SIMONA MILOŞ, PREŞEDINTELE INPPI: "Există cazuri de insolvenţe adiacente unui sistem bancar prea permisiv"

În multe domenii, insolvenţa este apreciată ca fiind sinonimă cu frauda debitorilor împotriva intereselor creditorilor, a evidenţiat, ieri, Simona Miloş, preşedintele Institutul Naţional pentru Pregătirea Practicienilor în Insolvenţă (INPPI), în deschiderea Conferinţei Naţionale de Insolvenţă.

Avocatul a vorbit despre percepţia negativă asupra fenomenului insolvenţei, apreciind că aceasta reprezintă "fundamentul unor aşa zise reforme necesare în procesul de legiferare a insolvenţei".

Domnia sa a precizat că aceste reforme înseamnă, de fapt, unele modificări legislative propuse de către ANAF, care, dacă ar fi aprobate, "ar afecta în mod sever principiile ce guvernează procedura insolvenţei şi ar duce la pierderea echilibrului greu câştigat în procesul de legiferare al noului cod al insolvenţei".

Simona Miloş a menţionat: "Pe foarte multe planuri, insolvenţa este apreciată ca fiind sinonimă cu frauda debitorilor împotriva intereselor creditorilor.

Auzim acest lucru în talk show-uri, în ştirile televiziunilor, dar şi - cel mai important - de la tribuna publică unde autorităţi sau reprezentanţi ai marilor creditori susţin răspicat că insolvenţa este masca perfectă a fraudării creditorilor.

Paradoxul este că o analiză critică a legislaţiei româneşti actuale în materia insolvenţei relevă o concluzie diametral opusă în raport de percepţia negativă asupra fenomenului insolvenţei, şi anume, ne prezintă o lege modernă, echilibrată, care respectă principii şi garanţii procesuale ale participanţilor.

Cum s-a ajuns aici şi de ce această conotaţie negativă asupra unui fenomen economic perfect normal ţine mai degrabă - în opinia mea - de lipsa de asumare a unor erori proprii ale tuturor celor implicaţi într-o astfel de procedură, decât de procedura în sine. Se spune că orice dezastru este suma mai multor factori care determina rezultatul final. Iar o analiză obiectivă, profesionistă şi lucidă a unui fenomen nu poate face abstracţie de cauze, întrucât acestea sunt originea dezastrului.

Marile supărări şi tensiuni care se nasc în insolvenţă sunt generate de un trecut al unui debitor care, fie a fost prea uşor tolerat să acumuleze datorii fiscale, fie comerciale, fie a fost beneficiarul fericit al unor credite supradimensionate faţă de anvergura afacerii sale. La aceste cauze adăugăm şi o lege a insolvenţei - mă refer la Legea nr. 85/2006 - neechilibrată şi favorabilă debitorului şi rezultatul este cel pe care îl cunoaştem".

Referitor la procedura de insolvenţă, preşedintele INPPI a menţionat că "nu vom găsi acolo evaziunea fiscală, ci probabil faptele s-au petrecut cu mult timp înainte de deschiderea procedurii dar au devenit notorii abia ulterior, când procedura insolvenţei a fost deschisă, iar creditorul bugetar a făcut publică o creanţă enormă împotriva debitorului insolvent".

Conform unei analize, există cazuri de insolvenţe adiacente unui sistem bancar prea permisiv sau poate prea optimist pentru vremurile care au urmat, adaugă doamna Miloş, precizând că, la toate acestea, se alătură vechea formulă a legii insolvenţei, "cu neajunsurile bine-cunoscute".

Simona Miloş a conchis că puterea noastră de a percepe cu acurateţe cauzele şi, mai ales, trecutul unei insolvenţe, ne va da responsabilitatea să evităm greşelile în viitor, astfel încât efectele unei insolvenţe să fie percepute în amploarea lor corectă.

În aceste zile, practicienii în insolvenţă s-au reunit în cadrul celei de-a IV-a ediţie a Conferinţei Naţionale de Insolvenţă - evenimentul organizat de INPPI în parteneriat cu Institutul Naţional al Magistraturii.