Revenirea la BURSA

Primarul din Râmnicu Vâlcea s-a întors, luni, la Primărie.

Am văzut asta la televizor.

Tocmai îmi scăzuse, cât de cât, febra care m-a ţintuit în pat vreo patru zile. Am mare noroc: lungit în pat, picioarele mi se suprapun pe ecranul televizorului, am stat aşa, faţă-n faţă, zi şi noapte, în tot timpul ăsta cât m-a doborât durerea şi temperatura.

Nu prea deosebesc ce-am visat de ce-am văzut. Coşmarurile pricinuite de febră s-au împletit cu filosofia nedigerată prin care, rituos, Andrei Gheorghe îşi aruncă interlocutorii în perplexitate - "durudum!bang!buf!" - vin interjecţiile lui, care-i conving pe invitaţi să zâmbească, renunţând să-i mai spună adevărul despre el. Este clar că nu-l interesează adevărul, în general.

Puţin mai încolo, Turcu, Tăriceanu, Băsescu şi Stolojan întinseseră Hora Unirii - nu-i clar dacă delirul ăsta nu reprezintă o înţelegere superioară a situaţiei (Băsescu sorbea din Milcov).

Vadim este un om curat, face duş de cinci ori pe zi (eram scăldat în sudoare, coborâsem brusc la 35 de grade, apoi am săltat la loc la 39).

Cu un ochi întredeschis, am văzut cum şcolarii înfriguraţi din Bistriţa au fost bătuţi de politişti - nu!, asta cred c-am feştelit-o, am suprapus-o peste amintirea pensionarilor din Galaţi.

Mi-au dat un piure (trebuia să mănânc înainte de antibiotice), dar, în faţa mea s-a derulat rapid un calup de reclamă la prostată, urină şi menstruaţie. M-am zăpăcit, sunt sensibil, am scos ce-aveam în gură şi-am amânat antibioticele.

L-am mai zărit o dată pe creştinul Vlad Craioveanu bătând darabana pe bucile unei gagici cu chiloţii-n vine, dar nu era un canal porno, nu ştiu ce era, erau afişate trei canale deodată, Pro TV, Antena 1 şi Prima TV. M-am mirat că lipseau Andrei Gheorghe şi Cristi Tabără să exclame elocvent "ah!ecclesia!".

"Ady de la PSD" cânta maneaua "nu-s securist, ci-s urmarist", fusese el un bărbat lau-lau, un franţuz voise să-l ademenească, Ceauşescu îl fila aşa că şi-a publicat dosarul de victimă. Moţăiam. O şoaptă întunecată mi-a reverberat direct în creierii încinşi:

"Când deveneai ofiţer acoperit al unei direcţii din Securitate, deveneai urmărit de celelalte direcţii ale Securităţii, aşa că de aia aveţi atâtea dosare de urmărit ale unuia singur - pentru că era securist".

Apoi, umbra s-a îndepărtat - după şoaptă, cred că era călugărul Vasile, când m-oi face bine, am să-l întreb pe Emil Constantinescu.

Filip Teodorescu, securist-şef după vorbă, după port şi după ce scria pe ecran, îi zice lui Cristoiu "nu se face aşa desconspirările", iar Cristoiu îi zâmbeşte strâmb, dar încurajator pentru gramatică şi celelalte.

Am lipsit un timp. M-am trezit luni, epuizat, dar lucid. Copiii îmi aşezaseră, să mă vegheze în jurul pernei, pe ursul Boris, un căţel maro, încă un căţel maro dar mai mic, o oiţă şi o văcuţă minusculă. M-am jucat. Era dimineaţă, soarele îmi ajungea pe picioare. Pe deasupra lor, atunci, s-a-ntors primarul din Râmnicu Vâlcea la Primăria din Râmnicu Vâlcea.

A fost primit cu flori şi aplauze de toţi salariaţii Primăriei. Primarul a-mbrăţişaaat-o şi a pupaaat-o pe prima funcţionară care i-a dat florile. Apoi i-a pupat şi pe alţii.

Absentase patru luni. Se întorcea de la pârnaie. Fusese arestat pentru luare de mită.

Un sobor de preoţi a tămâiat Primăria să alunge Necuratul. După ce şi-a primit binecuvântarea sub patrafir, primarul a deschis grăbit şedinţa firească de lucru a aleşilor locali.

Primarul din Râmnicu Vâlcea s-a întors de la pârnaie nu pentru că ar fi fost găsit nevinovat. Ci pentru că avocaţii săi au obţinut să fie judecat în libertate. Aşa că zecile de funcţionari care l-au aplaudat şi l-au pupat, nu ştiau dacă nu aplaudă şi nu pupă un infractor de drept comun.

Eram treaz de-a binelea. Am mângâiat ursul Boris, am atins oiţa şi brusc, m-a copleşit din nou durerea.

Mâine sau poimâine încerc să revin la BURSA.