Trump de România

Nu doar moda înmormântărilor mafiote ostentative în acorduri din Naşul lui Coppola bântuie România, ci şi moda naţional-populismului, la noi şi cu un iz de ortodoxist făr' de sfială. Căci dacă înmormântarea naşului român Ion Titişor, zis Fane Spoitoru pare calchiată după înmormântarea naşului roman Vittorio Casamonica din august 2015, candidatura lui Marian Munteanu pare inspirată din cea a lui Donald Trump. Porniţi în căutarea unui Donald Trump de România - acum pare că se poartă acest gen de personaj - "păpuşarii" s-au oprit, în disperare de cauză, asupra lui Marian Munteanu. Logica anului electoral exacerba "nevoia urgentă" de un lider naţionalist care să încadreze atât mişcările de protest cât şi atitudinea antipolitică şi antinaţională a unui segment, estimat consistent, al populaţiei.

Aparent se încearcă replicarea aceluiaşi scenariu din 2013, când aceiaşi, sau poate alţii, "plecaseră" în căutarea unui candidat din afara "sistemului" pentru alegerile prezidenţial, în final fiind identificat Klaus Iohannis. Doar că astăzi personajul ales nu are nicio legătură ideologică cu acel Klaus Iohannis. Mai mult, este exact inversul lui: unui german deschis occidentului la conducerea (pentru moment informală) a PNL-ului îi succede un român neaoş care condamnă cu vehemenţă ce aduce a naţionalism şi legionarism interbelic "înstrăinarea (s. n.) proprietăţilor agricole, a resurselor solului şi subsolului" şi doreşte "recuperarea celor înstrăinate abuziv sau ilegal" (a se vedea proclamaţia mişcării Alianţa Noastră - România lansată la sfârşitul lunii martie ca o platformă pentru relansarea lui Marian Munteanu). Nu este vorba de eventualele greşeli de tinereţe - cum ar putea fi considerată deja cunoscuta şi comentata conferinţă "Mişcarea legionară şi Mişcarea pentru România - asemănări şi deosebiri" din 1993, unde, dincolo de titlul care sugera continuitatea peste timp între cele două "mişcări" s-a şi ascultat un discurs a lui Corneliu Zelea Codreanu din 1937 care anunţa "ceasul biruinţei legionare nu este departe" şi s-a cântat de o parte a publicului "Sfântă tinereţe legionară" - ci despre un program politic recent care, cu toată atenţia pentru exprimare, îşi dezvăluie sursele de nefericită inspiraţie interbelică.

Dacă ipoteza premeditării debarcării lui Ludovic Orban ţine mai degrabă de eterna teorie a complotului, o analiză, fie şi sumară, a (re)prezentării lui Marian Munteanu în media la acest început de an dovedeşte o planificare al cărui scop nu este tocmai transparent. La recuperarea lui Marian Munteanu, în paralel cu impunerea naţionalismului ortodoxist în prim planul dezbaterii publice, se acţiona pe mai multe fronturi încă din 2015. În mass-media, anumite trusturi au favorizat, pe un fundal de naţionalism sediţios, aparţii televizate repetate şi articole evocatoare, timp în care o întreaga campanie se profila pentru lansarea Alianţei Noastre - România pe 26 martie, de ziua comemorării unirii Basarabiei.

Relansarea celui mai flagrant naţionalism, camuflat într-un fel de patriotism ultragiat, părea mai degrabă o strategie de relansare şi rebranduire a unor posturi de televiziune, decât o campanie politică. În paralel, încă din primele zile ale anului biserica ortodoxă lansa campania pentru modificarea Constituţiei prin redefinirea căsătoriei într-un sens restrictiv (şi neconstituţional, căci drepturile, iar articolul 48, Familia, se referă la un drept, nu pot fi revizuite "dacă (revizuirea) are ca rezultat suprimarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora") iar mişcarea penticostală se lansa într-o campanie antioccidentală şi e împotriva drepturilor omului folosind ca pretext cazul Botnariu. Coincidenţe? Să fi urmărit aceste manevre (de)formarea opiniei publice româneşti? Oricum, cele trei filoane se unesc "fericit" în campania care foloseşte tema alegerilor locale pentru a promova reromânizarea şi recreştinarea unei Românii rătăcite împotriva occidentului decadent şi a islamiştilor periculoşi. şi iată că şi România, fiul rătăcitor care se lăsase tentat de un "păstor" străin, se alătură concertului democraţiilor "iliberale"!

Qui prodest? În favoarea cui se încercă destabilizarea Românei în numele creştinismului şi a luptei împotriva "străinilor"? De ce se urmăreşte ducerea ei în rândul statelor iliberale antioccidentale din Centrul Europei? Cine vrea să reconvertească lupta anticorupţie într-o ofensivă a extremismului politic şi religios? Să fie o coincidenţă că iliberalismul are ca sursă de inspiraţie putinismul? Se vor opri doar la preluarea partidelor slăbite după traversarea epocii "Băsescu" sau vor dori să răstoarne toate instituţiile statului? Pentru a reuşi cât de cât în acest sens este nevoie de un Trump de România care să scoată tot răul din societatea românească la suprafaţă. Să-l fi găsit?