Seducţia ursului

Interviu acordat ziarului BURSA -(II)

Reporter: Domnule Patriciu, am fost mereu impresionat de claritatea cu care prezentaţi tabloul din industria petrolului. În ultimul timp au avut loc, însă, mişcări importante pe această piaţă la nivel internaţional, dar şi pe plan intern: discuţii OMV cu Gazprom şi Lukoil, preşedintele rus Putin în vizită la OMV - cea care deţine Petrom, dar şi cazul Arpechim-Oltchim. Dumneavoastră intenţionaţi să vindeţi un sfert din "Rompetrol". Pe deasupra, preşedintele Traian Băsescu declară că nu doreşte ca ruşii să intre în sectoarelele strategice...

Patriciu: În lumea globalizată nu există sector strategic.

În lumea de astăzi, cea a globalizării, lanţurile de distribuţie se globalizează şi devin virtuale. Una este distribuţia fizică şi alta este piaţa. În lume se produc 85 de milioane de barili pe zi şi se comercializează 900 de milioane în fiecare zi, 90% nu există, sunt hârtie. În această lume, regulile jocului sunt complet diferite pentru că variaţiile de preţ, diurnele săptămânale, anuale sunt determinate nu de echilibrul cererii şi ofertei, ci de percepţie.

În această lume globalizată, în care apar lanţuri de distribuţie virtuale, regulile jocului se schimbă total. Ori discuţia despre securitatea energetică a Europei, în această lume, se poartă altfel decât acum 10-20 de ani.

Reporter: Continuăm să ne temem de ruşi, pentru că deţin un monopol, în bună măsură controlează energia europeană.

Patriciu: Ne temem pentru că nu înţelegem. Trebuie să înţelegem că interesele corporaţiilor, fie ele vestice sau estice, transcend dorinţelor statelor. Ori problema devine de cu totul altă natură decât cea politică, pentru că negocierile şi înţelegerile între două corporaţii devin uneori mai importante decât înţelegerile între state. Europa nu poate refuza infuzia de capital rusesc, dar trebuie să o controleze prin metode de guvernare corporatistă, bazate pe un pol etic, contemporan vieţii afacerilor de astăzi.

Europa nu poate limita accesul acestui capital, dar trebuie să încurajeze infuzia de capital european în Rusia cât mai rapid, pentru a se realiza osmoza. Exemple concrete vă pot da nenumărate.

Decât să construieşti o ţeavă de gaz, este mai eficient să construieşti mari capacităţi de fabricare a metanolului deasupra unui zăcământ de gaze şi să transporţi metanolul ca materie primă pentru polipropilenă, pentru benzină, pentru gaz petrolier lichefiat.

Asta înseamnă infuzie de capital către zona care are resurse naturale. După cum nu poţi ca banii obţinuţi din exploatarea acestor rezerve naturale să nu îi primeşti ca investiţie la tine acasă, pentru a se petrece osmoza de care pomeneam. Altfel, Rusia se va îndrepta cu faţa către Est. Către China. Ceea ce ar face Europa să devină o provincie îndepărtată a unei lumi a viitorului. Şi aici nu ai prea multe opţiuni.

Noi judecăm Rusia prin prisma unei traume psihice acumulate în 300 de ani.

America este o lume a corporaţiilor, Rusia este încă centralizată şi culmea este că acest centralism a fost încurajat în anii "90 chiar de Occident, de frica disipării puterii nucleare - frica de fărâmiţare a Rusiei conducând la distribuirea puterii nucleare între diverse centre de putere ale unor noi ţări.

Pentru a depăşi situaţia centralismului rusesc, între cele două lumi trebuie să se petreacă o osmoză.

Cultura vestului trebuie să îşi reia drumul către Est. Cultura Vestică trebuie "să invadeze" Rusia. După cum capitalul rusesc trebuie lăsat spre a fi folosit în alte părţi decât în Europa.

Ruşii sunt disponibili pentru aşa ceva şi această tendinţă trebuie folosită. Numesc această evoluţie "Charm the bear" (seducţia ursului).