O nouă revoluţie a materialelor de construcţie, care să înlocuiască cimentul şi oţelul cu lemnul în clădirile urbane, poate avea beneficii duble pentru stabilizarea climei, arată un studiu realizat de o echipă internaţională de autori şi prezentat de scitechdaily.com.
Analiza precizează că, în primul rând, schimbarea menţionată poate evita emisiile de gaze cu efect de seră din producţia de ciment şi oţel, iar în al doilea rând, poate transforma clădirile într-un rezervor de dioxid de carbon. Acesta este un rezervor natural care depozitează compuşi chimici care au în conţinut carbon, acumulaţi pe o perioadă nedeterminată de timp. Cu toate acestea, deşi cantitatea necesară de lemn este disponibilă teoretic, o astfel de schimbare ar avea în mod clar nevoie de o gestionare şi o guvernare forestieră mult mai atente şi durabile.
"Urbanizarea şi creşterea populaţiei vor crea o cerere solidă pentru construcţia de noi locuinţe şi clădiri comerciale - prin urmare, producţia de ciment şi oţel va rămâne o sursă majoră de emisii de gaze cu efect de seră, dacă nu este abordată în mod corespunzător", spune autorul principal al studiului, Galina Churkina, afiliat la Şcoala Yale de Studii Fores-tiere şi de Mediu din SUA, respectiv la Institutul Potsdam pentru Cerce-tări de Impact Climatic din Germania (PIK).
Domnia sa adaugă: "Totuşi, acest risc pentru sistemul climatic global ar putea fi transformat într-un mijloc puternic de atenuare a schimbărilor climatice prin creşterea substanţială a utilizării lemnului proiectat pentru construcţii la nivel mondial. Analiza noastră dezvăluie că acest potenţial poate fi realizat în două condiţii: în primul rând, pădurile tăiate sunt ges-tionate durabil, în al doilea rând, lemnul din clădirile din cherestea este păstrat pe uscat, sub diferite forme".
Oamenii de ştiinţă au calculat câteva scenarii pentru următorii treizeci de ani, în privinţa utilizării lemnului în construcţii.
Mai întâi, luând în calcul un mediu obişnuit al construcţiilor, doar 0,5% din clădirile noi se vor face din cherestea până în 2050. Al doilea scenariu arată că acest procent ar putea creşte până la 10-50%, în cazul în care producţia de lemn masiv sporeşte în consecinţă. Dacă ţările care au un nivel actual scăzut de indus-trializare fac tranziţia menţionată, proporţia poate ajunge chiar la 90%.
Acest lucru ar putea duce la stocarea unei cantităţi cuprinse între 10 milioane de tone de carbon pe an - conform celui mai slab scenariu - şi aproape 700 de milioane de tone, după cel mai optimist scenariu.
În plus, potrivit analizei, construirea de clădiri din lemn va reduce cu cel puţin jumătate emisiile cumulate de gaze cu efect de seră din fabricarea de oţel şi ciment. Acest lucru poa-te să nu pară prea mult comparativ cu cantitatea actuală de aproximativ 11.000 de milioane de tone de emisii de carbon pe an, însă trecerea la cherestea ar face o diferenţă pentru atingerea obiectivelor de stabilizare climatică, potrivit studiului.
Clădirile ar putea fi rezervoare de carbon dacă sunt fabricate din cherestea. O clădire rezidenţială cu cinci etaje, structurată în cherestea laminată, poate stoca până la 180 de kilograme de carbon pe metru pătrat, de trei ori mai mult decât în biomasa de la sol a pădurilor naturale cu densitate ridicată de carbon.