English
Începem, ca de obicei, cu câteva exemple. Cunoaşteţi, desigur, distincţia dintre unicameralism şi bicameralism. Dar unde să încadrăm Parlamentul norvegian? Unicameral în principiu, acesta se divide, în anumite situaţii, în două Camere. Alt exemplu: distincţia dintre alegerea directă şi indirectă a Preşedintelui. Dar ce să spunem despre alegerea Preşedintelui american: indirectă în teorie, însă marea majoritate a membrilor Colegiului Electoral au mandat imperativ, ceea ce face ca, în practică, alegerea să fie directă. În fine, distincţia dintre proces (doar) cu judecător (bench trial) şi proces cu juriu (jury trial). Unde să aşezăm însă un sistem precum cel suedez, cu "judecători civili"? ori cel austriac, cu asesori?
Ne întoarcem pe plaiurile noastre, acum. Dacă stai să îi asculţi pe politicienii actuali, lumea se divide în alb şi negru. Fericire parlamentară versus dictatură prezidenţială. Uniunea Europeană sau gaura neagră a naţionalismului. Constituţia din 1991 sau nimic. Învăţământ de stat sau privatizarea ultimei grădiniţe.
În realitate însă, vorba legendarului filozof bulgar, lucrurile sunt mai complicate. Chiar presupunând că termenii extremi ar fi corect identificaţi, există şi grade, nuanţe, variaţii. În materie politică, regula este mai degrabă a sistemelor hibride.
Alte exemple. Cunoaşteţi diferenţa dintre votul majoritar (uninominal) şi cel proporţional (pe listă). Scrutinul japonez reuneşte însă caracteristici ale ambelor sisteme. Sau distincţia dintre state federale şi state unitare (naţionale). Unde să clasificăm însă Italia? Aparent nu este un stat federal, dar cinci dintre cele douăzeci de regiuni au un statut special, una dintre acestea (Sicilia) reţinând şi 100% din sumele colectate la nivel local. Sau numirea Primului-ministru: de către Preşedinte sau de către Parlament? În Estonia există un sistem intermediar: Preşedintele desemnează pe cine doreşte, dar acesta trebuie "autorizat" de către Legislativ să formeze Guvernul.
Uneori aceste sisteme hibride au mai degrabă semnificaţia unor curiozităţi. Ordinul de Malta e şi o asociaţie, dar este şi recunoscut (de către unele state) ca un stat (fără teritoriu). Frecvent însă hibrizii politici au o importanţă majoră, de pildă regimul semi-prezidenţial din Franţa ori statul federal german (descris de unii specialişti ca "semi-suveran" în raport cu landurile sale).
Iată de ce dezbaterea publică de la noi e cu deosebire deranjantă (atunci când există). Se confruntă, îndeobşte, două tabere, fiecare aderând la câte o simplificare grosolană a realităţii. De ce? În parte, pentru că majoritatea politicienilor actuali sunt ignoranţi. Efectiv ei nu au niciun fel de imagine complexă şi competentă a realităţii instituţionale a politicii moderne. Dar mai există şi alt motiv. Reaua-voinţă. Se simplifică cu intenţie, cu răutate, pentru a-l caricaturiza pe celălalt şi pentru a da impresia că - nu-i aşa? - rezolvarea e simplă şi e la îndemâna noastră, a taberei celor "buni".
E drept că unele opţiuni sunt clare, de genul "fie laie, fie bălaie". Optăm între a fi republicani sau monarhişti, între a fi democraţi sau a susţine comunismul, ori între a fi pro sau contra pedepsei capitale. Între aceşti termeni opuşi e greu, dacă nu cumva imposibil, să inserăm poziţii intermediare. Însă în cele mai multe cazuri vedem că există modele mixte. Unele, foarte credibile şi interesante.
Cum e cazul Elveţiei. În linii mari, o democraţie parlamentară, unde majoritatea legilor sunt adoptate în Parlament. Însă instituţia referendumului e esenţială, inclusiv la nivelul Confederaţiei. Iată de ce unele texte (inclusiv recentul Raport al comisiei Stanomir) se referă la modelul "democraţiei semi-directe". Sau consideraţi situaţia aşa-numitelor sisteme legale eclectice, precum cel din Africa de Sud sau din Scoţia, bazate pe elemente reunite din mai multe tradiţii juridice.
Aici trebuie să facem o distincţie. Sincretismul nu e totuna cu incoerenţa. Din păcate, unele dintre instituţiile noastre politice exact aşa sunt, incoerente. Incapabili să se decidă dacă doresc un regim prezidenţial sau parlamentar, politicienii de la începutul anilor "90 au creat un talmeş-balmeş: un Preşedinte ales popular, cu câteva prerogative importante, dar aproape lipsit de mijloace de control şi de cenzură. Cât timp alegerile prezidenţiale şi parlamentare erau simultane, incoerenţa nu s-a manifestat atât de puternic, pentru că şeful statului era, de regulă, şi şeful informal al majorităţii parlamentare. Sau luaţi alegerea directă a şefului Consiliului Judeţean: o practică nouă, colată peste harta judeţelor socialiste, datând de la 1968, şi pusă în competiţie cu instituţia Prefecturii, preluată din perioada antebelică.
Conceptual vorbind, prefer soluţiile simple şi clare. Viaţa e însă mai complexă. Dacă este ca regimul nostru să se stabilizeze, în viitorul apropiat, într-o formă acceptabilă, aceasta probabil va fi, indiferent de principiile noastre abstracte, un sistem hibrid.
Notă: Domnul Cătălin Avramescu este consilier prezidenţial.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. Nu m-am informat si nici nu am studiat problema
(mesaj trimis de Stefan A. Iordache în data de 24.02.2009, 09:10)
dar ca tot veni vorba de Consiliile judetene, la ce e de trebuinta o veriga suplimentara asezata intre guvern si primarii?
Presedintele Consiliului judetean ales direct e de fapt Primarul Judetului intrand in logica actualului sistem iar de aici si pana la a imagina un sistem in care acesti presedinti reuniti chiar intr-un for la nivel national sa aleaga pe unul dintre ei ca Primar al intregii tari n-ar fi, vorba poetului, o cale asa de lunga.:)
Apropos de antiteza democratie-comunism, eu ca unul cu vederi declarate de stanga consider ca trebuie blamati indivizii lipsiti de scrupule care si-au arogat abuziv puterea de a conduce in numele unor idealuri profund umaniste si nu colectia acestor idealuri denumita generic comunism.
Aceste idealuri nu cuprind nici cenzura, nici restrangerea dreptului la libera circulatie si nici restrangerea sau interzicerea tuturor celorlalte virtuti democratice atat de frumos clamate in democratiile occidentale, deci si la noi care ne revendicam din ele, dar de fapt niciodata aplicate.
Exemplu: candideaza tot cine vor EI si evident n-au cine sa iasa decat tot EI indiferent ce parte a spectrului politic au parazitat.
2. fără titlu
(mesaj trimis de Andra în data de 24.02.2009, 13:20)
Domnule Catalin Avramescu
Va scriu pt. ca am o rugaminte putin ciudata. Vreau sa va rog sa scoateti fotografia cu care se deschide Blogul dvs. pentru ca va face o nedreptate: dumneavoastra nu sunteti asa. Puteti fi si asa - adica un fel de mitic de Bucuresti, dar dac-ati fi un mitic sunt sigura ca ati arata mult mai simpatic decat arata poza aia. Sunt sigura ca "miticul" Catalin Avramescu ar avea mereu un zambet in ochi, un zambet dat nu de suficienta ci de amuzamentul descoperirii ideilor noi chiar si la o bere cu un alt mitic :)
Imi pare rau ca datorita catavencilor s-a raspandit moda intelectualului "marlan".
In primii ani ea era un suport pentru revolta impotriva marlaniei, reprezentata mai ales de PSD; astazi, dupa ce catavencii si-au dat pe fatza prietenia cu tot ce inseamna sistem, marlania si agresivitatea au ramas singurul lucru care recomanda "intelectualii" in spatiul public.
Sunt de acord ca intelectualii trebuie sa vorbeasca pe limba poporului, pt. ca de multe ori cand transpui in limba poporului lucruri complexe gasesti instinctiv si calea cea mai simpla catre rezolvarea lor.
Dar marlania intelectuala de azi nu cauta si nu gaseste nicio solutie. E o moda in sine.
Dvs. sunteti altfel. Nu va vad arestat de vreo "moda" sau de vreun status - ever.
De aceea cu atat mai mult nu aveti dreptul sa va lasati arestat de imaginea unui mitic :)
Fotografiile de pe prima pagina a site-ului sunt foarte bune. Use one of them (oricare).
Multumesc,
Andra
PS: Serban Nicolae a pierdut alegerile cu brio :)
3. Relatia cauzala se poate efala statistic
(mesaj trimis de Gheorghe în data de 24.02.2009, 15:06)
Dle Avramescu aveti dreptate.
Nu s-a pus in evidenta o relatie cauzala intre sistemul electoral si coruptie, sau intre sistemul constitutional si coruptie, asa ca schimbarea lor nu rezolva problema.
..
Sistemul politic trebuie sa incurajeze democratia si participarea cetatenilor la viata politica.
Participarea la viata politica se poate face numai prin intermediul partidelor politice, cadrul unde opinile pot fi triate si cele valoroase promovate spre parlamentari, care in acest fel ar fi obligati sa le sustina.
Modelul reprezentarii directe sprijinit pe ideea "legaturii directe" intre parlamentar si alegatori e o frumoasa utopie. Ea nu functioneaza, pentru ca practic nu-i posibil un dialog intre un parlamentar si 30 mii de alegatori dispersati in teritoriu.
Se poate evidentia o relatie cauzala intre parlamentarism si democratie, sau intre conducerea personalizata si dictatura.
4. Relatia cauzala se poate efala statistic
(mesaj trimis de Gheorghe în data de 24.02.2009, 15:09)
Dle Avramescu aveti dreptate.
Nu s-a pus in evidenta o relatie cauzala intre sistemul electoral si coruptie, sau intre sistemul constitutional si coruptie, asa ca schimbarea lor nu rezolva problema.
..
Sistemul politic trebuie sa incurajeze democratia si participarea cetatenilor la viata politica.
Participarea la viata politica se poate face numai prin intermediul partidelor politice, cadrul unde opinile pot fi triate si cele valoroase promovate spre parlamentari, care in acest fel ar fi obligati sa le sustina.
Modelul reprezentarii directe sprijinit pe ideea "legaturii directe" intre parlamentar si alegatori e o frumoasa utopie. Ea nu functioneaza, pentru ca practic nu-i posibil un dialog intre un parlamentar si 30 mii de alegatori dispersati in teritoriu.
Se poate evidentia o relatie cauzala intre parlamentarism si democratie, sau intre conducerea personalizata si dictatura.
4.1. observatii (răspuns la opinia nr. 4)
(mesaj trimis de Catalin Avramescu în data de 24.02.2009, 15:47)
@Andra
Fotografia nu e din Bucuresti, ci din Sibiu. E cam "miticizanta", admit, asa ca am schimbat-o. Discutia de acolo era insa serioasa, cu un amic care e consultant politic si cu un neamt. Drept e ca nu se vede asta, asa ca va dau dreptate.
@Gheorghe
Ar fi bine daca ati indica si studiile acelea despre "parlamentarism si democratie". Eu am vazut multe despre cum parlamentarismul a capotat in dictatura. Inclusiv colectiva. De asemenea, ar fi bine sa ne spuneti si care sint studiile acelea care descopera ca nu e nici o legatura intre sistemul constitutional (sau electoral) si coruptie. Eu pot sa va indic suficiente care indica o asemenea legatura. Ex.: Persson and Tabellini, "The Economic Effects of the Constitutions", MIT Press 2005. Altfel, vorbim asa, doar ca sa zicem ceva in beneficiul unor partide ca PNL-ul, care se tem de votul majoritar ca ratza de alice.
5. Va multumesc
(mesaj trimis de Andra în data de 24.02.2009, 17:31)
M-am bucurat sa va descopar blogul pe net; il citesc tot timpul.
Va multumesc mult.
6. Va multumesc
(mesaj trimis de Andra în data de 24.02.2009, 17:31)
M-am bucurat sa va descopar blogul pe net; il citesc tot timpul.
Va multumesc mult.