Succesul manevrei Hayssam

După misterele revoluţiei, cele ale mineriadelor, ale evaporărilor bancare şi ale privatizărilor la care cumpărătorul nu scoate nici un ban din buzunar, dar devine proprietar pe promisiunea că va achita datoria din exploatarea sau chiar vînzarea a ceea ce tocmai a cumpărat cu nimic de la statul român, a venit vremea să avem şi un Mister al Justiţiei.

Omar Hayssam, arestat şi încarcerat în cele mai severe condiţii, sub acuzaţia de terorism, se evaporă într-o senină dimineaţă de iulie, fără ca cineva să poată spune: unde, cum şi cum a fost posibil? Mis-terul este al justiţiei, deoarece sub autoritatea acestei instituţii se afla cel cercetat şi ea este cea care trebuie să dea socoteală, în primul rînd. Nu şi în ultimul rînd, desigur!

Unde a dispărut Hayssam este irelevant. Foarte probabil, dincolo de hotarele mult şi cu prea puţin folos reformatei noas-tre ţărişoare.

Cum a dispărut este de oarecare interes. Aparent, mecanis-mul a fost înlesnit de "situaţia medicală" a celui pus sub acuzare. Cercetat de zor, de la arestarea sa, în plină "criză a jurnaliştilor răpiţi în Irak" şi pînă azi, mai mult de medici, decît de procurori, Hayssam a primit "verdictul final": cancer. Dar nu oricum, fază terminală, metastaze, tot tacîmul. Trebuie spus că medicii care l-au cercetat atît de adînc sunt şi ei sub autoritatea Ministerului Justiţiei, pentru că în asemenea cazuri nu-şi poate da cu presupusul orişicine! Bref, bănuitul terorist şi afacerist veros este plimbat mai mult prin rezervele de spital decît prin sălile de judecată, cu scopul absolut umanitar de a-i uşura suferinţa generată de necruţătoarea boală, dar şi acela justiţiar de a-i prelungi viaţa suficient de mult, încît să poată primi dreapta şi nemiloasa pedeapsă a justiţiei române pentru faptele oribile de care era învinuit, dacă se va fi dovedit vinovat, irevocabil, desigur! Situaţia bolnavului evoluează însă ciudat! În loc să-i fie din ce în ce mai rău, îi este din ce în ce mai bine! Miracolele medicinei moderne, veţi spune dumneavoastră! Aşa am să zic şi eu, deocamdată. Întrebarea critică este, însă: starea medicală a lui Hayssam o determină pe cea juridică? Dacă se îmbunătăţea prima, datorită medicaţiei, trebuia să se uşureze şi cealaltă? Eu cred că nu! Cu alte cuvinte, situaţia juridică era tot aceea de cercetat în stare de arest, sub acuzaţia de terorism, fapte grave de corupţie şi prejudiciere a statului român. Justiţia româ-nă a fost, evident, de altă părere şi anume cea contrară! Dacă Hayssam se simte mai bine, atunci poate să beneficieze şi de o relaxare a măsurilor juridice ce-i sunt aplicate în cursul cercetării. De exemplu, ar putea foarte bine să primească o învoire, aşa, de cîteva zile, o săptămînă, o lună, poate şi mai mult, ca să facă o cură de ceaiuri anti-canceroase la Vălenii de Munte. Că aşa a judecat şi a acţionat mecanis-mul judiciar, nu încape nici o îndoială. Avem dovada, cineva a hotărît brusc că periculosul presupus terorist poate fi cercetat în stare de libertate!!!! Şi ce este libertatea, ce ar mai rămîne din ea, dacă nu este folosită cum se cuvine?! În cazul lui Hayssam, dispărînd pur şi simplu de sub privirea dură şi vigilenţa atît de tocită a Justiţiei din România.

Întrebarea cea mai grea, rămîne însă ultima: cum a fost posibil? Iar răspunsurile, trebuie să mărturisesc, nu sunt deloc uşoare şi nici sigure, doar probabile.

Ipoteza fantezistă: s-a făcut o greşeală, din neatenţie, desigur. De ea a profitat atît de fioros cercetatul Hayssam, fără nici un fel de scrupule. Nici nu-i de mirare! Era mai demult cunocut, inclusiv de doctorii care l-au îngrijit, cu antecedente şi deficit mărit de scrupule, dacă ne gîndim cum a pus el la cale, mişeleşte, răpirea jurnaliştilor români, în sunetul melodios al privatizărilor cu cîntec!

Ipoteza corupţiei: Hayssam este un om cu bani! O ştie toată lumea! Şi ce nu pot face banii în lumea asta, ca să nu mai vorbim de "românica" noastră. Totul şi încă ceva pe deasupra. Hayssam a cumpărat doctorii, judecătorii şi pe cine mai trebuia ca să poată păşi liber, fie şi numai o oră, pe poarta arestului. I-a luat cam mult timp, probabil şi mulţi bani, dar a reuşit!

Prima ipoteză a complotului: Hayssam nu era, doar aşa, un simplu Hayssam. Juca un rol. Avea un stăpîn, care-i dictase rolul. El nu era corupt şi nici nu corupea pe alţii de dragul artei, nu organiza răpiri de ziarişti români în Irak, doar pentru că-şi terminase într-o seară rezerva de DVD-uri noi şi nu mai avea cum să se distreze, ci pentru că, pe această cale, acel cineva, dobîndea tot mai multă influenţă în societatea aleasă a "greilor" din Româ-nia, a greilor politici! Ei bine, cine-l trăgea de sfori pe Hayssam avea un interes să-l facă scăpat. Avea poate şi o datorie! Şi a făcut-o!

A doua ipoteză a complotului: Hayssam era o unealtă. O dată uzate, uneltele, mai ales în meşteşugul de care se ocupa sirianul, nu sunt aruncate pur şi simplu la cutia cu scule nefolositoare, ci sunt lichidate. Aflat în ghiarele justiţiei din Româ-nia, nu putea fi eliminat, fără să se nască suspiciuni şi mai mari. Soluţia sigură, deşi complicată, cerea ca el să fie întîi eliberat şi ulterior lichidat.

A treia ipoteză a complotului: Hayssam l-a citit pe Caragiale. Este o unealtă, dar una cu minte şi ceva precauţie. Ştiind că după ce şi-a făcut datoria, maurul este obligat să iasă din scenă, omul şi-a pus deoparte ceva poliţe de asigurare, să fie sigur că la sfîrşitul piesei nu-l împinge cineva din greşeală în fosă! În consecinţă, ameninţat şi de "moarte" şi de "justiţie" a pus piciorul în prag şi a spus răspicat, ca Dandanache: ori Coledziu, mă-nţeledzi, ori Războiul! Becherul, neavînd încotro, a bătut depeşa şi onorabilul şi-a văzut de drum!

A patra ipoteză a complotului: Hayssam a fost făcut scăpat, deoarece exista pericolul ca în momentul, inevitabil, al aducerii dosarului său în faţa completului de judecată, justiţia română, oamenii integri, drepţi şi nepărtinitori care o compun, să descopere iţele destul de prost ţesute ale "combinaţiei ziaristico-teroriste". Atunci, urzitorii n-ar mai fi avut scăpare! Speriaţi de această perspectivă şi de faptul că închiderea dosarelor pentru 50 de ani ar putea să nu fie deajuns pentru a păs-tra teribilul secret, s-a hotărît scoaterea din scenă a lui Hayssam. Cu urările de sănătate, de rigoare, desigur!

A cincea ipoteză a complotului: Altcineva, decît justiţia română, era foarte interesat de ceea ce ştia sirianul. Un licurici, să zicem! Dacă licuriciul era destul de mare, atunci este posibil ca să fi cerut "reîntregirea familiei" pentru neamul Hayssam, mai ales pentru a-i putea confrunta pe cei doi verişori, unul rămas prin Irak, în custodia autorităţilor americane, altul aflat din greşeală în cercetarea justiţiei din România.

Ipoteza mistică: Dumnezeu le-a luat minţile tuturor actorilor implicaţi în povestea asta, cu scopul precis de a reface echilibrul biblic: După eliberarea lui Moise şi a evreilor din captivitatea faraonică, a pus la cale eliberarea arabilor din captivitatea tiranică a justiţiei române, intuind în Hayssam potenţialul unui contra-profet care să-şi ducă tribul într-o altă ţară a făgăduinţei, că în prima s-a iscat un război care nici acum nu se mai termină!

Dacă nici una din aceste ipoteze nu se verifică, atunci singura soluţie ar fi ca, după, presupun, furtunoasa, viitoare şedinţă a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, la care va fi analizat cazul, cineva, poate chiar Preşedintele, să ne răs-pundă la două întrebări: Cum este posibil ca singurul cetăţean acuzat oficial de terorism, în România, să dispară din custodia instituţiilor de stat care-l anchetau? Ce nivel de securitate pot asigura Statului şi Cetăţe-nilor României instituţiile care, cu voie sau fără voie, cu ştiinţă sau neştiinţă, cu gîndul sau cu fapta au asigurat succesul manevrei Hayssam.