Un preşedinte pentru America

Dacă tradiţia mai are valoare de predictor în politica americană, atunci Preşedintele Obama se poate uita, deja, în ochii celui pe care-l va înfrunta în viitoarea campanie pentru Casa Albă: Mitt Romney. Niciodată un republican care a cîştigat scrutinurile (interne) locale atît în Iowa, cît şi în New Hampshire nu a ratat nominalizarea partidului său pentru funcţia de candidat în alegerile prezidenţiale. Forţa acestui "determinism" nu are prea mult de a face nici cu particularităţile alegătorilor republicani din cele două state, nici cu soliditatea echipelor de campanie, nici cu credibilitatea mesajului, ori a personajelor politice implicate în competiţia menită să cearnă între pretendenţii la sprijinul total şi necondiţional al Partidului Republican în cursa care-l desemnează pe viitorul Preşedinte al Statelor Unite. Ea are de a face, mult mai mult, cu un principiu simplu de "logică investiţională". Nicio campanie electorală de tip prezidenţial nu poate fi susţinută, în America, din fonduri proprii; nici averile legendarului rege Cresus n-ar fi suficiente! Pentru a putea face faţă cheltuieilor, este nevoie de donaţiile susţinătorilor, persoane individuale, ori corporaţii. În SUA, înregistrarea acestor contribuţii este obligaţie legală, cu grad de transparenţă 100%, supusă unui foarte strict control, atît din partea oricărui cetăţean american, cît şi al instituţiilor menite să supravegheze corectitudinea procesului electoral. Exact ca la o cursă în care pariorii pot să-şi plaseze sumele în timp ce alergarea are încă loc, suporterii republicani dispuşi să scoată bani din buzunar pentru a susţine un candidat o vor face într-o proporţie covîrşitoare în favoarea celui care a plecat deja cu un avans din start! El are mult mai multe şanse să fie primul la linia de sosire şi nimeni nu vrea să-şi pună banii în coşul celui care va pierde cursa! Acesta este mecanismul care face din cîştigătorul iniţial al scrutinurilor Iowa şi New Hampshire favoritul aproape cert la nominalizarea Convenţiei republicane din 27 August, care va avea loc la Tampa, Florida.

Dacă privim lucrurile din perspectiva actualului Preşedinte şi viitor candidat al Partidului Democrat, situaţia din tabăra republicanilor este pe jumătate o veste bună, pe jumătate una rea! Partea bună a veştii este predictibilitatea viitorului candidat şi expunerea sa îndelugată ca ţintă a celor ce pregătesc viitoarea campanie a lui Obama. Cu alte cuvinte, atît temele de atac, cît şi soluţiile de apărare pot fi pregătite din timp şi cu multă minuţie, în cadrul echipei democrate. Partea rea a veştii vine dintr-un alt principiu, de data asta al fizicii, aplicat situaţiei electorale. Lansarea unui candidat este asemănătoare utilizării unei praştii. Viteza şi deci impactul la ţintă depind de greutatea proiectilului şi de cît de tare a fost întins elasticul! Cu alte cuvinte, republicanii au de partea lor timpul şi soluţiile pentru a crea un moment cît mai mare pentru candidatul lor!

Dacă cei doi competitori s-au aşezat din timp în blocstarturi, eliminînd cea mai mare parte a incertitudinilor legate de personalităţile ce se vor confrunta, nici temele viitoarei campanii prezidenţiale din Statele Unite nu reprezintă vreun mister: "It's the economy, dummy!" Iar, de data aceasta, predictibilitatea temelor majore de dezbatere decurge numai din "tradiţia" politicii americane, cît şi din usturătoarea realitate. Niciodată, mai mult decît acum, temele economice şi cele sociale, inevitabil asociate, nu au dominat preocupările, temerile, speranţele şi aşteptările electoratului american. Pe de altă parte, acum mai mult decît în alte campanii prezidenţiale, electoratul american este într-o măsură covîrşitoare radicalizat şi împărţit între viziuni incompatibile privind natura problemelor economice şi tipologia soluţiilor de fond. De la temele clasice ale politicii, legate intrinsec de raporturile dintre "cei care au" şi "cei care nu au" (Platon dixit!), pînă la opţiunile politice asupra tipului de capitalism pe care americanii sunt dispuşi să-l susţină, respectiv să-l condamne, dezbaterile prezidenţiale vor acoperi un spectru larg de teme şi aplicaţii locale în care crearea de locuri de muncă şi descătuşarea iniţiativei, a resurselor care pot relansa America din punct de vedere economic, totul va fi pus sub lupă, disecat, argumentat şi contra-argumentat.

Pe tabla de şah a competiţiei prezidenţiale americane, piesele au fost deja aranjate, iar deschiderea este şi ea cunoscută. Prin urmare, ştim "ce sa va juca". Frumuseţea şi tensiunea spectacolului vor fi date de măies-tria, eventual erorile, pe care fiecare dintre jucători le va încorpora în mutările sale. Oricum, partida va fi una lungă şi, după datele iniţiale, va fi cîştigată abia la final, "la mustaţă", cu avantaj de poziţie şi maxim un pion în plus!