Scenariile schimbării

Cuvîntul cheie al bătăliei prezidenţiale este unul aparent banal şi bine erodat de politica din România: schimbare. Pentru vreo două decenii, el s-a plimbat prin toate programele politice şi prin gura tuturor neaveniţilor, deghizat în "reformă"! Politicienii noştri, adică jucătorii autohtoni autorizaţi de "Înalta Poartă" şi de alţi cîţiva euro-licurici să joace la ruleta puterii de la Bucureşti, au intrat deja în febra marii bătălii pentru Cotroceni. Electoratul nu pare încă pe de-a întregul trezit pentru întîlnirea cu respectivul eveniment, dar un vînticel de interes tot se simte, prin sondaje. Să vedem, deci, despre ce schimbare ar putea fi vorba, în ce măsură stă în puterea competitorilor noştri politici să producă asemenea "marfă-serviciu" pentru societate, cîtă şi de ce calitate.

Mai pe la începuturile actualului sfîrşit de mandat prezidenţial, pe cînd PSD-ul îşi aduna oştile cele mari şi se aliase cu PNL-ul, pe cînd formula USL cîştigase o majoritate parlamentară de nu putea să-i mai stea nimic în cale, promisiunea făcută a fost una maximală: "o schimbare de regim politic". În traducere simplă: noi reguli de funcţionare pentru principalele instituţii ale puterii şi administraţiei (inclusiv regulile interacţiunii dintre ele) şi schimbarea figurilor cheie din conducerea/managementul acestor instituţii. Încoronarea acestei promisiuni a fost proiectul rescrierii substanţiale a Constituţiei şi "puci-ul" de operetă menit să-l înlăture imediat de la putere pe Traian Băsescu iar, o dată cu el, şi nucleul pe care s-a sprijinit în organizarea şi exploatarea "regimului" său. De această promisiune s-a ales praful şi pulberea şi vorba lui Boltzman, întrebat dacă este posibil ca într-un univers probabilistic un ou căzut de pe masă şi făcut chisăliţă pe podea să se refacă şi să revină întreg pe masă: acest lucru nu poate fi exclus din orizontul de evenimente probabile ale universului respectiv, dar, în mod paradoxal, pe măsura trecerii timpului, probabilitatea lui devine tot mai mică! Atît de mică, încît o putem considera neglijabilă!

În noua configuraţie de putere, rezultată din ruperea USL şi încercarea de "regrupare" a dreptei sub stindardul unui nou PNL rezultat din fuziunea cu PDL, minus gruparea MP, bursa promisiunilor de schimbare seamănă leit cu BVB-ul nostru cel de toate zilele: capital puţin şi tranzacţii pe sponci. Candidatura lui Ponta din partea PSD-ului a păstrat o vagă reminiscenţă a planului "schimbării de regim". Pretenţiile sunt însă reduse la promisiunea-cîrlig pentru electoratul propriu, aceea a schimbării oamenilor lui Băsescu, după ce el va fi părăsit, la împlinirea naturală a sorocului şi "prin efectul legii", Palatul Cotroceni. Nimic despre o nouă constituţie, nimic despre un nou model de guvernare! Ceea ce lasă deschisă o singură perspectivă, devenită celebră în formularea: "schimbarea în continuitate"!

Încă şi mai tristă este lipsa mesajelor şi a proiectelor de schimbare venite din dreapta scenei politice. Osteneala herculeenelor munci organizatorice ale fuziunii n-a dat încă răgaz nici PNL-ului, nici PDL-ului să spună ceva cu miez despre conţinutul politic şi orientarea mandatului prezidenţial la care aspiră, totuşi! Va fi pro, anti sau neutro-băsescu? Pe ce agendă de probleme va fi organizat viitorul mandat prezidenţial: economice, sociale, politic-instituţionale, internaţionale, ori poate, cine ştie... esoterice? Nimic, nici un răspuns! Oricum, cînd şi dacă va veni, răspunsul mult fuzionatului PNL va fi întîrziat, faţă de scadenţa electorală, şi de mic impact electoral, datorită lipsei de profil, de surpriză şi de relavanţă proprie a candidatului, oricare ar fi acela!!!! Să presupunem că această situaţie precară a candidatului de dreapta nu decide, din start, soarta fotoliului de la Cotroceni. Să presupunem chiar că, printr-un efect local de mobilizare electorală "în favoarea celui mai slab competitor", conjugat cu efectul de balanţă provocat de "supraintendenţii" externi ai scenei politice de la Bucureşti, la Cotroceni va ajunge alt candidat decît cel al PSD-ului. Ce potenţial de schimbare ar conţine acest scenariu? Aproape de zero!

PSD-ul rănit, dar nu răpus de marea pierdere, va trece prin "frămîntări", reaşezări de lideri şi de găşti, dar va avea grijă, mai ceva decît de ochii din cap, să nu piardă, ba chiar să-şi întărească, priza asupra majorităţi parlamentare care să-i asigure, pînă la viitoarele alegeri generale, postul de la Palatul Victoria. Cel mai probabil ocupat tot de V. Ponta. Nu există nici o prevedere care să-l oblige pe actualul premier să-şi întrerupă mandatul pentru a candida la prezidenţiale. Desigur, ar putea fi invocate şi vor fi considerente "morale", de "egalitate a şanselor" etc., dar ele vor rămîne material electoral şi atît! Dacă Preşedintele poate intra în cursa electorală, pentru propria succesiune, înainte de încheierea mandatului său, fără să fie obligat să părăsească oficial funcţia, nu există nici un temei constituţional ca acelaşi parcurs să-i fie refuzat Premierului. De altfel, Legea 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României nu prevede nici o interdicţie sau condiţionare a candidaturii, legate de deţinerea unei funcţii publice, elective.

Din interior, mandatul unei schimbări de paradigmă a mandatului prezidenţial nu poate veni, indiferent dacă acesta va fi din tabăra "dreptei" sau a "stîngii". Din exterior, cu atît mai puţin. De aici, formularea mandatului va avea aceiaşi parametri: controlul solid asupra instituţiilor de putere - armată, interne, justiţie, servicii de informaţii; un "stindard" care să-i confere certificatul de credibilitate internaţională, poate fi tot "lupta împotriva corupţiei" şi "reformarea statului" !!!!, acceptarea totală a controlului FMI şi al instituţiilor europene asupra macro politicilor guvernamentale, cu deosebire cele fiscale şi bugetare, protejarea intereselor străine majore, fie ele economice, sau strategice/de securitate.

Concluzia este simplă: schimbarea este ceea ce societatea României are motive să se aştepte cel mai puţin, după adjudecarea mandatului de la Cotroceni!