Siguranţă şi încredere cu artişti contemporani

Ce mai fac contemporanii noştri, cu cât se mai dau, nu cumva noi suntem contemporanii lor, dar cum îi cheamă, cine sunt ei şi ce fac? Sunt întrebări esenţiale şi chiar existenţiale care ne răscolesc actualitatea fierbinte. Să vedem, aşadar, ce şi cine s-a mai vândut, la două case de licitaţie, poate singurele.

Cel mai mare preţ al licitaţiei de "Artă postbelică şi contemporană" de la Artmark a fost de 10 mii de euro, oferiţi pentru o lucrare de Corneliu Brudaşcu, cu 500 de euro mai mult decât maximul primit în această licitaţie de un alt Corneliu, profesorul celui dinainte, Corneliu Baba.

Corneliu Brudaşcu, destul de des numit şi Cornel, s-a născut cu 81 de ani în urmă, este talentat şi extrem de sensibil, şi a stat mai mereu la Cluj. Nume mari şi scumpe de la Cluj, cele mai scumpe ale picturii româneşti contemporane, îi datorează drumul estetic pe care merg cu atâta succes. Cu 10 mii s-a dat o compoziţie grea, sumbră, un fel de capete nebune, de regi, ciocoi sau ... Doamne, iartă-mă, că am cântat prea mult de 1 Mai! Cu 9.500 de euro tocmai se dăduse un cap serios de spanioloaică din cele pictate de Corneliu Baba. Tot un cap-portret de tânără, dar mai contemporană şi supărată, de Cornel Brudaşcu de această dată, nu s-a vândut, estimat fiind la vreo mie de euro. Merita, desigur, aceşti bani, dacă pornim de la calitatea picturii şi alte notorietăţi, dar toate acestea au pălit în faţa genului, portret necunoscut. Nici "Omul cu lingură", lucrare grea de Corneliu Baba, nu s-a vândut, rămânând suspendată la 8-15 mii de euro, un interval de estimare nepermis de larg. Mai merge un interval de 10, 20 la sută, dar când te duci spre sută la sută te întrebi de ce ai pus aşa de jos estimarea minimă. Să nu mergem mai departe fără să anunţăm că, pe la început, a treia vânzare, cu 1,2 mii de euro, a fost o gingaşă floare de Corneliu Brudaşcu, de numai 14 pe 13,5 cm.

A doua vânzare din cronologia licitaţiei a fost un Ţuculescu. Cam fără vârstă, mai ales că nu este datat, dar este un pastel, o tehnică ce poate fi plasată în timp. A plecat la 2,5 mii de euro, peste estimarea de sus. În schimb, o altă pictură, semnată Tuc în triunghi, a fost propusă la o estimare de 45-65 de mii de euro, dar nu s-a vândut. După încheierea licitaţiei, vreo două săptămâni se mai pot face oferte post-factum. Să reţinem această informaţie şi pentru Nicolae Maniu, un alt abonat la preţuri mari, în licitaţii sau în galerii, dar care a rămas nevândut cu o piesă estimată între 7 şi 10 mii de euro. În mod cert, coborârea din înaltele sfere pariziene printre muritorii de rând, cât de rând pot fi trăitorii din renumitul paradis clujean, i-a afectat grav nivelul de preţ atins în Occident.

Toate cele 149 de oferte erau de luat, preţul era o problemă. Mai mult, au apărut mici colecţii de autor, cu nume rare şi oferte deosebite. Geta Brătescu a fost în licitaţie cu trei loturi consistente: colajul "Ciclop", plecat cu 6 mii de euro, "Portretul doamnei K", adjudecat cu 1,2 mii şi exemplarul 25 din cele 75 ale litografiei "Canzone II". De mâna şi în maniera lui Harry Guttman, artist original şi puţin cunoscut, am văzut "Citadină" cu cetăţi, la 1,2 mii de euro, o "figură abstractă" în ulei pe pânză, la o mie, şi "Confesiuni" cu personaje, ulei pe PFLl, la 900 de euro. Recent, ne-am delectat, la Cercul Militar Naţional, cu o întreagă expoziţie Harry Guttman. Paul Neagu a fost şi el evocat pentru mai multe loturi. În ordinea intrării în scena licitaţiei, este vorba de "Hyphen-energy", adjudecat cu 4.250 de euro, "fotografia analogică" "Jump" de 400 de euro şi, la 300 de euro, "Ramp at Glendalough", rodul unei performance în Irlanda. Mai multe loturi Paul Neagu au rămas nevândute, poate şi din cauza unor preţuri de câteva mii de euro. Să mai amintim şi de Horia Damian, român de apreciere internaţională, care a fost prezent prin două lucrări, "Mastaba", ulei pe pânză de 4 mii de euro, şi un fel de instalaţie, "Avion", cu 1.800 de euro. Dintre tinerii noştri, Gheorghe Fikl a fost foarte prezent, cu un "portret alb", luat într-o perioadă post-licitaţie mai apropiată, cu 5 mii de euro, şi o oaie, pardon, "Baroc", cu 3 mii.

După preţ, să amintim "Radio Nostalgie" de 4.250 de euro, de Cristian Sida, unul dintre cei mai apreciaţi reprezentanţi ai tinerelor generaţii, o tempera pe hârtie de Hans Mattis-Teutsch, de 4 mii de euro, o puternică scenă biblică de Mirel Zamfirescu, cu 3.250 de euro, un Roman Cotoşman la 2,5 mii, cunoscutul pictor moştenitor al lui Brâncuşi, Alexandru Istrati, cu o "Composition en rouge" de două mii de euro, o neaşteptată pictură recentă de Ion Grigorescu, "Revelaţie", la 1,8 mii, Piliuţă, cu 2,5 mii, şi Gheorghe Vrăneanţu, la 1,8 mii de euro.

Contemporani şi postbelici se vând şi la Alis, de mai bine de două decenii. Atenţie, vorbind despre vânzările Alis, schimbăm moneda, trecem pe leul naţional. Preţul cel mare a fost obţinut, conform unei vechi şi stricte tradiţii, de ultima ofertă. Acum, a fost vorba de "Nud pe scaun" de Nicu Enea, iar preţul a urcat la 12 mii de lei, exact între estimarea de 3 şi 5 mii de euro. Oricum, preţurile mari s-au aglomerat spre încheiere. Un portret de ţăran de Alexandru Satmari, personalitate complexă, fiul creatorului fotografiei româneşti, a plecat la 2,3 mii de lei, un ţărm de mare de Ion Pacea, la 3,5 mii, la fel ca nişte flori de Margareta Sterian, un Artachino de-a dreptul superb, o catedrală, la 2,4 mii, un Istrati de 2,4 mii, actorul Vasile Niţulescu în viziunea lui Piliuţă, cu 5,5 mii de lei, şi, penultimul, cu sau fără voia dumneavoastră, un coş cu flori de Juan Alpar, la 4,5 mii de lei româneşti contemporani, postrevoluţionari.

Preţuri diverse pentru tot felul de creaţii ale minunaţilor noştri contemporani. Sunt mai multe, mai frumoase, mai colorate, mai luminoase, şi cele mai sigure.