Sfârşitul începutului

În noiembrie 1942, după ce forţele britanice au învins forţa expediţionară condusă de Rommel, în nordul Africii, Churchill constata: "Avem un nou sentiment. Al victoriei, una clară şi decisivă" Dar tot el adăuga, prudent: "Aş vrea să fie clar. Acesta nu este sfârşitul. Nu este nici măcar începutul sfârşitului. Dar este, poate, sfârşitul începutului".

Mi-am adus aminte de vorbele lui Churchill acum câteva zile, când au fost anunţate rezultatele alegerilor din statul Virginia. Pentru partidul Democrat, al actualului Preşedinte al SUA, Joe Biden, acestea au reprezentat o lovitură de trăznet în creştetul capului. Democraţii au pierdut poziţia de guvernator într-un stat în care, cu doar un an înainte, câştigaseră alegerile prezidenţiale cu un avans de 15 procente.

Ce a produs această răsturnare? Câştigătorul, Glenn Youngkin, nu este o armă-minune a republicanilor. Este primul scrutin la care a candidat. A pornit în urma lui Terry McAuliffe, guvernatorul democrat al statului. A fost ţinta unei campanii de defăimare, ce sugera că nu e decât clona lui Donald Trump.

Explicaţia este alta. Americanii s-au cam săturat. Nu doar în statul Virginia, ci mai peste tot. De când a preluat funcţia de Preşedinte, Joe Biden a cedat complet direcţia politicilor publice către aripa de extremă-Stânga a partidului Democrat. De câteva luni, americanii trăiesc un coşmar. Rafturi goale în magazine, dezastrul retragerii ruşinoase din Afganistan, inflaţie, promovare agresivă a "minorităţilor sexuale", dezordine pe străzi. Administraţia Biden a desfiinţat, practic, graniţa cu Mexicul, permiţând accesul a sute de mii de imigranţi ilegali.

Partidul Democrat a fost, la începuturile sale reprezentantul intereselor oligarhiei albe din Sud. După ce s-a reinventat ca partid de centru-dreapta, democratic, acum a revenit la matca sa. Promovează un rasism agresiv, în care omul alb este prezentat ca un diavol pus pe genocid. Asemenea grozăvii au ajuns şi în programa şcolară, sub forma a ceva numit "teoria critică a rasei". Şcolarii americani învaţă acum, în loc de matematică sau literatură, că unii sunt albi (şi deci vinovaţi de presupusele crime ale strămoşilor lor de acum trei sute de ani) şi alţii sunt victime (pentru că presupuşii lor strămoşi ar fi fost sclavi).

Întreaga ţară a fost supusă unui experiment social fără precedent. Administraţia Biden este, fără discuţie, pe departe cea mai radicală din istoria regimului politic american. Băieţilor li s-a cerut să vină la şcoală în fustiţă, pentru a scăpa de "prejudecăţile" împotriva trans-sexualilor. Studenţilor albi de la o universitate li s-a interzis să intre în campus într-o anumită zi, pentru a ispăşi, în acest fel, păcatele colective ale rasei lor.

Adăugaţi la asta şi că cel care, în teorie, ar trebui să conducă Executivul, Joe Biden, nu pare să fie în deplinătatea facultăţilor sale. A fost surprins în numeroase rânduri moţăind sau vorbind incoerent. Vice-Preşedintele, Kamala Harris, străluceşte prin absenţă. Nici oficialii săi nu inspiră încredere. Unul, numit şef la biroul care se ocupă de armele de foc, şi-a mărturisit ostilitatea faţă de Al Doilea Amendament al Constituţiei - acela care reglementează chiar portul armelor de foc!

Cireaşa de pe tort a fost însă chestiunea intervenţiei FBI împotriva părinţilor revoltaţi de aberaţiile pe care trebuie să le îndure copiii lor. Afacerea pare desprinsă din filmul unei republici bananiere, nu din cea mai veche democraţie a lumii. Pe scurt, FBI a circulat un memorandum în care îi califică pe părinţii care protestează la adunările din şcoli drept potenţiali "terorişti domestici".

Acum circa trei ani am stat, pentru o lună de zile, în Virginia. Este un loc minunat. Sigur, există şi zone care sunt atinse de criză. Însă nicăieri altundeva nu am avut senzaţia de prosperitate ca acolo. Mergi cu maşina zeci de kilometri printre vile splendide sau ferme impecabile. Comparate cu Virginia, ai senzaţia că Elveţia sau Bavaria sunt teritorii unde localnicii supravieţuiesc din ajutoare sociale.

Este greu, poate imposibil, să ştim ce ne rezervă viitorul. Cred însă că Virginia a scris o pagină de istorie.

Stânga radicală nu a murit după falimentul regimurilor comuniste est-europene, în 1989. Dimpotrivă, s-a reinventat. În Occident a infiltrat practic toate instituţiile şi toate partidele. Şi-a deghizat cu succes scopurile extreme în sloganuri "progresiste". Ceva asemănător s-a întâmplat în anii 1930, când comuniştii strigau că susţin "lupta pentru pace", pe când lucrau activ la destabilizarea democraţiilor occidentale.

O vreme, a mers. Dar era inevitabil ca reacţia să apară. "Poţi să prosteşti pe unii tot timpul. Şi chiar pe toţi, din când în când. Dar nu-i poţi prosti pe toţi, tot timpul", spunea cândva Abraham Lincoln. Vor mai fi multe bătălii de câştigat pentru ca bunul-simţ să revină în politică. Dar poate că viitorul va reţine scrutinul din Virginia drept momentul când alegătorii au simţit că s-a trecut peste o limită.