Rezultate excepţionale, dar acţiunile scad

• (Interviu cu preşedintele SIF-Muntenia, Petre Pavel Szel - Episodul I)

Băncile, "argintăria familiei"

Ne aflăm în perioada premergătoare Adunărilor generale ale acţionarilor celor cinci Societăţi de Investiţii Financiare (SIF), un motiv pentru ciclul "Interviurile BURSA" să-i invite la dialog, de predilecţie, pe preşedinţii SIF-urilor.

În cursul ultimei luni, "BURSA" a publicat interviurile acordate de domnul Ioan Cuzman, preşedintele SIF - Banat Crişana, domnul Sorin Turtoescu, preşedintele SIF - Moldova şi Mihai Fercală, preşedintele SIF - Transilvania.

Astăzi, publicăm primul episod al interviului pe care, cu amabilitate, ni l-a acordat domnul Petre Pavel Szel, preşedintele SIF - Muntenia.

Domnul Szel povesteşte acţiunile băncilor aflate în portofoliul SIF ca pe "bijuterii de familie" (deci, ca şi când nu te-ai putea gândi să le vinzi), din două motive: întâi pentru că sunt valoroase şi aduc dividend dar şi (apoi), pentru că piaţa nu prezintă alternativă de investiţie a sumelor mari care ar rezulta din vânzarea acestor acţiuni.

Totodată, preşedintele SIF - Muntenia semnalează anomalia cazurilor în care cotaţia la Bursă, evoluează în contradicţie cu performanţele economice ale întreprinderilor de la Cotă.

În episodul al doilea, pe care îl vom publica în ziarul "BURSA" de mâine, domnul Petre Pavel Szel aduce în discuţie rolul pe care îl joacă mass-media în condiţii de criză financiară.

Ziarul "BURSA" şi-a luat acest rol în serios. Nu rataţi "BURSA" de mâine!

Reporter: Criza financiară este un subiect pe buzele tuturor, în prezent. În aceste condiţii, de unde provine profitul realizat anul trecut de SIF Muntenia?

Petre Pavel Szel: Veniturile noastre nu sunt foarte influenţate de mersul pieţei. Dacă cheltuielile sunt relativ stabile şi previzibile (este vorba despre cheltuielile de administrare şi generale), veniturile provin din două surse; din veniturile aferente instrumentelor financiare pe care le deţinem, care sunt previzibile, şi în ultimul timp, sunt dominate copios de dividendele de la cele două bănci, care sunt destul de apropiate la toate SIF-urile, iar restul din câştigul de capital aferent vânzărilor. Acestea nu depind neapărat de criză, depind de oportunitate. Preţul poate să depindă de criză, dar 99% din portofoliul nostru este provenit din portofoliul iniţial al FPP-urilor, iar valorile de deţinere faţă de care se calculea­ză câştigul de capital sunt valorile istorice, care sunt foarte mici.

Reporter: Când vă faceţi bugetul pentru anul în curs, previzionaţi dinainte ce o să vindeţi?

Petre Pavel Szel: Când vindem cantităţi mai mari de acţiuni, rar vindem pur şi simplu pe piaţă, pentru că, înafară de acţiunile SIF-urilor, nicio altă acţiune din Româ­nia nu este atât de lichidă. Chiar şi societăţile lis­tate pe Ras­daq se vând, în general, acţionarului sau grupului de acţionari majoritari şi vânzarea se face în urma unor negocieri prealabile. La societăţile nelistate, este un proces de negociere care poate du­ra ani de zile. Atunci, este clar că noi avem unele ne­gocieri în curs. Acum doi ani am avut un an excepţional. În ianuarie am făcut tranzacţia cu Sicomed... În 2007, când am făcut prima proiecţie de buget, am zis să nu considerăm evoluţia din 2006, să luăm în calcul evoluţia dinain­te... consiliul reprezentanţilor acţionarilor a insistat să facem un buget aproximativ egal, dar nu mai mic decât cel din anul precedent... am reuşit să-l depăşim şi pe aces­ta: am avut o creştere cu 21% faţă de anul anterior, dar am avut şi o creştere de 14% faţă de profitul bugetat... A fost şi o întâmplare în 2006, care ne-a ajutat: oferta publică iniţială a Zentiva trebuia să fie închisă în decembrie 2005, dar s-a prelungit peste an... dacă ea s-ar fi închis în decembrie, am fi avut în 2005 un an absolut fantastic şi pe urmă, în 2006, n-am mai fi avut ce face şi am fi fost obligaţi să vindem din "argintăria familiei" - să fi vândut din BRD de exemplu - ca să facem bugetul...

Cineva poate să ne acuze că facem bugetul foarte mic ca să putem să-l depăşim, dar noi luăm în calcul nişte vânzări care pot să nu se materializeze... Ne-am putea realiza bugetul în orice moment, vânzând acţiuni BRD de exemplu, pentru că, faţă de valoarea de deţinere care este absolut neglijabilă, acolo câştigul este oricum mare. Dar eu vând ceea ce îmi propun să vând. Faptul că nu am vândut în alţi ani, face ca valoarea societăţilor să fie foarte mare acum."

Am vândut sau am făcut schimb cu FPS-ul în anii "90, cu mai multe societăţi pe care, poate, acum, mi-ar fi plăcut să le am pentru că le-a crescut valoarea, întrucât stau pe terenuri valoroase în Bucureşti.

Mulţi ne-au spus că puteam vinde participaţia la BRD când a fost înregistrat maximul istoric... Dar nu ştiu dacă puteam să vindem la acel preţ un pachet de 5%. În al doilea rând, se ivea problema care apare şi când se discută despre vânzarea acţiunilor BCR către Erste: ne trezim cu banii aceia şi putem face două lucruri; să-i punem în bancă timp de câteva luni, după care să distribui dividende acţionarilor, sau, dacă nu, să investesc suma... În ce să investim acum o sumă de sute de milioane?

Reporter: Banca Transilvania este o opţiune pentru preluare de către SIF-uri?

Petre Pavel Szel: Acum SIF Oltenia şi Banat-Crişana au pachete importante acolo. Însă, problema băncilor este una foarte delicată. Nu avem resurse ca să ne măsurăm cu niciuna din bănci. Competiţia în domeniul bancar este foarte mare, iar entuziasmul pentru bănci ne-a rămas din anii 90. În urma crizei financiare, probabil în următorii ani, şi datorită înăspririi reglementărilor de supraveghere şi datorită atitudinii bancherilor, rentabilitatea băncilor va scădea foarte mult.

Reporter: Care ar fi efectul crizei financiare la noi?

Petre Pavel Szel: La noi, fenomenul "sub-prime" nu poate să apară, pentru că volumul creditului ipotecar este foarte mic, şi este credit direct. În plus, există o sursă primară de case care intra pe piaţă: retrocedarea - cele mai multe case speculative apar în zona respectivă.

La noi, singurul pericol era în zona creditului de consum. Creditul ipotecar în America se întinde pe 20-30 de ani iar sumele sunt de ordinul zecilor, sutelor de milioane de dolari pe un credit, pe când la creditul de consum termenele şi sumele sunt mult prea mici... Efectul crizei este numai cel propagat prin intermediul refinanţării băncilor româneşti de la băncile mamă şi de pe piaţa interbancară internaţională.

Reporter: S-a tot vorbit despre o eventuală preluare a CEC de către SIF-uri...

Petre Pavel Szel: Brandul CEC nu mai are valoarea pe care o avea... Dacă cineva s-ar fi gândit serios acum zece ani să folosească acest brand, care atunci era puternic, ar fi putut face ceva. E o problemă delicată... Totul depinde de preţ... E riscant pentru cineva care nu este bancher, chiar şi dacă o primeşte pe gratis. Banca te costă! În timp, trebuie investiţi bani, iar băncile în România sunt foarte mici. Activele totale bancare în România sunt jumătate din PIB, adică nu au crescut mult mai repede decât PIB-ul. În ţările din jurul nostru, Ungaria, Polonia, Cehia, sunt uşor peste 100%, iar în ţările dezvoltate peste 200%. Dacă vrei să crească activele cu un miliard, trebuie să investeşti capital de 100-120 de milioane.

Reporter: S-a mai vehiculat ideea că toate societăţile pe care le aveţi în portofoliu ar putea opera prin CEC...

Petre Pavel Szel: Lucrul acesta, acum 10 ani, era încă posibil. Dar acum nu mai reprezintă atât de mult aceste societăţi... Acum lucrurile s-au mai aşezat... O societate controlată de un acţionar semnificativ este "persoana în relaţii speciale cu banca". Societăţilor unde nu suntem majoritari, le putem doar sugera să lucreze prin CEC, dar asta înseamna ca CEC să le ofere condiţii cel puţin egale cu cele de pe piaţă...

Reporter: Investiţia în CEC s-ar putea reflecta în cursul acţiunilor SIF...

Petre Pavel Szel: Dacă am fi în piaţa americană şi am anunţa că vrem să preluăm CEC-ul, imediat ar creşte acţiunile noastre un timp, poate ar rămâne chiar la nivelul acela. Dacă nu s-ar întâmpla nimic, după câteva săptămâni, preţul ar da înapoi, iar dacă cumperi şi după un an, doi ar da rezultate proaste, s-ar reflecta iar în acţiuni. La noi, nu se întâmplă aşa... BRD a anunţat nişte rezultate excepţionale şi, în aceaşi zi, acţiunile au scăzut.

Reporter: Să înţeleg că piaţa nu este matură...

Petre Pavel Szel: Acelaşi lucru s-a întâmplat cu Erste, care lucrează pe o piaţă mai serioasă, mai consistentă, mai veche, mai matură... Piaţa austriacă este matură, nu poţi spune că nu este. A anunţat rezultate foarte bune, inclusiv BCR-ul a avut rezultate bune, ţinând cont şi de restructurare, dar acţiunile tot au scăzut...