"Schimbările climatice - un pericol real"

Reporter:Consideraţi schimbările climatice o ameninţare directă pentru planeta noastră? Cum pot fi acestea combătute eficient? Care credeţi că vor fi efectele negative ale schimbărilor climatice?

Roxana Şunică: Schimbările climatice sunt un pericol real cu care ne vom confrunta multe decenii de acum încolo. Deşi ele sunt contestate de o parte din lume, ştiinţifică, să nu uităm, totuşi, că majoritatea covârşitoare a instituţiilor şi oamenilor de ştiinţă admite că sunt, poate, cea mai mare provocare a timpului nostru, la nivel de probleme de mediu. Efectele lor se resimt deja şi se vor face din ce în ce mai simţite de-a lungul anilor ce vin. De exemplu, studiile meteorologice realizate în România arată că temperaturile vor continua trendul extremelor, când foarte cald, când foarte frig şi că diferenţa de la umbră la soare, într-o zi caniculară, va fi de 12 grade. Cum pot fi combătute eficient aceste schimbări climatice? E clar că e nevoie de o strategie dincolo de graniţele noastre, la nivel european şi, mai ales, mondial.

Dar în aşteptarea planului salvator, ar fi bine să nu ne scape din vedere că fiecare dintre noi poate avea propria contribuţie, colectând selectiv deşeurile din casă şi din companiile în care lucrăm, de exemplu. Gândiţi-vă doar la gropile de deşeuri din România. Mii de tone de deşeuri reciclabile, chiar şi periculoase - aşa cum este cazul echipamentelor de iluminat de care şi Recolamp gestionează - ajung la gropile de gunoi, în loc să fie tratate, extrase fracţiile ce pot fi reutilizate, iar elementele periculoase depozitate în condiţii conforme. Poluarea, uneori ireversibilă a solului, subsolului şi pânzei freatice de către mercur, este o problemă serioasă care, din păcate, a contribuit la aceste schimbări climatice de care discutăm azi.

Reporter:Dezvoltarea industrială a dus, implicit, la schimbări climatice şi la creşterea emisiilor de gaz cu efect de seră. Să nu uităm că Uniunea Europeană îşi trage rădăcinile din Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO) fondată în 1951, chiar la Paris, pentru a partaja resursele de oţel şi cărbune ale statelor membre. Cum apreciaţi efectele dezvoltării industriale, din ultimii 60 de ani, asupra schimbărilor climatice?

Roxana Şunică: Aici este o discuţie foarte amplă, chiar filozofică, despre industrializare, bine, nevoi, societate de consum, spirit, inovaţie şi aşa mai departe. Cert este că atunci când industrializarea lua avânt, nimeni nu s-a gândit la consecinţele asupra mediului. Trebuie să punem toate lucrurile acestea în contextul epocii: omenirea îşi revenea după războaie şi se manifesta un entuziasm pentru viaţă şi pentru "a merge înainte". Doar câteva decenii mai târziu, însă, paradigma s-a schimbat complet şi lucrurile acestea trebuie regândite realist, în condiţiile în care ştim deja că folosim resurse de parcă am avea la dispoziţie o planetă şi jumătate.

Reporter:De ce credeţi că este importantă Conferinţa Climat de la Paris? Care credeţi că sunt şansele încheierii unui acord internaţional privind măsurile de menţinere a încălzirii globale la un nivel sub 2 grade Celsius până în 2100? Autorităţile de la Paris au anunţat deja că nu vor să se întâmple ca la Copenhaga, unde încheierea unui astfel de acord a fost un eşec. Ar putea fi acordul din acest an de la Paris mai important decât cel de la Kyoto?

Roxana Şunică: Şansele sunt, cu siguranţă, mai ridicate decât la Copenhaga, pentru că, e clar, de data aceasta există mai multă voinţă politică în acest sens. Dacă se ia această decizie, ar fi cu siguranţă o decizie istorică, iar acest lucru ar transforma reuniunea de la Paris într-una chiar mai importantă decât acordul de la Kyoto.

Reporter:Cei 28 miniştri ai Mediului din ţările membre ale Uniunii Europene au căzut de acord asupra obiectivelor de reducere a emisiilor de gaz de seră cu cel puţin 40% până în 2030 şi cu 50% până în 2050. Credeţi că este posibilă îndeplinirea acestui obiectiv european, în condiţiile în care fiecare ţară are propriul plan naţional în domeniu?

Roxana Şunică: Nu cred că poate da nimeni garanţii şi nici nu se pot face prognoze. Dar ne putem exprima încrederea că dacă toţi factorii politici înţeleg importanţa acestor ţinte şi se îngrijesc să şi le asume şi să le transpusă corect şi eficient în propriile legislaţii naţionale, atunci, cu siguranţă, cresc şansele ca ele să fie îndeplinite. Totul depinde, însă, de asumare. Câţi? Cât? Cum?

Reporter:Ce ar trebui să facă România pentru a se proteja de schimbările climatice, în condiţiile în care preşedintele SUA Barack Obama a declarat că toate ţările vor fi afectate de schimbările climatice, în special cele mai sărace?

Roxana Şunică: Sunt foarte multe măsuri care trebuie avute în vedere, simultan, pentru a contracara efectele schimbărilor climatice. În primul rând, trebuie să înţelegem că, deşi nouă ni se poate părea că suntem săraci, la nivel global, România nu este percepută ca o ţară săracă. Cele mai grave consecinţe se văd deja în ţările etichetate drept Lumea a Treia şi în zonele tropicale: catastrofe naturale, alunecări de teren, inundaţii, dispariţia unor specii. Nici nu trebuie să picăm în extrema cealaltă şi să credem că România e ferită de efectele schimbărilor climatice, pentru că ar însemna să ne păcălim singuri.

Dar este evident că autorităţile noastre trebuie să înceapă lupta pentru diminuarea impactului acestor schimbări climatice. Ele ar include, printre altele: analize şi prognoze corecte privind evoluţia temperaturilor în ţară, anticiparea schimbărilor la nivel de relief, sol, agricultură, silvicultură, protecţia împotriva dezastrelor naturale, gestiunea deşeurilor şi multe altele. Repet, însă, totul începe cu autorităţi responsabile care acţionează strategic, urmărind şi măsurând în timp real impactul măsurilor implementate.

Reporter:Cum poate România să-şi reducă emisiile de gaz cu efect de seră?

Roxana Şunică: Domeniul "emisiilor de gaz cu efect de seră" acoperă multe arii de activitate, iar noi avem suficienţi oameni pregătiţi să ofere soluţii corecte şi sustenabile.

În ceea ce mă priveşte, ca nespecialist, mă pot gândi la câteva exemple. Transportul. Una dintre cauzele emisiilor o reprezintă utilizarea excesivă a maşinilor şi vedem, zilnic, în Bucureşti cu ce costuri. Dacă sistemul de transport în comun ar fi eficient, dacă transportul feroviar ar fi punctual, dacă ar exista infrastructură pentru biciclete, clar am vedea o schimbare.

Deşeuri şi gestiunea lor corectă. Avem nevoie ca legislaţia de mediu existentă să fie aplicată. Să îndeplinim ţintele de colectare selectivă a deşeurilor, să închidem gropile neconforme, să deschidem puncte de colectare municipale, să-i sancţionăm pe cei care nu înţeleg să-şi gestioneze corect deşeurile pe care le produc.

Evident, e nevoie de educaţie! Dar, mă tem că nu avem timp doar să aşteptăm până vor termina copiii şcoala, pentru ca ei să fie cei care să se ocupe de protecţia mediului. Da, pe cei mici să-i învăţăm, să-i creştem în acest spirit, dar, în egală măsură şi adulţii de azi să fie determinaţi rapid să contribuie ei înşişi la protejarea mediului.

Reporter: Fluxul din acest an de imigranţi poate fi considerat un efect al schimbărilor climatice? ONU a estimat că schimbările generate de încălzirea globală vor obliga 50 de milioane de oameni să se refugieze în emisfera nordică a planetei, până în anul 2020.

Roxana Şunică: Personal, nu aş asocia fluxul de refugiaţi cu schimbările climatice. E clar că sunt în primul rând refugiaţi de război, nu cred că aceşti oameni fug din calea catastrofelor naturale.

Dacă, însă, dorim să căutăm o legătura între refugiaţi şi schimbările climatice, o putem găsi la un alt nivel, şi anume, în riscurile pe care această continuă mişcare le poate avea asupra mediului prin negestionarea corectă a deşeurilor pe care fluxul de imigranţi le lasă în urmă.

Reporter: Cum poate fi îmbunătăţit controlul reglementărilor legate de calitatea mediului în contextul scandalului Volkwagen (VW)?

Roxana Şunică: Scandalul VW nu este primul de acest gen şi, cel mai probabil, nici singurul sau ultimul. Este evident, companiile caută să facă profit, să minimizeze cheltuielile şi, uneori, pot lua decizii care ne costă pe toţi, la nivel de mediu.

Totuşi, e clar şi că ne aflăm în faţa unor situaţii utopice. De multe ori am auzit utilizată expresia "hârtia suportă orice". Mă tem că există măsuri de protecţie a mediului, care nu pot fi, încă, tehnologic, îndeplinite. Sau nu la costuri suportabile de consumator. De aceea spuneam că este nevoie ca fiecare domeniu să fie gestionat şi reglementat de specialişti, de oameni care înţeleg şi văd dincolo de hârtie. Avem nevoie exclusiv de măsuri sustenabile. Altfel, riscăm "îndeplinirea cincinalului în trei ani şi jumătate"!

Reporter:Mulţumesc!