Concluziile unui studiu efectuat recent de Horvath & Partners relevă că 97% dintre proiectele de infrastructură mare, raportat atât la nivel global cât şi la România, au avut întârzieri de implementare din cauza relaţiei deficitare cu organismele de reglementare şi a amenzilor rezultate din neînţelegerea regulamentelor.
Alte motive care stau la baza înaintării greoaie sunt organizarea ineficientă a proceselor şi competenţelor interne, precum şi viciile de colaborare cu contractorii. Dezvoltarea strategiilor locale în principalele centre urbane ale ţării trenează, iar acest fapt generează lipsa de coerenţă a proiectelor.
Fără o îmbunătăţire a implementării proiectelor de infrastructură, municipiile din România vor rămâne departe de a atinge statutul de oraşe inteligente care, potrivit Comisiei Europene, reprezintă o comunitate în care serviciile şi reţelele tradiţionale sunt eficientizate prin folosirea tehnologiilor de telecomunicaţii şi digitale în sprijinul cetăţenilor şi economiei.
În prezent, aproximativ 20 de oraşe importante din România au demarat iniţiative de dezvoltare inteligentă aliniate nevoilor economiei şi locuitorilor săi, dintre care minimum 10 au fost începute în 2020. Printre acestea, în 2020 s-au distins ca exemple de gândire strategică: Alba Iulia, cu 106 proiecte, Cluj-Napoca, cu 54, Timişoara cu 26 şi Oradea, care numără 17 proiecte. Oradea s-a remarcat prin rata mare de atragere a fondurilor europene, care s-a ridicat la 200%, în comparaţie cu media naţională care se situează la 38,9%. Astfel, în perioada 2014-202, Oradea va absorbi 255,5 milioane euro, care sunt alocate în domeniile: mobilitate inteligentă, mod de viaţă inteligent, guvernanţă inteligentă, mediu înconjurător inteligent şi economie inteligentă.
Studiul Horvath & Partners a inclus şi 50 de oraşe inteligente şi proiecte mari destinate să devină oraşe inteligente la nivel global, dintre care cinci reprezintă repere de reuşită în ceea ce priveşte practicile aplicate şi implementarea strategiilor: Seoul, Barcelona, Milano, Dubai şi Copenhaga. Conform analizei, principalele trei caracteristici care stau la baza reuşitei unui proiect de oraş inteligent sunt: (1) în 98% dintre cazuri, definirea şi implementarea unor structuri eficiente de gestionare a proiectului, înainte de începerea acestuia; (2) 97% dintre proiecte au beneficiat de implicarea activiştilor de mediu şi a comunităţilor locale, înaintea demarării, nu la finalul proiectului; (3) în 92% dintre iniţiative, păstrarea unei relaţii bune cu contractorii a fost factorul de succes.
Din perspectivă opusă, cauzele majore care duc la eşecul unor proiecte mari de infrastructură sunt: (1) întârzieri cauzate de o autoritate de reglementare - 97%; (2) amenzi aplicate de o autoritate de reglementare - 95%; (3) un model operaţional ineficient şi o relaţie deficitară cu contractorii - 90%.
"În afară de iniţiativele de succes pe care le-am analizat, putem trage concluzii importante şi din aspectele care au generat proiecte ineficiente. Printre acestea am remarcat lipsa înţelegerii corecte a aşteptării organismelor de reglementare şi comunicarea defectuoasă cu acestea, precum şi interpretarea eronată a cadrului de reglementare. Anii următori sunt definitorii pentru evoluţia economică şi socială a României. Având în vedere volumul semnificativ al fondurilor disponibile, succesul dezvoltării ţării noastre este, mai mult ca niciodată, legat de eficienţa structurilor pe care le definim pentru a gestiona proiectele importante şi gradul în care reuşim să absorbim banii primiţi din partea Uniunii Europene. Integrarea sistemelor inteligente în strategia de dezvoltare urbană este o prioritate, iar investiţiile în oraşele inteligente trebuie sprijinite prin valorificarea sinergiei dintre fondurile publice existente, cele europene, naţionale şi regionale", a declarat Vlad Gheorghe, reprezentant Horvath & Partners.
În exerciţiul bugetar viitor, aferent perioadei 2021 - 2027, România va beneficia de peste 80 miliarde euro. Potrivit reprezentanţilor Horvath & Partners, ţara noastră va trebui să-şi mărească de 3 - 4 ori capacitatea de absorbţie, pentru a le putea utiliza în proporţie de 100%. O parte importantă a acestor fonduri, cele pentru reconstrucţie şi dezvoltare, sunt însă condiţionate de absorbţia fondurilor până în 2026.