Scăderea dobânzilor - o şansă ratată de BVB

Este interesant de urmărit evoluţia paralelă a dobânzii de politică monetară dictată de Banca Naţională a României şi a valorii tranzacţiilor de la BVB. În perioada martie 2012-iunie 2013, BNR îngheţase dobânda de politică monetară la 5,25%. Apoi însă scăderile s-au ţinut lanţ. Am avut 5% în iulie 2013, 4,5% în august (două trepte dintr-o lovitură), 4,25% în octombrie, pentru a încheia anul 2013 la 4%. Anul următor începe tot cu o tăiere de dobândă, la 3,75% şi mai avem încă patru pe parcursul anului, astfel încât 2014 se încheie cu o dobândă de politică monetară de 2,75%. În acest an, ajustările se fac în ianuarie (scădere la 2,5%), februarie (2,25%) şi aprilie (2%), iar din mai se menţine nivelul actual de 1,7%. Băncile se scaldă în lichiditate, având în vedere sumele oferite cu generozitate de Banca Centrală la licitaţiile săptămânale Repo, dar acest surplus merge mai mult spre creditarea statului decât spre cea a economiei reale.

Deponenţii sunt însă penalizaţi corespunzător, iar marile bănci oferă, în acest moment, dobânzi de 1-2% la scadenţele de 12 luni.

Cum există companiile energetice de la BVB (Transelectrica, Transgaz, Romgaz,Conpet) ce oferă simultan randamente la dividend de 7-9%, iar lista cu emitenţii cu dividende de măcar 3-4%, dublul dobânzii bancare din acest moment, este destul de lungă, întrebarea este cum de nu au migrat masiv deponenţii din bănci spre titlurile listate la BVB? Asta deoarece, în acest interval, lichiditatea bursei n-a crescut spectaculos, ba din 2015 este chiar în scădere. Astfel, media zilnică pentru tranzacţiile din piaţa principală a BVB este, în acest an, de numai 7,1 milioane euro, faţă de 11,7 milioane de euro, în 2014, şi 10,1 milioane euro, în 2013. Anul 2014, cu o valoare cumulată a tranzacţiilor la BVB de 2,93 miliarde euro, a arătat mai bine ca precedentul (2,54 miliarde euro în 2013), poate şi pe fondul listării Romgaz (noiembrie 2013), dar, în 2015, valoarea schimburilor s-a prăbuşit la numai 1,45 miliarde euro, până în prezent, şi sunt puţine şanse ca lucrurile să se schimbe radical în lunile rămase până la finalul anului. În acest an, am avut chiar două luni în care s-au bătut minimele perioadei 2013-2015, în mai (101 milioane euro valoare a tranzacţiilor) şi septembrie (105 milioane euro). Dubla listare a Fondului Proprietatea nu explică declinul din 2015 (listarea la Londra s-a produs pe finalul lunii aprilie), deoarece şi până atunci valoarea schimburilor cu acţiuni fusese oricum modestă la BVB - între 138 şi 165 milioane euro în lunile ianuarie, februarie, martie şi aprilie.

• Cum s-a ajuns aici?

Este probabil un cumul de factori. Economia nu oferă suficient combustibil Bursei, nu prea avem mari companii din sfera privată care să dorească o sursă ieftină de finanţare în schimbul asumării transparenţei. Conducerea Bursei aşteaptă, an de an, ca tot statul să preia ştafeta listărilor, deşi din 2013, după Romgaz, agenţii de promovare din parohia BVB n-au convins niciun privat important să se listeze la Bursă. E drept, numele cu adevărat importante cam încap pe degetele unei singure mâini: Dedeman, RCS-RDS, Siveco, Adeplast, Softwin, Altex, Catena... şi de aici încep să mă gândesc mai mult pentru a furniza nume noi. Bine ca nu s-a listat Domo... Apoi, fondurile de pensii care acumulează constant acţiuni n-au niciun motiv să le tranzacţioneze repede, câtă vreme presiunea pe răscumpărare va veni abia după ani buni în cazul lor, asta deoarece nu ar face decât să-şi crească costurile operaţionale. Şi câtă vreme nu există un sector de retail puternic, care să asigure eventuale exituri ale marilor speculatori, nici fondurile cu capital de risc nu sunt foarte tentate de intrarea la BVB. Vorbind de retail, trebuie subliniată inabilitatea conducerii BVB şi brokerilor în atragerea unei clientele stabile de retail, după masacrarea micilor investitori în corecţiile dintre 2008-2009. Am fost sunat de nenumărate ori de atunci de tot soiul de aşa-zişi brokeri, cu propunerea unor pariuri tentante pe Forex, dar nimeni nu m-a sunat vreodată de la o casă locală de brokeraj când a fost cu adevărat marfă de vândut în galantarele BVB (listarea FP, Romgaz, Transgaz, Transelectrica etc). Clipurile la TV în preajma acestor listări importante au fost timide, dar îmi amintesc de o campanie aproape agresivă de promovare a bursei la începutul lui 2008, complet defazată raportat la evoluţiile pieţelor de capital, care mai mult rău a făcut.

Nu în ultimul rând, educaţia financiară este o disciplină care ar trebui să fie obligatorie în sistemul de învăţământ, dar nici BVB nici BNR nu par dispuse să se bată pentru asta, spălandu-se pe cap cu cele câteva opţionale introduse recent. Iar dincolo de materia împachetată deja arid în suporturile de curs, profesorii care le predau sunt tot dintre dascălii vechi, ce încearcă să-şi rotunjească veniturile de bază, absolvenţi în fugă ai unor cursuri de formare, şi care mai mult plictisesc decât trezesc interesul.