Teme de campanie

Deşi era de aşteptat ca temperatura dezbaterilor cu impact electoral să crească simţitor, încă de la începutul anului, iarna pare să fi îngheţat nu doar mizeria străzilor noastre, ci şi ideile politicienilor.

Singura temă adusă în dis-cuţie, cît de cît serioasă, este cea privind şansele aderării României la UE în 2007, res-pectiv contribuţia actualei guvernări la deteriorarea candidaturii noastre pentru acest soroc. Problema a fost pusă pe tapet nu de partidele de opoziţie şi, desigur, nici de PSD, ci de oficiali ai Parlamentului şi ai Comisiei Europene. Scena noas-tră politică doar a reacţionat, dezlînat şi pe alocuri hilar. Partidul de guvernămînt inventînd comploturi care nu există sau plasînd discursul la nivelul devenit de acum standard: "mişto de cartier". Opoziţia, încă şi mai şi, aruncîndu-se în braţele guvernului, de teamă că ar putea fi catalogată ca "nepatriotică". Lucrurile au rămas la fel de nelămurite cum erau cînd a izbucnit scandalul provocat de iniţiativa domnei Nicholson. Nici presa şi nici restul actorilor politici nu au simţit nevoia să despice firul în patru în legătură cu singura problemă de la care chiar atîrnă viitorul nostru. Ceea ce spune multe despre substanţa dezbaterii şi a proceselor politice din România.

Dacă temele care cer documentare, argumente, idei, soluţii şi mai ales un minimum de cunoştinţe profesionale sunt cu totul dincolo de orizontul politicianului român, nu ne rămîne decît să inventariem ce a mai rămas.

A fost, este şi va fi tema corupţiei. Anunţîndu-şi de facto reintrarea în arena competiţiei electorale, Preşedintele Constantinescu a lansat o iniţiativă menită să "suprasolicite" instituţiile publice cu explicaţii privind gestiunea fondurilor europene. A ales ministerul internelor şi al administraţiei publice şi s-a ales cu acuzaţia că, ori petiţionarii sînt fictivi, ori semnăturile lor au fost falsificate. O acuzaţie nedemontată, dar contracarată de întrebarea: "De ce se uită la semnături şi nu la fondurile pe care le-au irosit, ori mutat spre afaceri lucrative şi cît se poate de private?" Ca de obicei, "la ţintă" au tras, în această probă, competitorii profesionişti, adică ambasadorii Statelor Unite şi ai Uniunii Europene la Bucureşti. Desigur, spre disperarea autorităţilor guvernamentale care frizînd ridicolul, se comportă precum Zdreanţă, cel cu ochii de faianţă! Tot pe tema corupţiei, ar vrea să-şi aşeze candidatura şi prea puţin celebra Lia Roberts. Numai că "De unde nu e, nici Dumnezeu nu cere!" Tot ce poată să spună catindata noas-tră este că dacă va fi ea aleasă în înalta dregătorie, atunci nu va mai fi corupţie. Ceea ce reprezintă o afirmaţie cel puţin necugetată! Se vede de la o poştă că doamna Roberts habar nu are despre ce vorbeşte şi probabil că ştie despre funcţia şi prerogativele prezidenţiale în România, cam tot atît cît ştie şi despre geografia judeţului Romanaţi.

În rest, despre corupţie, numai de bine!

Adunate de pripas, cîteva teme rebegite se străduie să ne ţină atenţia trează, la ora "marilor" emisiuni de dezbatere ale unor televiziuni de mult amorţite de ameninţările fiscului, ori de promisiunile de prosperitate furnizate de reţetele reclamelor, controlate direct şi indirect de PSD prin ministere, agenţii de control şi alte "instituţii de bine".

O temă vopsită este "pariul pe Don Pedro": Are sau nu şanse să revină în opţiunile electoratului una dintre cel mai controversate figuri ale politicii româneşti, de care etichetele s-au lipit ca marca de scrisoare, pecetluindu-i în cele din urmă soarta? Tema este irelevantă, nu pentru că am şti de la început răspunsul la această întrebare, aşa cum s-au grăbit să ne prezică oracolele din Dămă-roaia, Pantelimon şi alte cartiere megieşe ale Bucureştiului, ci tocmai pentru că răspunsul, oricare ar fi el, nu poate influenţa în nici un fel problemele de fond ale României.

O alta, încă şi mai dezumflată, este "Băsescu turnătorul". Scotocind prin arhive nişte "oameni de bine", care se străduie din răsputeri să dinamiteze şansele alianţei PNL-PD de a contracara PSD-ul la viitoarele alegeri, au reîncălzit ciorba în care, culmea ironiei, a avut grijă să sufle la vremea guvernării sale chiar preşedintele Constantinescu, folosind serviciile CSAT-ului. Cum barca PD-ului se ducea oricum singură la fund, avînd grijă să tragă şi PNL-ul după ea, efortul aproape că nu mai era necear, chiar dacă ar fi fost unul cu ceva substanţă.

În rest, vorba lu Madam Miţa Potropopesco: "E un ger afară, maşer, că nu-ţi poţi face o idee... Dacă o ţine aşa toată noaptea, se duce dracului rapiţa!"