Speculaţia pe cădere

Când piaţa este în creştere continuă, toată lumea ştie să câştige. Este suficient să cumperi, să pleci acasă şi să aştepţi să treacă timpul. Peste câteva minute, câteva ore sau câteva zile, de la caz la caz, poţi să vinzi şi să consemnezi câştigul sau să întrebi cât este preţul şi să-ţi calculezi câştigul potenţial, care este cu atât mai mare cu cât ai avut mai multă răbdare. Chiar dacă te-ai grăbit şi ai vândut şi observi că preţurile continuă să crească, cu banii obţinuţi din vânzare, cumperi din nou aceeaşi acţiune sau alta care are perspective sau tendinţe de creştere.

Asta scade ceva din câştig, dar tot câştig rămâne. Să presupunem că un investitor a cumpărat acţiuni cu preţul de 0,20 lei/bucată, luînd în calcul un comision de tranzacţionare de 1%, costul acţiunilor a fost de 0,202 lei/bucată. Când preţul pe piaţă al acţiunii ajunge la 0,24 lei/acţiune putem considera că investitorul a câştigat destul şi vinde.

Preţul de vînzare efectiv, scăzând comisionul (1% din 0,24 lei/acţiune, adică 0,0024 lei/acţiune) este de 0,2376 lei/acţiune.

Diferenţa de 0,0356 lei/acţiune dintre preţul obţinut prin vînzare (0,2376 lei/acţiune) şi costul acţiunii (0,202 lei) se impozitează cu 16%. Rezultă, deci, un cîştig net de 0,0299 lei sau 14,8% (0,0299 lei/0,202 leix100).

Investitorul apreciază că a greşit şi crede că acţiunea sa poate creşte în continuare. Ca urmare, cumpără din nou cu 0,25 lei/acţiune (costul per acţiune este de 0,2525 lei după aplicarea comisionului de tranzacţionare) şi vinde, să zicem, la 0,27 lei (încasare de 0,2673 lei după aplicarea comisionului de tranzacţionare).

A doua oară, pe acelaşi raţionament, câştigul brut pe fiecare acţiune este de 0,0148 lei, iar net de 0,1243 lei, adică 4,9% (0,1243 lei/0,2525 lei x100). Astfel de creşteri intensive au avut loc de multe ori şi nu pe puţine acţiuni. Ce se întâmplă dacă preţurile acţiunilor scad, aşa cum se întâmplă chiar în multe perioade? În acest caz investitorul trebuie să îşi reorienteze strategia spre ceea ce se cheamă strategia de speculaţie pe cădere. Este bine să ştiţi cum se procedează.

Să spunem că aţi cumpărat acţiuni BRD în primăvara anului 2006 cu 19,5 lei/bucata. Aţi primit dreptul să încasaţi dividendul pentru 2005, care a fost nu prea mare de 0,25 lei net pe acţiune. Ulterior, cotaţia acţiunii BRD a scăzut la 18,5 lei pe un trend de scădere generală a Bursei.

Dacă apreciaţi corect evoluţia pieţei, trebuia să vă vindeţi acţiunile la 18,5 lei şi încasaţi efectiv 18,315 lei/acţiune (am scăzut comisionul de intermediere de 1% din valoarea tranzacţiei).

Aşteptarea putea să fie până la apariţia semnalelor că piaţa se stabilizează. Acţiunea BRD a coborât până la 14,5 lei, dar, fără exagerare, la cotaţii de 15 - 15,5 lei puteaţi cumpăra fără probleme. Prin urmare, la 500 acţiuni vîndute şi pentru care aţi încasat 9.157,5 lei (500 x 18,315 lei/acţiune) puteaţi răscumpăra între 604 şi 584 acţiuni BRD, cu costuri de 15,15 lei - 15,655 lei (am inclus comisionul de tran­zacţionare de 1%).

În toamnă când acţiunile BRD au revenit la un preţ peste 19,5 lei, la vânzarea acţiunilor puteaţi încasa, după scăderea comisionului de 1%, între 11.274,12 lei (pentru vînzarea a 584 acţiuni) şi 11.660,22 lei (vînzarea a 604 acţiuni). Faţă de cheltuiala iniţială de 10.237,7 lei din primăvară, rămâneaţi cu un profit brut între 1.036,42 lei şi 1.422,52 lei, la care se adaugă dividendul.

Dacă vă mulţumeaţi să luaţi tot 500 acţiuni, rămâneaţi cu o sumă în cont între 1.330 lei şi 1.582,5 lei.

Pare paradoxal, căci deşi valoarea acţiunilor creşte de cînd le-am cumpărat până le vindem, cîştigul este mai mic datorită celor două comisioane, cînd cumpăraţi şi când vindeţi.

Să luăm ca exemplu acţiunea SIF 5 "Oltenia" care a avut în 2006 înaintea datei de înregistrare (cînd investitorii care cumpărau acţiuni beneficiau de dividendele anului precedent) valoarea de 3,05 lei.

Când a fost clar că piaţa alunecă vijelios la vale, presupunem că aţi cumpărat 100.000 acţiuni cu 3,00 lei/acţiune (cost de 303.000 lei ca urmare a aplicării comisionului de tranzacţionare de 1%). Puteaţi vinde, de exemplu, cele 100.000 acţiuni cu inima îndoită, dar şi cu speranţă de mai bine, sau măcar de evitare a unui dezastru mai mare, la 2,75 lei. Aţi fi încasat efectiv 272.250 lei, deci aveaţi o pierdere de 30.750 lei. Cum se ştie, acţiunea SIF 5 a alunecat bine sub 2,0 lei. Dar dacă aţi mers pe o speranţă de redresare, puteaţi cumpăra acţiuni cu banii din cont. La costul de 2,02 lei/acţiune aţi fi putut cumpăra 134.777 acţiuni. În octombrie 2006 preţul acţiunilor a ajuns la un nou maxim istoric de 3,07 lei. Dacă vindeaţi cu 3,05 lei/acţiune toate titlurile, încasaţi net 406.959,15 lei, după plata comisionului de 1%. Faţă de cheltuiala de 303.000 lei la prima achiziţie din primăvară rezultă un profit brut între 103.959,15 lei. Profitul impozabil scade cu suma de 30.750 lei, înregistrată ca pierdere, adică va fi de 73.209,15 lei. La această sumă se aplică impozitul pe profit de 16% şi veţi plăti statului 11.713,464 lei. Deci, profitul net va fi de 92.245,686 lei (103.959,15 lei - 11.713,464 lei).

Dacă nu făceaţi această speculaţie pe cădere, nu vă alegeaţi decît cu dividendul, căci diferenţa între 3.00 lei/acţiune cu care aţi cumpărat în primăvară şi maxim 3,07 lei/acţiune la cît puteaţi vinde în octombrie se ducea pe comisioane. Speculaţia pe cădere este cu atît mai necesară în cazurile în care acţiunile îşi revin după o cădere, dar nu pînă la valoarea la care aţi cumpărat iniţial.

În cazul exemplului cu BRD, eraţi scoşi din piaţă dacă după scăderea la 14,5 lei/acţiune şi achiziţia la 15,0 lei, preţul revenea în jur de 17 lei/acţiune. În cazul exemplului cu acţiunea SIF 5, dacă revenirea era numai la 2,4 - 2,5 lei/acţiune. Ca să fim corecţi, majoritatea acţionarilor mai vechi cunosc şi au aplicat de nenumărate ori speculaţia pe cădere. Atunci când combinaţi aceste metode, profitaţi de orice mică revenire când piaţa este în scădere sau de orice mică scădere când piaţa este pe trend ascendent şi şansele de câştig cresc. Aşa cum se spune că pofta vine mâncând, tot aşa priceperea vine investind. Niciun acţionar speculant nu poate spune că nu a dat chix niciodată. Nici măcar George Soros nu se poate lăuda că nu a plătit preţul riscului, care este parte integrantă a investiţiei la Bursă.