Telescoapele spaţiale au descoperit secretul stelelor albastre

Oamenii de ştiinţă au reuşit să explice, cu ajutorul telescoapelor spaţiale, unul dintre misterele gigantelor albastre, stele masive cu o durată de viaţă foarte scurtă.

Scurta existenţă a supergigantelor albastre, care explodează în supernove, a îngreunat studierea lor, însă experţii au reuşit recent să observe undele care străbat aceste stele. Tamara Rogers, astrofizician la Universitatea Newcastle, a coordonat o echipă de cercetători care au creat timp de cinci ani simulări ale acestor stele, pentru a afla ce se află în spatele aspectului suprafeţei lor, informează Agerpres. Prin modelarea interiorului stelelor, echipa a concluzionat că undele gravitaţionale, precum cele observate în oceane, se "'sparg'' la suprafaţă. Totodată, specialiştii au relevat existenţa unui al doilea tip de unde, similare celor seismice terestre, generate din adâncurile stelei. Pe baza informaţiilor colectate de un telescop spaţial al NASA, echipa internaţională de oameni de ştiinţă condusă de universitatea KU Leuven din Belgia a descoperit că aproape toţi aceşti giganţi albaştri evazivi licăresc şi au o strălucire pulsatilă datorită prezenţei undelor de la suprafaţa lor. Aşa cum se estimase anterior, undele îşi au originea în adâncul stelelor, iar această constatare furnizează informaţii noi, utile pentru studierea supergigantelor cu ajutorul asteroseismologiei, o ştiinţă similară cu analiza cutremurelor de pe Pământ. Autorii, ale căror concluzii au fost publicate în jurnalul Nature Astronomy, au notat că în urma analizării acestor unde pot fi studiate proprietăţile stelelor, date ce ar fi altfel imposibil de obţinut prin folosirea altor tehnici astronomice.

Tamara Rogers, coautoare a studiului a prezentat câteva dintre concluziile la care s-a ajuns în urma cercetărilor: "În tot universul, stelele au diferite forme, dimensiuni şi culori. Unele sunt precum soarele nostru, trăiesc liniştite miliarde de ani. Însă, stelele masive duc vieţi semnificativ mai reduse şi mai active înainte de a exploda în ceea ce se numeşte o supernovă şi îşi expulsează materialul în spaţiu. În concordanţă cu previziunile noastre, aceste observaţii recente au confirmat existenţa a două tipuri de unde care ne oferă informaţii diferite despre stea. Pe de o parte, cele care se întrerup la suprafaţă, similar valurilor care se sparg pe plajă, iar pe de alta unda care rezistă şi este continuă, similară cu undele seismice de pe Pământ. De aici putem începe să înţelegem modul în care se mişcă şi se roteşte steaua, dar şi fizica şi chimia a ceea ce se întâmplă în adâncurile ei, inclusiv în miezul stelar. Deşi estimasem anterior aceste tipare de unde, până acum a fost doar atât, o simulare. A vedea şi a dovedi acest lucru este un moment incredibil pentru noi''. Potrivit profesorului Dominic Bowman de la Institutul de Astronomie KU Leuven, descoperirea acestor unde în supergigantele albastre permite studierea strămoşilor supernovelor dintr-o perspectivă nouă.