English
Nici trecerea timpului, în sine, nici îndelunga folosire nu dăunează Democraţiei. Dimpotrivă! Atît o circumstanţă, cît şi cealaltă înseamnă şanse suplimentare pentru a o face să lucreze mai cu folos, eficient, mai elegant, astfel încît treburile cetăţii să primească soluţiile de care au nevoie; dacă nu chiar întotdeauna cele mai bune, dintre toate cele posibile, măcar cele care nu trag roata istoriei înapoi şi nici nu împuţinează, ori periclitează, bunurile şi resursele oamenilor şi ale comunităţilor în care trăiesc. Democraţia nu "se strică", impersonal, ci este stricată, la modul indicativ, de unii sau alţii dintre cei care se folosesc de ea. Iar, ca să fim încă mai precişi: rareori este stricată de "cei mulţi", de cei care nu acced niciodată la privilegiile puterii, dimpotrivă!
După Brexit şi alegerile prezidenţiale din Statele Unite credeam că le-am văzut pe toate, în materie de derapaje şi deraieri "democratice". Ei bine, ne-am înşelat amarnic! Ca un şir al orbilor conduşi cu nădejde, de către alt orb, către rîpa care le stă în coastă (Peter Breugel, 1568), democraţiile Europei se lasă pradă stricătorilor. Unde?
Acolo unde te aştepţi mai puţin, căci este vorba despre locuri în care democraţia nu-i lucru de şagă şi nici luat prea uşor! În Germania, spre exemplu.
Îi place sau nu, (ceva îmi spune că nu!), Doamna Merkel s-a rînduit din proprie iniţiativă şi încă cu aplomb în tagma stricătorilor democraţiei. Cum? Simplu: s-a aşezat la coadă şi pentru al patrulea mandat de cancelar!! Ei, şi, ce-i rău sau anti-democratic în asta? La prima vedere, nu e mare lucru, dacă legea permite. Şi, permite! Răul este însă mare şi a fost deja făcut, indiferent dacă Merkel va primi sau nu din mîna electoratului încă un mandat de cancelar. Cel mai mic rău este acela că ne spulberă şi bruma de iluzii pe care le mai aveam despre diferenţa dintre "politicienii noştri" şi "politicienii lor". Oricare ar mai fi aceste diferenţe, şi ele există, de la cultură, la cultura politică şi de la regulile de comportament public, cărora se conformează, la cele ale moralei politice, oricare ar fi aceste diferenţe, ele se topesc în magma dorinţei nestăvilite de putere, împinsă adînc pe tărîmul iraţionalului. Doamna Merkel este ministru, adică om de stat de prim rang, de prin 1990, din primul guvern după Reunificare; de 12 ani este Cancelar al Germaniei. Şi, încă mai vrea? Da, mai vrea!!! De ce? Dacă ar fi să credem sloganul prostesc de care şi-a agăţat campania: ca să îşi facă datoria faţă de Germania!!! Haida, de! Dacă nu a găsit mijloacele să şi-o facă în douăzeci şi şase de ani, de ce ar mai crede cineva că este în stare să şi-o facă în doar cei patru, care urmează??!! Puterea corupe, puterea absolută corupe în mod absolut! În cazul Doamnei Merkel, coruptă absolut este puterea de judecată, luciditatea, deschiderea către interese mai importante decît cele ale ei ("încă un mandat"). În Germania nu doar plăcile tectonice ale politicii se mişcă, ci substratul însuşi al politicii, marele contract pe care societatea germană a fost aşezată după război. Domna Merkel nu numai că nu are de unde să găsească răspunsuri pentru noile probleme, dar nici măcar nu le înţelege, după cum nu a vrut să accepte nici măcar faptul evident, acela că greşelile ei politice se află la originea unora dintre rupturile cele mai grave care produc modificări de relief politic şi social în Germania. A lăsa locul liber, pentru vîrful piramidei puterii, în aceste condiţii nu este un gest de eleganţă, ori de "maturitate", ci unul de necesitate virulentă. Una pe care Merkel nici măcar nu a ezitat să o sacrifice pe altarul incomensurabilei ambiţii personale. Gestul Angelei Merkel periclitează masiv şansele Germaniei de a inova, de a formula în cîmpul fertil al democraţiei soluţiile de care are stringentă nevoie atît Ea cît şi Europa.
Celălalt exemplu vine din Franţa! Aici, stricătorii democraţiei sunt nişte "tehnicieni" ai puterii care au inventat şi pus în operă una dintre cele mai comice aberaţii aşa-zis democratice: poporul alege prin vot direct "candidatul ideal" pentru înfruntarea finală a prezidenţialelor!!! Ştiu... există precedentul american, doar că e ca în bancul cu Gagarin, nu i s-a dat, ci i s-a luat...! Acolo, de bine de rău, alegătorii dedicaţi ai fiecărui partid (înregistraţi oficial ca atare în listele electorale!!!) sunt chemaţi să aleagă, dintre pretendenţi, candidatul partidului propriu, nu pe al adversarilor!!!! Oricum, acest gest referendal este amendat ulterior de mecanismul convenţiilor de partid care au o largă latitudine, faţă de votul popular, în desemnarea candidatului oficial al partidului. Şi, ce e rău dacă aleg oamenii candidaţii bătăliei finale? Două sunt relele făcute democraţiei. Primul, acela că rosturile partidelor politice sunt suspendate, ignorate, trecute ilegitim şi păgubos pe seama alegătorilor. Slăbirea funcţiilor partidelor politice, în materie de selecţie, formare şi testare a capacităţii politice a celor care vor urca treptele cele mai de sus ale politicii şi funcţiilor publice este una dintre cele mai grave boli de care suferă democraţiile de astăzi. Instituţii fundamentale ale gramaticii democratice, "partidele politice" au fost scoase din joc la mai toate capitolele importante; de la fundamentarea ideologică, la selecţia vîrfurilor şi de la organizarea-conducerea campaniilor electorale, la relaţia cu alegătorii. Este una dintre cauzele principale ale "decăderii democratice" în ţări şi societăţi cu tradiţie şi expertiză democratică de vîrf.
Stricători ai democraţiei s-au găsit întotdeauna şi mai peste tot. Problema timpurilor noastre este aceea că ei au ajuns "personaje" respectabile, promovate mediatic şi politic, admirate şi votate de milioane de cetăţeni care nu mai au cum să înţeleagă răul la care participă, în numele unei democraţii care îşi distruge singură propriile rădăcini.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. Paradox
(mesaj trimis de Salomeea în data de 23.11.2016, 11:36)
Concluzia articoluilui prezinta cu multa intelepciune paradoxul democratiei...si anume distrugerea democratiei in numele democratiei.
Exista in lume mecanisme e autoistrugere...inclusiv organismul uman se autoidstruge. este creat perfect de catre natura, divinitate, ma rog..si in numele liberului arbitrul omul se autodistruge inca e la nastere. Nu este paradoxal?
Este un aspect al autodistrugerii...insa asa cum explica autorul articolului, domnul profesor Codita, exista stricatori din...
1.1. Mult iubitul si stimatul (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de anonim în data de 23.11.2016, 13:00)
De aceea este iubit si stimat de studenti, prieteni si familie.......
Si noi, cititorii pe care ne innegureaza zilnic/cinic cu apocalipsele sale, de ce l-am stima/iubi?
1.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de anonim în data de 23.11.2016, 13:07)
.... Domna Merkel nu numai că nu are de unde să găsească răspunsuri pentru noile probleme, dar nici măcar nu le înţelege....
Din nou, domnul Mafalda, patrune in dedesubturile
1.3. realitate cruda (răspuns la opinia nr. 1.1)
(mesaj trimis de Salomeea în data de 23.11.2016, 13:11)
Pentru ca spune adevarul si vede esenta lucrurilor. Apocalipsa nu e o inventie a mintii domnului profesor...din pacate e o realitate cruda!
1.4. continuare 1.2 (răspuns la opinia nr. 1.2)
(mesaj trimis de anonim în data de 23.11.2016, 13:14)
.... /in labirinturile politicii globale si trage concluzia ca doamna Merkel nici macar nu le intelege !? .... care spirit mai patrunzator ar ajunge la o concluzie mai pertinenta; poate un chibit de pe marginea stadionului, care, binevoitor, ne-ar explica cu tot naduful de care este in stare , de ce a ratat golul Niculita.
Te-ai luminat Salo?.
1.5. Fiecare cu talentul lui! (răspuns la opinia nr. 1.2)
(mesaj trimis de Silvia în data de 23.11.2016, 13:15)
Fiecare cu talentul lui!
1.6. naivului care crede intro himera (răspuns la opinia nr. 1.5)
(mesaj trimis de Penelope în data de 24.11.2016, 17:46)
Si Miroiu, si Alexandru Andronic reprezinta figuri caracteristice pentru acest tip al naivului care crede intro himera, urmareste cu tenacitate implinirea ei, dar nu o poate realiza decat printro ironie a soartei, printro neintelegere.
2. care ar fi pacatul democratiei?
(mesaj trimis de Silvia în data de 23.11.2016, 11:43)
Dacă observați cum mor oamenii, veți vedea că moartea unui om se aseamănă, de obicei, cu păcatul său. După cum este scris: „Căci toți cei ce ridică sabia, de sabie vor pieri” (Matei 26,52). Fiecare păcat este un cuțit și oamenii, de obicei, sunt uciși prin păcatul pe care l-au comis cel mai ușor.
Care ar fi pacatul democratiei?
2.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de Mihai D în data de 23.11.2016, 15:16)
Probabil ca pacatul major al democratiei este ca absolutizeaza libertatea. Libertatea , asa cum este ea inteleasa nativ, fara nici o definire/precizare, este doar partiala si pe segmente. Singura contra-pondere REALA la democratie este educatia si bunul simt. Care cand lipsesc, este grav. Si cam lipsesc. In special bunul simt; sa ne uitam la madam Merkel. Puterea corupe; te trage inauntrul ei, te manipuleaza; vrei mai mult. Ce vor oamenii care au putere ? Mai multa putere.
3. primul rau
(mesaj trimis de Penelope în data de 23.11.2016, 12:18)
rosturile partidelor politice sunt suspendate, ignorate, trecute ilegitim şi păgubos pe seama alegătorilor. Care este cel de-al doilea rau?
3.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 3)
(mesaj trimis de Mihai D în data de 23.11.2016, 15:24)
Brexitul ne arata un paradox: plebiscitul este considerat ''consultativ'', dar guvernul May nu vrea sa treaca prin parlament decizia finala pentru ca parlamentul este pentru ramanerea in UE, care contrazice electoratul pe care il REPREZINTA si care a vrut sa fie in afara UE. Nu e hilar ?
3.2. Buna intrebare (răspuns la opinia nr. 3)
(mesaj trimis de Autorul în data de 25.11.2016, 11:55)
Al doilea rau consta in aceea ca este pusa in seama oameniilor-alegatori responsabilitatea pentru calitatea celor care conduc la nivelul cel mai inalt. O responsabilitate care revine exclusiv mecanismelor de selectie ale partidelor si altor institutii politice. Oamenii-alegatori sunt facuti sa creada, astfel, ca ei sunt vinovati daca nu au ales pe cine trebuia!
Logica actiunii si a raspunderii specifica sistemului democratic este total degradata.
4. daca lasi oamenii sa aleaga!
(mesaj trimis de Ana în data de 23.11.2016, 12:37)
Este ca in bancul amintit de dv: este adevarat ca tovarasului iuri gagarin i s-a dat o masina volga dupa reintoacerea din spatiu? Raspuns: partial adevarat. Nu era o masina, era o bicicleta si nu i s-a dat, i s-a luat....
Ni se da dreptul de a alege ca sa ni se ia ulterior acest drept! exact ca in banc. Unde mai este rolul partidelor? Asta suna a inceput de moarte a democratiei.
4.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 4)
(mesaj trimis de Mihai D în data de 23.11.2016, 15:27)
Cei ce se considera avizati in materie, considera ca parlamentul (alesi din partide) are rolul de a evita ''democratia directa'', adica pe Gheorghe care zice NU chiar si atunci cand nu intelege tehnic o problema-vezi Brexit.
5. experimentul democratiei
(mesaj trimis de HAPPY HIPPO SHOW în data de 23.11.2016, 12:42)
Sa intelegem ca experimentul democratiei ni se poate lua...ca sa ni se poate reda cand vom putea sa il intelegem si sa-l dezvoltam?
6. Prietenii stiu cine
(mesaj trimis de anonim în data de 23.11.2016, 13:23)
Stricători ai democraţiei s-au găsit întotdeauna şi mai peste tot.
Intradevar, la Bursa este abonat un stricator al democratiei.
6.1. pentru satisfactii sau nevoi personale (răspuns la opinia nr. 6)
(mesaj trimis de Printesa FLUTURE în data de 23.11.2016, 15:36)
Stricatorii democratiei - doar pentru satisfactii sau nevoi personale
Democratia- Un fluture desavarsit, conservat pentru eternitate intr-un ac
Frumusetea din forma sau aspect a fost inghetata in clipa, oprind procesul natural de degenerare. Este simbolizata o moarte arhetipala, dobandirea perfectiunii prin sacrificiu. Oricat de aducator de inspiratie este acest proces, el poate genera dificultati in mersul inainte sau in schimbarea situatiei.
Perfectiune si frumusete,...