Teroarea, o marfă cu piaţă globală

De ce s-ar apuca cineva să arunce în aer vagoane, peroane şi mai ales oameni în şapte staţii de pe o linie ferată din India?

Ce mesaj poartă risipirea, matematic coordonată, a cîtorva sute de vieţi omeneşti şi schilodirea altor cîtorva mii?

Terorismul internaţional, născut în laboratoarele "războiului rece" şi dezvoltat în condiţiile globalizării, nu a inventat nimic nou. Ideea de a folosi violenţa într-un mod nediscriminatoriu, împotriva unor "ţinte" difuze şi esenţialmente nevinovate, este veche de cînd lumea. Mai precis, de cînd lumea s-a ticăloşit suficient de tare. De cînd a integrat o doză suficientă de cinism în logica politică, încît viaţa altuia să poată fi tratată ca un obiect a cărui negociere, tranzacţionare, mutilare sau distrugere a devenit parte din ecuaţia eficienţei, din reţeta de succes, de atingere a obiectivelor şi intereselor politice proprii.

Logica acţiunii teroriste este susţinută de o balanţă foarte fină. Pe un talger: capacitatea operaţională a iniţiatorului, de planificare şi alegere a ţintelor, de transgresare şi spargere a măsurilor de siguranţă din jurul ţintei, de recrutare, pregătire, motivare şi comandă a celor care execută misiunea pe teren. Pe acelaşi talger, efectele urmărite. Unele ţintite, altele difuze. Efectul primar, ţintit este surpriza, şocul, teroarea insuflate, care acţionează ca o lovitură masivă şi neaşteptată asupra decidentului politic vizat şi asupra populaţiei. Efectul major ţintit este exprimat adeseori prin cerinţe specifice: eliberarea unor militanţi, promovarea mediatică a mesajului organizaţiei care realizează actul terorist, încetarea sau schimbarea unor linii de acţiune politică sau militară. Efectul difuz urmărit este alterarea capacităţii de decizie a adversarului, slăbirea capacităţii şi hotărîrii sale de a-şi urmări obiectivele şi acţiunile politice.

Pe celălalt talger al balanţei, pentru toate aceste avantaje, atentatorul are de plătit un dublu preţ: pe de o parte măsurile, juridice şi militare de retorsiune, ale statului supus atacului, iar pe de altă parte, reacţia naturală de solidaritate cu victimele nevinovate, cu cei suferinzi, blamarea inevitabilă a celor care au comis carnagiul.

Istoria actelor teroriste din ultimele patru-cinci decenii arată că balanţa continuă să fie pozitivă pentru terorişti. Cu alte cuvinte, suferinţa şi oroarea provocate victimelor cîntăreşte mai puţin decît afirmarea capacităţii actorilor politici neconvenţionali de a interfera şi chiar de a schimba mecanismele decizionale şi politice ale statelor.

Ce mesaj promovează recentele atentate teroriste din India, din inima capitalei financiare Mumbai? Ce spun aceste acte despre dezvoltarea terorismului în contextul globalizării?

Alegerea Indiei pare să fie legată de conflictul "istoric" dintre India şi Pakistan. O moştenire a perioadei coloniale, peste care s-a suprapus competiţia războiului rece şi competiţia dintre puterile regionale. Actele teroriste au făcut şi pînă acum parte din confruntarea celor două state, posesoa-re de arme şi capacităţi militare nucleare. Modus operandi indică totuşi o noutate. Trimite la o capacitate operaţională specială, la un autor din galeria recentă a "reţelelor". Coincidenţele sunt rareori întîmplătoare. Simbolistica joacă un rol esenţial în activitatea teroristă. Recentele atentate par să fie un preambul la reuniunea G8, simbolul "satanizat" al globalizării, ca instrument de dominaţie politică şi economică. Apetitul organizatorilor şi dirijorilor din umbră ai mişcării anti-globalizare nu şi-au ascuns niciodată apetitul pentru violenţă. Terorismul pare să fie treapta următoare.

Partea cea mai sumbră a mesajului ce poate fi decodificat din atentatele de la Mumbai este intenţia de a crea o tensiune, o istorie a sîngelui vărsat, între populaţia de religie musulmană şi restul populaţiei din India. De a folosi această sub-structură a conflictului din Caşmir, pentru a instaura o stare de "război generalizat" între "lumea musulmană" şi "restul lumii".

Dacă aşa stau lucrurile, atunci recentele atentate reprezintă un moment important în istoria terorismului, din două puncte de vedere:

terorismul a devenit un "vector", un suport utilizat în competiţia şi relaţiile politice, autonom. A devenit o marfă care se vinde şi se cumpără pentru a fi utilizată în legătură cu orice temă-relaţie politică. Avem o nouă marfă care se vinde pe piaţa globalizată, pregătită şi ambalată în funcţie de cerinţele şi necesităţile clientului.

proiectul promovării cauzei islamice prin intermediul unei "revoluţii mondiale", sau al creării unei "stări revoluţionare" mondiale, ne trimite, vrînd-nevrînd, la lecturile lui Marx, Engels, Lenin, Mao şi Che. Stratagema este folosită intens, în Irak şi testează capacitatea organizaţiilor teroris-te din noua generaţie, tip reţea, de a dezlănţui războaie civile şi alte masive situaţii violente, pe fondul cărora poate fi masiv alterat procesul politic, mai ales unul care se inspiră de la valorile şi instituţiile democratice.

Întrebarea este: cine are interes să resusciteze "fantoma" de care vorbea Manifestul Comunist, bîntuind odinioară doar Europa şi plimbată azi prin întreaga lume?