UDMR la răscruce

Societatea maghiară din România nu a scăpat - nici nu s-ar fi putut - de influenţele iliberalismului ambiental. Pe de o parte înrâurirea orbanismului venit dinspre Ungaria, devenit între timp un fel de doctrină oficioasă a UDMR, dar şi a celorlalte forţe politice maghiare (PCM şi PPMT), pe de altă parte atmosfera generală din România au înclinat balanţa în această direcţie. Dar nici liderii politici maghiari, altădată profund pro-europeni, nu au încercat să reziste furtunii. Referindu-se la dezbaterea privind situaţia din România din comisa LIBE a Parlamentului European de la Strasbourg de pe 1 octombrie 2018, Kelemen Hunor, preşedintele UDMR, constata "că există deja o preconcepţie, nu numai faţă de România, ci faţă de toa-te statele membre ale UE din această regiune. Şi ei au impresia că trebuie să-i civilizeze pe barbarii din Est. Orice modalitate de sancţionare denotă o lipsă de viziune din partea comisiei LIBE şi o aroganţă, o suficienţă mult prea mare".

Când vorbea de celelalte ţări din regiune, Kelemen Hunor se referea în primul rând la Ungaria, ţară în care orbanismul a devenit ideologie de stat. Ori, această orientare politică este puternic inspirată de cursul politicii iliberale, şi prin consecinţă antioccidentale, promovat de Rusia putinistă sau de Turcia erdoganistă. Ambele linii ideologice sunt foarte bine primite la Budapesta de unde Viktor Orban încearcă, mai ales în ultima vreme, să se erijeze în liderul european al iliberalis-mului suveranist. Parcă pentru a sublinia şi mai mult rolul acestei surse de inspiraţie, Viktor Orban s-a întâlnit în luna din urmă atât cu "ţarul" moscovit, cât şi cu "sultanul" stamboliu: mai întâi pe 17 septembrie la Moscova cu Vladimir Putin, mai apoi pe 7 octombrie la Budapesta cu Recep Tayyip Ergodan.

Parcă pentru a sublinia şi mai clar direcţia iliberală pe care s-a plasat mai nou, Kelemen Hunor explica, chiar în prima zi a unui referendum a cărui orientare împotriva valorilor liberale, dar şi a democraţiei, era asumată des-chis de către organizatori, că "cei care boicotează referendumul fac un rău imens pe termen mediu şi lung ideii de democraţie". Poate că liderul UDMR încerca astfel să reacţioneze împotriva îndemnului fostului preşedinte UDMR, Marko Bela, care îndemna la boicot într-unul din cele mai bune texte din ultima vreme: "M-am gândit să scriu de ce nu aş vota, din 1990 pentru prima dată. Pentru că nu vreau ca acest referendum să fie validat. Pentru că dacă putem schimba Constituţia, ziua următoare nu se schimbă nimic. Pentru că totul se schimbă. Pentru că va exista o altă iniţiativă. Mai întâi poate despre avort. Apoi religia de stat. Apoi pedeapsa cu moartea. Despre romi. Despre utilizarea steagului. Despre intonarea imnurilor. Despre şcolile maghiare". Cel puţin în ce priveşte participarea la referendum, maghiarii din România par să fi fost mai degrabă de acord cu fostul preşedinte, Marko Bela, decât cu actualul, Kelemen Hunor.

Acest lucru nu pare să-l fi descurajat pe Kelemen Hunor care, la Consiliul Reprezentanţilor Unionali (CRU) de la Miercurea Ciuc, de la sfârşitul săptămânii trecute îndemna la luptă împotriva birocraţiei de la Bruxelles. Şi asta, reluând şabloanele antieuropene la modă în Ungaria, pentru că Uniunea este "în incapacitatea de a lua nişte decizii doar pentru că o birocraţie crede că ştie mai bine ce îi trebuie unei comunităţi minoritare". Şi, pentru a remedia această stare "este nevoie de o reformă, pentru această reformă este nevoie de reprezentanţi, această reformă nu trebuie reprezentată din sală, ci din ring, de pe front".

Mai ales după 1995-1996, aflată pe o linie politică pro-europeană, liberală şi democratică, elita politică maghiară de la noi a promovat transilvanismul ca variantă a unei democraţii consociative în care diferitele părţi al societăţii transilvane să poată convieţui armonios. Dar această orientare pare să fie astăzi istorie! O formă de izolaţionism cultural, care se poate oricând transforma în naţionalism, a înlocuit-o! Iar propensiunea pentru antieuropenism şi iliberalism sunt semnele acestui abandon ideologic care nu poate să nu aibă consecinţe.

În pregătirea alegerilor europene, UDMR se alătură şirului de formaţiuni politice antieuropene. Lăsând astfel maghiarii pro-europeni de la noi fără vreo reprezentare politică. De aceea, ar fi nevoie ca din interiorul societăţii maghiare din România - ori, de ce nu chiar din interiorul UDMR, care nu este un partid, ci o platformă de reprezentare a intereselor politice ale tuturor maghiarilor - să apară o mişcare pro-europeană. Altfel, riscul ca societatea maghiară din Transilvania să alunece inevitabil într-o direcţie antieuropeană şi iliberală va creşte, ceea ce ar putea contribui la antrenarea şi mai mult a tensiunilor politice din România.