SUPLIMENT TABAC Istoria tutunului

Tutunul a pătruns în Europa după descoperirea Americii de către Cristofor Columb, în 1492. Acesta a fost importat în 1518, în Peninsula Iberică, de către un misionar spaniol.

Prima victimă a fumatului a fost ofiţerul Diego Rodriguez, un împătimit consumator de tutun, reclamat autorităţilor de soţia sa pentru că înghite foc şi scoate fum pe nas. În urma unui proces sumar se constată că acesta este în "legătură cu diavolul", drept pentru care a primit 10 ani de muncă silnică de la inchiziţia spaniolă.

Din Portugalia, planta s-a răspândit în toată Europa, graţie ambasadorului francez la Lisabona, Jean Nicot, care o recomanda ca o iarbă vindecătoare a tuturor suferinţelor.

După Bătrânul Continent, tutunul a fost introdus în Orientul Apropiat şi apoi în Africa, Asia şi Oceania.

În anul1811, Napoleon a creat în Franţa monopolul tutunului, instituţie preluată şi de alte ţări, care a adus statelor venituri substanţiale.

În ţara noastră, la mijlocul secolului al XVI-lea, turcii au adus tutunul, imediat fiind introdus şi un bir, cunoscut sub numele de "haraciul tutunului".

Primele fabrici de prelucrare a tutunului au apărut în 1812 în Moldova şi în 1821 în Muntenia.

• 1864

Este dat decretul monopolului statului asupra tutunului, de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza.

• 1879

Statul preia administraţia monopo-lului tutunurilor. Regia acţionarilor transformându-se în regie de stat, care a funcţionat pe lângă Ministerul de Finanţe ca Direcţiunea generală a Regiei Monopolurilor Statului.

• 1906

Este înfiinţată staţiunea experimentală pentru cultura tutunului. Manufactura de tutun Belvedere din Bucureşti a obţinut medalia de aur pentru cele mai bune produse, la Expoziţia jubiliară din acel an.

• 1918

Pe lângă manufacturile din Bucureşti şi Iaşi, mai apar încă patru: Timişoara, Cluj, Sfântu Gheor-ghe şi Chişinău. Regia Monopolurilor Statului se ocupă de organizarea şi dezvoltarea culturii tutunului, de organizarea muncii în manufacturi, de procurarea maşinilor de tăiat şi împachetat tutun, pentru fabricarea şi împachetarea ţigaretelor.

• 1929

Împrumuturile externe ale ţării noastre au fost garantate de Casa Autonomă a Monopolurilor Regatului României creată pe 7 februarie.

Pentru fermentarea şi depozitarea tutunului s-au construit 10 noi depozite, prevăzute cu instalaţii moderne de manipulare şi aerisire. Existau 25 de depozite de fermentare aflate la următoarele localităţi: Bucureşti-Belvedere, Arad, Bazargic, Bârlad, Careii Mari, Chişinău, Craiova, Crevedia Mare, Floreşti, Găeşti, Ghimpaţi, Gherghiţa, Isaccea, Olteniţa, Oltina, Orhei, Timi-şoara, Titu, Urziceni, Valea lui Mihai, Vlăduleni, Satu-Mare, Silis-tra, Soldăneşti şi Giurgiu.

• 1930

Se inaugurează Institutul Experimental care avea patru secţii: agricolă, chimică, de fermentare şi fitopatologică.

• 1940

Din cauza războiului rămân doar 3 manufacturi de ţigarete: Bucureşti-Belvedere, Iaşi, Timişoara. La sfârşitul anului au fost puse în func-ţiune fabricile de ţigarete de la Târgu Jiu şi Râmnicu Sărat.