UN PROIECT STRATEGIC CE POATE TRANSFORMA ROMÂNIA ÎNTR-UN JUCĂTOR REGIONAL: Hub-ul "Dunăre-Marea Neagră"

În analiza contextului geografic, am plecat de la câteva realităţi. Portul Constanţa şi Canalul Dunăre-Marea Neagră sunt active de importanţă strategică atât pentru România cât şi pentru Europa Centrală. Dunărea este fluviul navigabil ce străbate cele mai multe ţări europene, oferind o cale de transport eficientă între regiunea Mării Negre şi centrul Europei. Avantajul incontestabil al Portului Constanţa, în comparaţie cu alte porturi din regiunea Balcanică (Varna, Burgas şi Pireu), este legătura cu Dunărea prin Canalul Dunăre - Marea Neagră. În aceste condiţii, şi în contextul regional actual, ar fi în avantajul economic şi strategic al României lansarea unui studiu care să testeze interesul unor state şi al unor investitori internationali de a crea un astfel de hub construind facilităţi de producţie şi logistice de-a lungul canalului Dunăre-Marea Neagră. Mă refer aici la investitori de anvergură: companii regionale, organizaţii financiare, fonduri suverane şi fonduri private de infrastructură. Un astfel de hub ar face din Portul Constanţa şi zona Dunăre-Marea Neagră un spaţiu industrial şi logistic foarte important, creând locuri de muncă în România şi, indirect, în ţările vecine si din Europa Centrală.

Contextul regional actual oferă un argument solid în favoarea unui astfel de proiect. Să luăm exemplul Portului Pireu. Graţie parteneriatului cu firmele controlate de statul chinez, acesta are toate şansele să devină un hub logistic esenţial în Europa de Sud-Est. Acest fapt va face posibil transportul mărfurilor din Pireu către ţările din Peninsula Balcanică şi Europa Centrală, folosind în special căile auto. O astfel de abordare va impune, cel mai probabil, folosirea unor rute care vor ocoli România, diminuând astfel importanţa coridoarelor europene care trec prin ţara noastră. În afara faptului ca este un port mediteranean, Pireu se află relativ aproape de Canalul de Suez, beneficiind de avantajul că, în prezent, majoritatea mărfurilor sunt transportate în Uniunea Europeană cu camionul, ceea ce oferă flexibilitate în distribuţie şi livrarea în timp util. Dezavantajul este că generează poluare, presupune costuri mai mari, comparativ cu alte modalităţi de transport (pe cale ferată şi apă), fiecare livrare fiind limitată cantitativ la capacitatea de transport a camionului. În acest context, "Hub-ul Dunăre-Marea Neagră" are toate şansele să fie considerat un competitor pentru mai multe porturi din Europa şi regiunea Mării Negre, în special pentru Portul Pireu, care coagulează interesele comerciale ale unor importante companii chinezeşti, cât şi pentru Portul Burgas, conectat la Coridorul European 8 şi magistrala de cale ferată ce leagă China de Europa. Cu toate astea, investitorii interesaţi în proiecte de anvergură pot identifica sinergiile dintre acestea. Potenţialul acestui proiect creşte dacă este văzut din perspectiva sinergiilor cu strategiile de dezvoltare ale ţărilor riverane şi cu proiecte internaţionale deja lansate cum ar fi "Belt Road Initiative" şi Iniţiativa Celor Trei Mări. De fapt, aceste sinergii pot stimula interesul investitorilor pentru întreaga regiune, în special dacă sunt susţinute de o strategie inteligentă, care exploatează avantajele competitive ale "Hub-ului Dunăre-Marea Neagră".

Felul în care proiectul dezvoltării unui hub de o asemenea anvergură va fi abordat este esenţial pentru succesul lui. Existenţa unui dialog direct şi transparent cu investitorii potenţiali interesaţi, respectiv cu viitorii beneficiari, este un prim pas în elaborarea unei analize de fezabilitate bazată pe realităţile pieţei şi nevoile investitorilor.

În privinţa fondurilor necesare analizării unui proiect de o asemenea anvergură, există soluţii atât pentru acoperirea costurilor studiului de fezabilitate cât şi pentru finanţarea etapelor următoare. În primul rând, practica internaţională în domeniu poate servi ca sursă de inspiraţie în acest sens. În al doilea rând, date fiind implicaţiile regionale ale unui Hub "Dunăre-Marea Neagră". România poate să propună includerea proiectului în strategia Comunităţii Europene (CE) de dezvoltare a Dunării, program ce beneficiază de o finanţare importantă din partea CE. Însă, fără un plan coerent şi realist de finanţare, şansele ca un astfel de proiect să fie agreat pe plan intern şi la nivel european, iar apoi implementat, vor scădea drastic.

Finanţarea primei faze a proiectului, respectiv a studiului de fezabilitate, poate fi făcută fără a afecta bugetul statutului. O variantă ar fi ca acest studiu să fie abordat ca un proiect comun al Administraţiei Portului Constanţa şi Administraţiei Canalelor Navigabile. Practica internaţională arată că, în astfel de cazuri, se poate crea o firmă de proiect dedicată şi finanţată de cei doi acţionari menţionaţi, cărora li se pot adăuga alţi parteneri în acţionariat, cum ar fi Ministerul Transportului şi Consiliul Judeţean Constanţa. Entitatea nou creată va putea organiza o licitaţie în vederea selectării unui consultant de reputaţie internaţională, cu experienţa relevantă in domeniu, cu ajutorul căruia proiectul să fie analizat în profunzime şi în mod realist.

În cazul în care concluziile studiului de fezabilitate vor fi pozitive şi solid argumentate, atunci prezentat ca o propunere românească solidă, susţinută şi fundamentată, "Hub-ul Dunăre-Marea Neagră" poate obţine un sprijin financiar internaţional graţie beneficiilor şi implicaţiilor atât pentru regiunea balcanică cât şi pentru ţările riverane Dunării. Nu trebuie neglijat nici interesul potenţial pe care ţări din alte regiuni şi instituţii financiare internaţionale l-ar putea avea în a se implica în diferitele faze ale proiectului. De aceea coordonarea şi gestionarea lui de către o echipă de management cu o reputaţie internaţională pe măsură reprezintă o condiţie absolut necesară pentru a maximiza şansele de reuşita ale proiectului. Capacitatea de execuţie şi abilitatea de a armoniza interesele tuturor celor implicaţi ("stakeholders"), precum şi o bună colaborare internaţională, sunt ingrediente cheie pentru succesul lui. Şi, nu în ultimul rând, un proiect de o asemenea importanţă (a cărui implementare se va întinde pe mai mult decât un ciclu electoral) ar trebui să primească un sprijin intern continuu şi real din partea partidelor politice, executivului (indiferent de culoarea politică a acestuia!) şi autorităţilor locale aferente dacă vrem ca acesta să nu se transforme într-un eşec.

Miza "Hub-ului Dunăre-Marea Neagră" este foarte mare, dat fiind că succesul său va creşte rolul României în regiune şi în rândul partenerilor europeni. În contextul actual, atragerea de investiţii de miliarde de euro în facilităţi logistice şi industriale de anvergură va putea duce la o re-industrializare (în sensul modern al cuvântului) a României şi, indirect, a ţărilor riverane Dunării. În cazul materializării proiectului, efectele economice pozitive sunt evidente. Dincolo de ele, impactul economic va influenţa benefic dinamica relaţiilor politice regionale atât pentru România, cât şi pentru partenerii săi.