Încet, încet, ies la iveală iţele care îl leagă cu funii groase pe "neatîrnatul" Georgescu de puncte fixe şi tari din "sistem". Omul cu banii şi cu "gărzile paramilitare" este, se pare, om al sistemului. Aşa circulă vorba în tîrg. S-a "satelizat" şi a deschis un front de activităţi, legale şi nelegale, pline de pericole dar bănoase, undeva pe tărîmuri străine. A trecut, astfel, "pe persoană fizică" activităţi ale unor instituţii sau oameni ce reprezintă statul. Unul dintre "bidoanele" în care "sistemul" îngroapă maldăre de bani albi, gri sau negri, pentru a putea fi apoi scoşi şi folosiţi, tot de către oamenii sistemului, fără grija că cineva ar mai putea da vreodată de sursa lor primară. Omul a făcut afaceri în Africa! Te pui cu afaceristul român? Nu te pui, că nu ştii cine îl ţine în lanţ. Acum, că e caz de extremă urgenţă, cineva a început să-l caute la zale, dar încă nu se ştie dacă cine-l ţine de la celălalt capăt i-a dat drumul din mînă sau se va strădui pînă la capăt să-l scoată basma curată. Al doilea punct tare de ancorare al lui Georgescu în sistem, "aristocraţia bisericii". Fentele declaraţiilor mieroase care de fiecare dată fac trimitere nu la realitatea de pe teren, ci la litera moartă a legii, care zice că biserica şi slujitorii ei nu au voie să facă politică, să se implice activ în competiţia pentru putere, nu mai păcălesc pe nimeni, de mult. Înalţii ierarhi, unii dintre ei nu s-au sfiit să o facă pe faţă, public (!!), l-au uns oficial pe Georgescu "Omul Providenţial" şi "Omul lui Dumnezeu". Cît despre "revalorizarea" mişcării legionare şi a fruntaşilor ei, aceaşi înaltă ierarhie a dat de mult "dezlegare" şi a încurajat cît a putut eforturile în această direcţie, ani şi ani la rînd. În sfîrşit, a treia ancoră în sistem este falanga, nu neapărat prea bine organizată, a părtaşilor la "idealurile patriotice georgesciene", cei care primesc o leafă nu tocmai mică de la stat, ca angajaţi prin instituţiile de putere, gen SRI, SPP, STS, SIE, DGIPI, Ministerul de Interne, Ministerul Apărării ori prin marile conglomerate instituţionale, stătute şi răufolositoare, zise şi "mamuţii de stat". În sfîrşit, mai puţin vizibilă, dar potenta falangă promoscovită, la ţîţa căreia Gerogescu a supt. Dacă nu direct fonduri, atunci beneficiile unor activităţi şi fonduri masive de promovare pe aşa zisele reţele de socializare. Acesta, în mare, este sistemul hămesit. Nu moare de foame, dar vrea la ciolanul cel mare. Singur! Măcar o dată. Măcar o vreme. Se cer la putere şi consideră că li se cuvine. Ăilalţi s-au îmbuibat destul pînă acum, trei zeci de ani, de nu le mai ştie nimeni averile, prin cele străinătăţuri! O mai fi şi rîndul nostru, o dată!
Sistemul ticăloşit, îl ştim de mult. Şi anatomia şi fiziologia! Grădina cea mare a unui dumnezeu păgîn, unde au fost plantaţi toţi băieţii dăştepţi, descurcăreţi, de gaşcă şi de lege ocolitori din România. Cu o mînă îşi încasează salariile cele grase ale funcţiilor de stat şi cu cealaltă adună maldărele de bani din afacerile pe SRL şi persoană fizică, făcute cu statu-prostu-barbă-cot. Bani grămadă pentru zilele lor albe şi cele ale urmaşilor, urmaşilor lor. Între aceste două pietre de moară care macină statul şi societatea României, o majoritate a unei minorităţi de alegători, prin definiţie "turmentaţi" a vrut să dea cîştig de cauză "partidului hămesit". Evident, contra-reacţia nu a întîrziat să cadă ca o ghilotină. Nu înţeleg cîtuşi de puţin de unde atîta inocenţă cu privire la "năzdrăvăniile" CCR. Păi nu e prima şi probabil nici ultima. A făcut-o şi pentru Năstase, a făcut-o şi pentru Băsescu, acum o face şi pentru Iohannis. Unde-i buba? Nu avea voie să anuleze alegerile, după ce tocmai le declarase oficial, bine merci, validate? Iaca, na! Poate nu aţi auzit de principiul fundamental de drept care spune că tot ceea ce nu este interzis (expres de lege) este permis (nu poate fi penalizat!). Păi unde aţi văzut dumneavostră în legea de organizare a CCR scris negru pe alb că nu are voie să invalideze nişte alegeri pe care le-a declarat iniţial valide? Nicăieri!!!! Relaţiile dintre "sistemul ticăloşit" şi "sistemul hămesit" sunt în bună măsură codificate şi chiar dacă concurenţiale, niciodată nu ating punctul în care ar putea fi detrimentale vreuneia dintre părţi. Nici una nu vrea "moartea păcătosului", ci doar "cooperarea lui". Sistemul ticăloşit are grijă să mai lase cîte un ciolan să cadă, de la masa lui, în troaca sistemului hămesit. Să nu latre ăştia prea tare şi prea mult. La rîndul lui, sistemul hămesit ştie prea bine că nu are cum să smulgă osul dintre fălcile încleştate ale celui mai tare, aşa că, din cînd în cînd, latră mai ameninţător. În restul timpului, schelălăie şi se milogeşte să-i mai crească şi lui "alocaţia de stat". Un miliard, acolo, coane, ce contează la cele o sută ale lu matale! Oameni suntem, "să avem şi gura noastră ceva de mîncare!"
În vremea aceasta, bîlciul este scăldat de lăturile unei propagande pline de discursuri sforăitoare despre "suveranism", despre "direcţia europeană", despre democraţie, prietenii şi duşmanii ei, despre lovitură de stat, a statului contra poporului şi lovitură de stat, a poporului, contra statului, despre credinţă, despre strămoşi şi eroi, în sfîrşit despre Republică şi Reacţiune sau Venitorele şi Trecutul (Prefaţiune!!). Lăsaţi gargara deoparte, fie şi numai pentru cîteva minute şi veţi vedea limpede. Realitatea nu este decît "lupta titanică" dintre sistemul hămesit şi sistemul ticăloşit. Singurul lucru la care trebuie să vă mai gîndiţi este faptul că, indiferent cine cîştigă, nota de plată o să poposească tot pe masa dumneavoastră şi a urmaşilor, urmaşilor dumneavoastră, în vecii vecilor!