S-A RUPT VRAJA RELAXĂRII MONETARE? Retragere fără torţe de pe pieţele emergente

La mijlocul lunii trecute, Federal Reserve a publicat pe site o minută a ultimei întâlniri dintre conducerea băncii centrale a Statelor Unite şi Federal Advisory Council, organizaţie cu rol consultativ care include doisprezece reprezentanţi ai sectorului bancar american.

De atunci, pieţele financiare internaţionale s-au angajat pe o tendinţă accentuată de scădere, inclusiv la nivelul obligaţiunilor guvernamentale ale Statelor Unite.

"Politicii (n.a. monetare) curente îi sunt asociate o serie de riscuri potenţiale", se arată în minută, iar "randamentele scăzute din prezent reprezintă un factor negativ pentru administrarea portofoliilor de instrumente cu venit fix, a fondurilor de pensii şi a economiilor populaţiei".

Dar cuvintele cheie au fost altele: "există îngrijorări cu privire la o posibilă răbufnire a inflaţiei". Bineîn-ţeles că Federal Reserve nu poate să apară în presă cu astfel de declaraţii pentru a-şi justifica reducerea programului de relaxare cantitativă. S-au folosit, în schimb, o serie de "dovezi" privind consolidarea tendinţei de creştere economică, cum ar fi stabilizarea şomajului, tendinţă care nu ar mai avea nevoie de "impulsuri" monetare atât de puternice.

Pe lângă creşterea randamentelor obligaţiunilor de 10 ani ale SUA până la 2,2%, nivel aflat cu mult peste minimul istoric de 1,4%, impactul cel mai mare s-a resimţit la nivelul pieţelor financiare din economiile emergente.

O analiză Citigroup preluată de Bloomberg arată că investitorii au retras o sumă record (n.a. 12,5 miliarde de dolari) din fondurile de obligaţiuni în prima săptămână din iunie 2013. De asemenea, s-au retras circa 5 miliarde de dolari din fondurile de acţiuni de pe pieţele emergente.

"Pieţele globale de obligaţiuni au înregistrat cele mai mari pierderi din ultimii nouă ani în luna mai 2013", mai scrie Bloomberg, în condiţiile în care "întărirea economiei Statelor Unite va permite reducerea programului de stimulare monetară".

Economia Braziliei, aflată cu puţin timp în urmă în topul celor mai bune performanţe de la nivelul pieţelor emergente, a primit în plin şocul unei posibile inversări a politicii monetare din SUA. Realul brazilian a scăzut până la cel mai redus nivel din ultimii patru ani faţă de dolar, iar dobânzile de pe piaţă au crescut accelerat, pe fondul îngrijorărilor legate de evoluţia preţurilor.

Presiunile inflaţioniste au determinat banca centrală a Braziliei să majoreze recent dobânda de politică monetară până la 8%, nivel similar cu cel din iulie 2012, după inversarea abruptă a tendinţei agresive de reducere a dobânzii. Oare situaţia este chiar atât de gravă, încât banca centrală nu şi-a mai permis să aştepte transmiterea impulsurilor monetare către economia reală?

"Economiile emergente au fost printre beneficiarii principali ai politicilor monetare ultrarelaxate, în condiţiile în care băncile centrale, în frunte cu Federal Reserve, au inundat pieţele cu peste 12 trilioane de dolari de la începutul crizei financiare", scria recent Financial Times.

Ceea ce se întâmplă acum pe pieţele internaţionale reprezintă "începutul sfârşitului" pentru iluzia redresării prin intermediul tipăririi nelimitate.

După umflarea preţului activelor financiare, atât la nivelul economiilor dezvoltate cât şi a celor emergente, lichidităţile oferite cu generozitate de principalele bănci centrale încep acum să se "reverse" şi către preţuri. Cu toate că ratele oficiale ale inflaţiei sunt încă foarte aproape de nivelul considerat compatibil cu stabilitatea preţurilor, de câteva luni se remarcă o divergenţă tot mai accentuată între dinamica indicelui general al preţurilor şi dinamica preţurilor alimentelor, un factor semnificativ pentru stabilitatea socială a economiilor emergente.

Creşterea dobânzilor de pe piaţa americană poate declanşa o nouă tendinţă de refugiere a investitorilor către dolarul american, cu efecte deosebit de negative asupra monedelor de pe pieţele emergente. Limitarea acestora presupune, bineînţeles, o creştere a dobânzilor de intervenţie, în ciuda tendinţelor negative din economiile reale. Dar există voinţă la nivelul băncilor centrale pentru o astfel de măsură sau se va adopta calea mai uşoară, din puncte de vedere politic, a stagflaţiei (n.a. creştere semnificativă a inflaţiei pe fondul stagnării economice)?

În ultimul raport trimestrial al Băncii Reglementelor Internaţionale se arată că "pieţele se află sub vraja relaxării monetare", iar "activele ris-cante şi-au extins creşterea, deoarece relaxarea monetară a permis participanţilor să ignore semnalele încetinirii economice globale".

Dar raportul trimestrial de la BRI mai scoate în evidenţă, pe lângă "exuberanţa iraţională" a investitorilor, un aspect mult mai îngrijorător, mai ales pentru economiile emergente din Europa.

Datele pentru T4 2012 arată o scădere o creditelor interbancare acordate de băncile din zone euro cu 284 de miliarde de dolari, în condiţiile reducerii expunerilor faţă de ţările de la periferie. Mai mult, ponderea eurozonei în cadrul pieţei interbancare globale a scăzut până la 38%, de la maximul de 55% în 2008.

Retragerea băncilor europene în interiorul propriilor graniţe a fost confirmată şi de un articol recent din Financial Times, pe baza datelor de la Banca Centrală Europeană. Astfel, portofoliile externe ale băncilor din zona euro, atât în ceea ce priveşte obligaţiunile guvernamentale cât şi creditele acordate companiilor, au scăzut până la valori comparabile cu cele de la începuturile monedei unice. Oare ce rol mai poate să îndeplinească o autoritate comună de supraveghere, când piaţa bancară din Europa devine tot mai fragmentată?

Dar fenomenul este global, după cum mai arată FT, care atrage atenţia că "pericolul pe termen lung al "internalizării' pieţelor obligaţiunilor guvernamentale este reprezentat de cercul vicios care se formează între bănci şi guverne".

Revenim astfel la situaţia în care economiile emergente trebuie să se gândească foarte serios la căile pe care trebuie să le urmeze pentru dezvoltare. Investitorii străini se retrag fără torţe chiar şi de pe pieţele considerate a avea un potenţial foarte mare.

Cât timp banii ieftini au curs în valuri, autorităţile din ţările emergente nu s-au sfiit să-şi proclame competenţele economice şi adeziunea la principiile economiei de piaţă. Acum rămâne de văzut cine va reuşi să salveze aparenţele. După cum spunea Warren Buffet, "vezi cine înoată gol doar când se retrage valul".