Tuns, ras şi frezat!

Ar trebui să mă potolesc. Am obiceiul să intru în vorbă te miri pe unde cu oamenii. Uneori o fac ca să evit ceva mai rău. Cu taximetriştii, spre exemplu, aş prefera să tac din gură şi să mă gândesc la ale mele. Însă dacă fac asta risc ca respectivul să pună mână pe telefon şi să îşi sune vreun coleg sau o rubedenie. După care urmează un sfert de oră de detalii de care aş prefera să fiu scutit.

Alteori o fac pur şi simplu din curiozitate. Vreau, cum s-ar spune, să iau pulsul străzii. Pot afla lucruri interesante. O doamnă mi-a spus, în timpul crizei din 2008, că "oamenii se aruncă de la fereastră" din cauza greutăţilor cu banii. Ea nu văzuse fenomenul cu ochii săi, însă era convinsă că exista şi că luase proporţii nemaipomenite.

Aşa se face că zilele trecute, la frizer, m-a mâncat limba. Puteam, desigur, să stau posac sub muşamaua aceea care mi-a fost fixată în jurul gâtului şi să aştept să termine. L-am întrebat care mai e viaţa. Atât mi-a trebuit!

Nimic nu anunţa ce avea să urmeze. Mai am un obicei: fac pe psihologul amator. Bănuiesc, la majoritatea oamenilor normali. Măsori omul din privire, îţi faci un calcul cu privirea la ce să aştepţi. Frizerul nostru nu prevestea nimic neobişnuit. Dimpotrivă, părea "foarte OK". De vârstă mijlocie spre tânăr, cu minţile în cap. Aşa credeam, cel puţin.

Primul semnal de alarmă s-a aprins atunci când mi-a spus că a stat nişte luni în Anglia, dar s-a întors. "Nu mi-a plăcut acolo!". În fine, dreptul omului să nu îi placă. L-am întrebat însă de ce. "Vremea!" - mi-a răspuns el. Îi era mult mai plăcut să calce prin asfaltul topit dintre blocurile din Berceni decât să îl prindă ploaia prin Londra.

Ce a urmat însă, a fost epocal. Pe scurt, omul mi-a explicat că străinii ne exploatează. Pentru asta, mai întâi ne-au tras pe sfoară. Ne vând tot felul de chestii proaste. Făcute special pentru noi, cei din Est.

Cea mai curioasă parte, pentru mine, a fost elogiul industriei alimentare a lui Nicolae Ceauşescu. Am trăit şi eu acele timpuri, însă nu îmi amintesc despre delicatesele pe care interlocutorul meu le evoca cu o plăcere aproape extatică. După ce au venit străinii - "mă înţelegi?" - lucrurile s-au schimbat. Ne-au învăţat cu fast-food-ul. Iar de aici - "mă înţelegi?" - au ajuns să ne controleze. Am înţeles.

Vă scutesc de alte detalii. Ideea e simplă. Găsisem un "român verde". Unul care, foarte probabil, alimentează cele 30 de procente care declară că votează partide extremiste la următoarele alegeri.

Ceea ce ne aduce la problema zilei. Pentru că actualul Preşedinte pare să aibă amnezii repetate, să îi împrospătăm memoria. Mai ţineţi minte când declara, ţanţoş, că România nu are partide extremiste? Spre deosebire - "mă înţelegi?" - de Ungaria sau Franţa sau Austria sau Germania sau de cine vreţi dumneavoastră.

Iată că acum situaţia s-a răsturnat spectaculos. Partidele declarate extremiste chiar de institutele de sondaje adună aproape o treime dintre intenţiile de vot. Pandemia venită din China comunistă le-a aşezat "pe val". Am crezut, o vreme, că votanţii îşi vor mai reveni după ce a încetat isteria cu măştile şi cu dezinfectantul.

Însă ce vedem acum nu este în primul rând impactul pandemiei, ci rezultatul direct al unei strategii iresponsabile pusă la cale chiar de autorităţile statului. A "sistemului", după cum s-ar spune. Cred că declicul s-a petrecut prin 2019, când USR, un partid nou, venit de nicăieri, cu activişti tineri, în stradă, a obţinut un procent spectaculos la europarlamentare. Mai ales diaspora a fost sensibilă la mesajul USR. Dacă adăugăm şi procentele PMP, un partid care nu era dispus să stea la discuţie cu PSD-ul, atunci vedem că "sistemul" avea motive să se îngrijoreze.

Aşa că au fost scoşi de la naftalină, prin presa capturată cu subvenţii şi publicitate de stat, strigoii ceauşismului. "Comentatori politici" cu ştate vechi de ciripitori la Securitate au fost plimbaţi prin studiourile de televiziune. Românii trebuiau convinşi că Occidentul le vrea răul. Că îi înfundă cu chimicale, că le-a furat fabricile, că i-a vaccinat fără milă.

Iar rezultatele nu s-au lăsat aşteptate. După decesul politic al partidului lui Vadim Tudor, o parte din electorat era oricum fără busolă. Liderii extremişti, care în 2019 erau undeva în subsolul unui singur procent, acum ameninţă chiar partidele de guvernare.

Acest context explică şi ruşinea absolută care s-a petrecut în timpul vizitei şefului de stat ucrainean. Parlamentul a anulat discurul lui Zelenski fără un motiv declarat public. Dar foarte transparent. A demonstrat tuturor că la butoanele instituţiilor se găseşte facţiunea de grotă a Securităţii ceauşiste.

Otrava picurată de "sistem" a ajuns în organismul social. Până la oameni ca frizerul nostru, care este convins şi acum că străinii au adus roşii din plastic şi cola cu E-uri pentru a păcăli poporul român. Cât despre alegătorii moderaţi, liberali, oferta electorală pentru aceştia, de la ultimele alegeri încoace, a fost "rasă" aproape cu totul.