SOLUŢIE PENTRU REDRESAREA ECONOMICĂ A ROMÂNIEI:  Rugăciuni pentru intervenţia rapidă a mâinii invizibile

Curtea Constituţională s-a pronunţat în legatură cu politica de aus-teritate. Votul a confirmat algoritmul politic. Excepţia, judecătorul provenit de la UDMR care poate a încurcat bilele. Independent de vot, întrebarea este ce credibilitate are o instituţie în care judecători care sunt puşi să ia decizi de importanţă majoră pentru naţiune au în general provenienţa din partide politice şi calificări dubioase.

Citind CV-urile ultimilor candidaţi am remarcat că unul avea experienţa de jurist consult de întreprindere, iar altul probabil că nici macăr nu a vizitat vreodată un tribunal în afara anilor studenţiei.

Doi experţi în drept constiţutional - premierul Boc şi noul membru al Curţii Constituţionale, de asemeni profesor de drept constituţional - s-a dovedit că au o percepţie greşită în interpretarea Constituţiei!

Judecătorul Predescu, potrivit presei, a afirmat că decizia s-a bazat pe faptul că oamenii au contribuit la fondul de pensii şi nu sunt responsabili pentru proasta administrare a fondului de către guvern.

Argumentul Guvernului presupune că putea să sune cam aşa: Din cauză de imbecilitate şi mituirea electoratului practicată de toate guvernele din ultimii 20 de ani, pensiile au crescut mult peste nivelul productivităţii .

La aceasta se putea adăuga şi argumentul că, în majoritatea cazurilor, pensiile nu sunt corelate cu contribuţiile.

În faţa judecătorilor, asemenea argumente nu au avut importanţă. Principiul, noi nu am cerut, voi ne-aţi dat a prevalat.

În întreprinderi particulare au fost multe cazuri când salariaţii au fost puşi în situaţia de a ajuta firma prin reduceri salariale ca alternativă la faliment.

Sunt curios cum ar răspunde Curtea Constituţională dacă ar fi întrebată dacă este constituţional ca statul să dea faliment. Posibil ca până să apuce să dea un răspuns va trebui ca şi ei să lucreze fără plată, ori naţiunea să rămână fără răspuns, dar în faliment.

Personal, am scris acum câteva săptămâni că opţiunea adoptată de guvern a fost una expeditivă, dar nu neapărat echitabilă şi, în plus, prezintă şi riscuri sociale.

La adoptarea măsurii de austeritate se pare că a avut câştig de cauză opţiunea Băncii Naţionale.

Până şi Directorul General al FMI a ţinut să se dezasocieze de această decizie. Nu pentru a-şi face campanie electorală, cum a susţinut presa, ci pentru a evita ca fondul să fie acuzat de consecinţele deciziei, opţiunea fondului fiind diferită de cea adoptată de guvern.

După aşa-zisul success al ratei unice, în prezent multe firme oferă salariaţilor numai opţiunea plăţii la negru pentru a evita taxele indirecte. Cum se generează sumele care sunt folosite pentru plăţile la negru nu poate fi explicat decât ca fiind rezultatul succesului politicilor anti-eva-zioniste şi al ratei unice!!

Argumentul Băncii Naţionale că o marime a TVA cu 5 puncte pro-centuale va genera o inflaţie de 10% cred că este falsă.

Eu nu am instrumentele necesare pentru modelare economică, dar probabil că predicţiile băncii ca în multe alte ocazii, se datorează variabilelor greşite introduse în ecuaţie.

În perioada de criză, manifestată prin scăderea veniturilor, creşterea şomajului şi scăderea cererii firmele pentru a-şi menţine poziţia pe piaţă caută să evite mărirea preţurilor.

Deci, predicţia mea este că o parte din mărirea TVA va fi asimilată de producător prin scăderea profitului ori a costurilor.

De exemplu, plata la negru.

Desigur, există şi o excepţie. Notarii având puteri monopoliste, nu au niciun motiv să asimileze parte din TVA.

Efectul asupra sumei colectate va fi influenţat în oarecare măsură de scăderea activităţii economice şi posibil de evaziunea fiscală.

Activitatea economică care va fi retardată nu poate fi influenţată decât de mâna invizibilă, guvernul neavând nici resurse materiale, nici o viziune pentru redresare economică.

Eficienţa economică promovată de guvern s-a văzut şi la alegerea noului Consiliu de Administrare al TVR şi Radio. Şi în acest caz a primat algoritmul politic şi nu experienţa managerială necesară unor asemenea instituţii.

Poate prezenta criză a fost necesară pentru a dovedi că abuzurile şi incompetenţa au şi ele o scadenţă. Din nefericire, cei care sunt puşi să platească nu sunt autorii dezastrului.