Tîrguri şi jocuri de cărţi

De unde ajunsesem să-mi caut temele cu lupa, acum sunt confruntat cu o dificilă alegere. Să las deoparte subiectul gras al schimbărilor cu cîntec, joc de glezne şi strigături de la "Ministerul Afacerilor şi Internelor", cum avizat l-a numit, recent, însuşi deţinătorul portofoliului, nu mi-e chiar uşor. Pe de altă parte, nici nu pot să mă fac că plouă, ori să trec pe trotuarul de vis a vis, cînd o aud pe doamna Merkel, Cancelarul Germaniei, spunînd răs-picat în microfon, "Huston, we have a problem", în traducere liberă, din germană: "Euro are o problemă!" Pe de o parte, harababura procedurală, absolut aiuritoare, din Parlamentul României, instituţie care, în loc să dea ora exactă a "democraţiei româneşti", ne-a aruncat în cazanul încins al disoluţiei instituţionale; pe de altă parte, asaltul final asupra redutei numită Curtea Constituţională, care va fi în curînd sesizată, sunt aproape sigur, cu privire la conflictul dintre Guvern şi Parlament în legătură cu amplasarea coşurilor de gunoi în cele două instituţii; pe de o parte, lupta la baionetă a UDMR-ului pentru "Sfîntul Graal" - eliberarea istorică a comunităţii maghiare din România de sub dictatura limbii române, iar pe de altă parte, matrapazlîcurile economico-bugetare ale Guvernului, cărora le pune moţ iniţiativa parlamentară a reducerii cotei impozitului unic pe venit la 10%. Capac peste toate, istoria şi-a pus pecetea peste alegerile pentru şefia organizaţiei de Bucureşti a PDL, un eveniment care a eclipsat jumătate din strălucirea galactică.

Singura soluţie.....! Nu, uitaţi de chestia cu Revoluţia, că se fură! România nu se mai află în zodia revoluţiilor, ci a cărţilor.

În primul rînd, nu prea mai este în cărţi, nici în UE şi nici în NATO, nici în relaţia cu Rusia şi nici cu Statele Unite; Franţa şi Italia au scos-o şi ele din cărţi, iar Germania stă să o decarteze la prima tură. România este în schimb jucată la cărţi, de o mînă de papugii, pe care îi rade pînă la ziuă un fost tist de vardişti la Ploieşti, care are merchezul lui, ţine fantele în mînecă şi-l scoate exact la apropont, cînd e potul mai mare. În sfîrşit, Româ-nia de astăzi nu poate fi înţeleasă decît prin referire la cărţi.

Pentru chestiunea "ministerului afacerilor şi internelor" vă recomand Tolkien. Toată povestea se reduce la lupta dintre Stăpînul inelelor şi cei cîţiva golumi care temporar, pe bază de mandat politic, sunt împuterniciţi să se folosească de ele. Din cînd în cînd, golumii trebuie schimbaţi din funcţie, fie pentru că li s-a suit la cap (puterea inelelor, vreau să zic!), fie pentru că uită să răspundă prompt la telefonul scurt din Mordor, ori încep să execute prea lent şi fără tragere de inimă manevrele de atac asupra Regatului de Mijloc. Restul e doar recuzită şi un car plin de efecte speciale.

Pentru elucidarea situaţiei din Parlamentul României vă recomand, fără niciun substrat sau subînţeles, "Castelul" lui Kafka. O să înţelegeţi, pe dată, cum este posibil ca o instituţie să funcţioneze perfect, fără să producă nimic, în afară de dispariţia implacabilă, în totalitate şi perfect acoperită de hîrtii şi proceduri, a celor care îi calcă pragul şi cărora, teoretic, ar trebui să le rezolve problemele.

Pentru chestiunea Curţii Constituţionale, ezit între Camil Petrescu "Ultima noapte de dragoste, întîia noapte de război" şi "Mătuşa Julia şi Condeierul" a lui M. V. Llosa. Deşi atît de diferite stilistic, ambele romane deapănă aceeaşi proveste tristă a modului în care orice ţine de uman poate fi pervertit, degradat şi în cele din urmă ratat prin prostituţie, fie ea mai mult sau mai puţin intelectuală.

Dacă vreţi să înţelegeţi politicile economico-financiare ale guvernului, este de ajuns să citiţi "Confesiunile unui asasin economic", un manual pe înţelesul tuturor despre cum se poate duce de rîpă orice economie, indiferent de model şi conjuncturi, de ideile keynessiene, ori anti-keynessiene ale specialiştilor FMI, astfel încît, pe măsură ce se golesc rezervele naţionale, să se umple conturile celor care fac jocurile şi, deci, au mereu în mînă toate atuurile.

În privinţa obiectivelor politice promovate cu tenacitate şi prin orice mijloace de UDMR, nu trebuie să vă obosiţi cu cine ştie ce lecturi beletris-tice. Pentru cei care au gustul textelor fruste, este suficientă lectura, în orice limbă ar fi scrise, a discursurilor lui Lazlo Tokes.

Ca să desluşiţi sensul şi sensibilităţile alegerilor din PDL pentru organizaţia de Bucureşti este utilă, dar ce zic eu utilă, este obligatorie anti-lectura romanului clasic: "Mîndrie şi Prejudecată". Prin anti-lectură înţeleg că tot ceea ce des-crie romanul lui Jane Austen trebuie, pur şi simplu, răsturnat cu dosul în sus pentru a înţelege cîte lucruri minunate li se pot întîmpla unor oameni lipsiţi de orice prejudecăţi şi fără pic de mîndrie.

Pînă vă reîmprospătaţi dumneavoastră biblioteca cu cele necesare înţelegerii vieţii politice şi economice din România, eu am să fac cîteva lecturi suplimentare pe marginea problemei despre care vorbea doamna Merkel. Pentru că, ascultaţi la ce vă spun eu, dacă nu-i doar un basm, menit să-i cuminţească pe copiii cei neastîmpăraţi şi prea de tot cheltuitori ai Europei, atunci e groasă rău de tot! Mai ceva decît Enciclopedia Britanică, aceea în 36 de volume, publicată în 1903.