Românii ies în stradă doar în nopţile simezelor

După ce a pus pe harta culturală a Capitalei un palat excepţional, din chiar buricul tîrgului, Artmark, casa de licitaţii de artă, dă o casă şi pinacotecii, muzeul de artă al Bucureştiului, rămas fără sediu după cutremurul de pămînt din 1977 şi cel comunist de dinainte de 1989. Este un gînd mai vechi şi generos al celor de la numita casă de licitaţii, care au văzut minunile ascunse în depozitele pinacotecii Bucureştiului, şi s-au gîndit, ba au pus pe roate chiar o acţiune gen "decît la discotecă, mai bine la pinacotecă", adică să se adune bani, chiar şi un leu, ca la Ateneu, să se pună de o clădire, nouă sau veche, în care să fie expuse multele opere de artă. Se pare că succesul a fost fulminant iar comportamentul la vreme de criză al românilor, inclusiv a celor cu bani, a fost teribil, devreme ce tot respectiva afacere de drept privat a dat o mare parte din noul său sediu, extraordinar, e drept, pentru expunerea muzeului public. Ce le-or fi fost dat să vadă şi oamenilor de la Artmark poate fi de bănuit devreme ce, în acelaşi timp cu expunerea pinacotecii la noul sediu, a fost lansat şi proiectul "Adoptă o capodoperă!" prin care dai bani, 250 de euro, pentru restaurarea unor opere din aceleaşi oculte depozite care să fie scoase la lumina simezei, purtîndu-ţi numele pe etichetă. La cîţi dornici de apariţii pe ziduri de biserici avem ar trebui ca acţiunea să aibă un succes iute umplătoriu de expoziţii cu opere recondiţionate pînă la salvare. Cu certitudine, iniţiativa merită din toate punctele de vedere, inclusiv respectul nostru pentru cei care au lansat-o.

Locul unde poate fi văzută pinacoteca, în serial reînnoit din cînd în cînd, este un superb palat bucureştean, din centrul ce ar trebui să devină un pol artistic şi cultural, dacă nu ar fi băgată în neant, treptat, ce mai frumoasă sală de expoziţii, numita GalAteCa. O va face cu siguranţă palatul Racoviţă-Cesianu, noul sediu Artmark, unde, pe lîngă colecţia de excepţie a pinacotecii, se vor vedea şi petrece şi alte fapte de cultură, întîlniri, cursuri şi dezbateri. Nu se vor ţine aici licitaţiile, care se vor desfăşura în continuare la Marriott, precum cea din 15 iunie, cu un catalog care îţi rupe mîinile şi îţi ocupă visele.

În schimb, licitaţia "Primul meu tablou cumpărat" s-a ţinut în apropiere, la Hilton - Athenee Palace. Despre această inedită licitaţie, ce ar putea fi o alternativă serioasă la subcultura "Primul meu tabloid în care am apărut", există mărturii de încredere cum că s-a lăsat cu mari pasiuni, cu încrîncenări, e drept pe portofelul părinţilor, dar cu mari dorinţe de deţinere a unor opere de artă. Obrazul de colecţionar se ţine şi el tot cu cheltuială, cîştigul estetic şi cultural este evident dar în curînd copiii-colecţionari vor afla despre artă şi ca investiţie.

Avalanşa de Tonitza ce se petrece în prezent pe piaţă a atins Ziua copilului cu un Fiul bîrlădean al pădurarului. Şi asta nu pentru că respectiva pictură a aparţinut lui Alexandru Bîrlădeanu ci pentru că are un frate geamăn dar cam dizigot la muzeul din oraşul moldav. A fost adjudecată cu 115 mii de euro, mult peste estimare şi pornire.

Nivelul de preţ nu a rămas, desigur, la acest nivel, poziţia următoare a fost de un mult mai accesibil 13,5 mii de euro, reuşiţi prin dublare şi mai mult de pornire de o mică domnişoară cu o uriaşă floare roşie în păr, de Kimon Loghi. Se merge apoi la 11,5 mii de euro, cu o pictură de Schweitzer-Cumpăna reprezentînd un pici cu o vioară uriaşă şi o pălărie pe măsură dar foarte concentrat pe meşteşugul pe care îl deprinde şi care îi va da pîinea de-o viaţă. Apoi se trece la 11 mii de euro, o scenă cu mamă protectoare şi îngrijorată pentru tot ce are să vină şi un copil încă inocent în faţa vieţii, de Mutzner. Cu 10 mii de euro s-a vîndut un bosumflici, Mihăiţă, de Corneliu Baba, probabil frate cu Mădălina, alias Cuminţica, la fel de "veselă", din pictura vîndută cu 8 mii de euro exact înainte. Mai zgîtie, "Fetiţa cu fundiţe" semnată Damian, a fost adjudecată 4,250 de mii de lei, cam jumătate din estimare. O imagine interesantă ne oferă recent revelatul Octav Angheluţă, cu două portrete de sensibilitate, "Antonel", cu 3,5 mii de euro, şi "Cap de ştrengar", cu 1,4 mii de euro. Toată atenţia merită două scene cu cai, unii de la circ, alţii de tiribombă, un fel de merry-go-round, pe înţelesul copiilor de astăzi. Vîndute cu 2,6 şi, respectiv, 3,750 de mii de euro, picturile sînt realizate de Cicerone Popescu, un artist aproape necunoscut dar de putere în exprimare. Contemporanul Constantin Daradici, cum este cunoscut mai mult decît Dărădici-ul din catalog, vine cu o inedită scenă de cu pluşuri, sensibilă dar într-o manieră puternică, în care recunoaştem perioada sa mai veche şi mult mai bună. S-a vîndut cu 1,4 mii de euro, dublul speranţelor de start. Autor al unui peisaj cu Tamisa în ceaţă prezentat în expunerea Pinacotecii de la Artmark, pictură de care anglofilul din mine s-a ataşat de-mi vine să îmi fac o fotografie cu ea, a fost amintit în licitaţia "Primul meu tablou" cu un portret de adolescentă cuminte, ce seamănă cu Mihaela Geoană, preşedinta Crucii Roşii româneşti. Preţul de adjudecare a picturii, 1,3 mii de euro, este unul destul de mic pentru un artist ce se cere apreciat şi mai bine plasat în meşteşugul aprecierii artei româneşti.

Începutul este dat de atmosfera Jiquidi, nu vă speriaţi, nu este vorba de cea de cîrciumă şi mahala pitorească, ci de copii, doi în tonurile difuze specifice meşterului, unul mai colorat şi mai franjurat. Dominat de tristeţe într-o scenă grozav numită "Nota mică", un puşti înotînd în iarnă a obţinut 2,2 mii de euro, Ripsi şi Dixi, o fetiţă şi un căţel pufos - nu ştim cum să repartizăm numele, cum se numeşte animalul şi cum copilul - pozează într-o scenă cu multe tehnici mixte care a fost adjudecată cu 1,4 mii de euro, iar "Micul ucenic", cam golan de caricatură interbelică sau felicitări haioase "made in anii 70", a fost vîndut cu 2 mii de euro.

În această seară sediul nou al Artmark va fi deschis pentru cei care vor să vadă minunile Pinacotecii bucureştene, faza întîia din cele ce vor ţine trei ani în care casa de licitaţii va rula comori din depozite. Pretextul este Noaptea galeriilor, un remix după Noaptea muzeelor, singurul tip de evenimente care îi mai scoate pe români în stradă. Ca la Învierea, oamenii se plimbă prin oraş, nu din crîşmă în crăşmă ci din muzeu/galerie în muzeu/galerie. Atmosfera este minunată, mai şterge din bezna lipsei de speranţă şi ne mai alimentează niţel optimismul. Ştim că majoritatea tinerilor frumoşi şi deştepţi care gus-tă astfel de manifestări au deja în buzunar biletul pentru alte ţări dar ne facem că nu vedem. Să ne bucurăm de această dată de galerii, de acele iniţiative minunate care se joacă de-a muzeul şi vor să ne facă public. E momentul, chiar de le-am văzut deja, să deschidem măcar acum uşa galeriilor şi să intrăm în vorbă. Să nu vă fie teamă că nu înţelegeţi, este vremea cînd întrebările iscoditoare sînt recomandate şi dau bine la tot. În Piaţa Dorobanţi nu sînt numai fiţe ci şi o galerie, Colors-Art, în care Lucian Georgescu, un pătimaş bîntuit prin Franţa, expune avangardă românească din cea care a speriat Hexagonul şi ne poate ţine pînă la ziuă cu revelaţii despre surrealiştii români care au minunat Vestul.