumatorilor în a realiza acţiuni de eficienţă energetică să scadă simţitor.

10. Apreciez că o reglementare a preţului la gaze pentru 1 an, va aduce preţuri mai mari la gaze anul viitor şi dat fiind că ne vom găsi în preajma unor alegeri, cu siguranţă s-ar prelungii perioada de reglementare cel puţin până în anul 2025, moment în care liberalizarea ar presupune o creşetere a preţului la gazelle din intern la o valoare de cca. 300%, adică imposibil de realizat.

Aşa cum s-a întâmplat şi în anul 2009 (atunci când preţul gazelor a fost îngheţat) şi în anul 2019 (când a fost plafonat preţul gazelor naturale la populaţie), consumatorii au achitat pe termen scurt un preţ mai mic, dar au achitat ulterior preţuri mult mai mari care au compensat şi chiar depăşit avantajele primite de consumatori în perioada de reglementare/plafonare, iar unii furnizori (inclusiv importatori) au fost de fiecare dată marii câştigători ai acestor intervenţii ale statului.

Reglementarea preţului la gaze, este calea sigură către câştiguri mari pentru importatorii de gaze şi maximizează insecuritatea energetică a României pe termen mediu şi lung.