English
Un vântător pândeşte vânatul. Este alături de tovarăşii săi, la vânătoare de cerbi. Prin faţa sa trece un iepure. Îşi va părăsi postul pentru a urmări iepurele? Va strica astfel vânătoarea tuturor celorlalţi?
Povestea, aşa cum cititorii bănuiesc deja, nu are nimic de-a face cu aceea din celebrul film "Vânătorul de cerbi" (1978), cu Robert de Niro şi Christopher Walken. Vânătorul nostru este acela care apare într-un pasaj din Jean-Jacques Rousseau, în "Discurs asupra originii inegalităţii" (1754). Cei care doresc să treacă direct la o analiză tehnică pot consulta cartea lui Bryan Skyrms, "The Stag Hunt and the Evolution of Social Structure" (2003). Noi, ceilalţi, rămânem la o poveste vânătorească...
Vânătoarea de cerbi şi vânătoarea de iepuri sunt două modele ale acţiunii unui grup de indivizi. A vâna cerbi este o activitate care poate genera un câştig important. Vânătoarea de iepuri, în schimb, ne poate aduce doar un amărât de iepure.
Pentru a vâna însă cerbi, este nevoie ca membrii grupului să coopereze. În schimb, iepurii pot fi vânaţi şi de unul singur.
Prin urmare, avem două genuri de acţiune. În primul - vânătoarea de cerbi - răsplata este mare, dar este nevoie de un grad mare de coordonare, deci consecinţele ne-cooperării sunt serioase. În cel de-al doilea - vânătoarea de iepuri - răsplata este mică, dar nu este nevoie de un grad înalt de coordonare, deci consecinţele ne-cooperării sunt minime.
Să ne imaginăm acum două comunităţi. Una este a vânătorilor de cerbi, cealaltă a vânătorilor de iepuri. Nu este nevoie de multă teorie pentru a înţelege un fapt simplu. Comunitatea vânătorilor de cerbi este una complexă, evoluată. Vânătorii de iepuri formează o simplă adunătură, unde fiecare aleargă după propriul interes. Cu greu se poate afirma că aceşti indivizi alcătuiesc o comunitate.
Acesta a fost modelul teoretic. Să trecem puţin la lumea reală. Şi să începem prin a ne uita în jur. Ce fel de comunitate alcătuim? Suntem mai degrabă "vânători de cerbi" sau "vânători de iepuri"?
Răspunsul este evident. Mulţi dintre noi îşi irosesc zilele în urmărirea unor "iepuri" dintre cei mai neînsemnaţi. Pe cont propriu, fără nici un fel de preocupare pentru binele public. Trivialitatea a ajuns un mod de viaţă.
De ce s-a ajuns aici este o chestiune mai dificil de lămurit. Să vedem ce spune modelul.
Decizia de a fi un "vânător de cerbi" sau un "vânător de iepuri" nu este una pe care indivizii o iau în izolare. Contează, aici, logica de grup. Dacă toţi ceilalţi sar după primul iepure, nu prea are sens ca tu sa stai înţepenit "în dispozitiv" şi să aştepţi cerbul. Vânătoarea de iepuri este cea mai puţin riscantă. În termeni teoretici, spunem că această strategie este de tip "risk-dominant" (am lăsat termenul tehnic ne-tradus) - cu alte cuvinte, indivizii ţintesc spre reducerea riscului.
Vânătoarea de cerbi este o strategie de tipul "payoff-dominant" (iarăşi, în lipsa unui termen mai bun, las expresia ne-tradusă) - cu alte cuvinte, indivizii ţintesc spre maximizarea profitului. Cele două strategii au două puncte diferite de echilibru.
Pe noi ne interesează acum un lucru simplu: ce îi determină pe jucători să aleagă o strategie de tipul "vânătorii de cerbi"? Iar răspunsul, în fond, este şi acesta destul de simplu. Încrederea.
Să presupunem că mergem la vânătoare. Vânat mare. Fiecare membru al grupului primeşte o sarcină precisă. Capturarea unei dihănii mari necesită roluri bine distribuite. Câţiva pândesc într-o parte a pădurii, alţii stârnesc vânatul, cineva construieşte o capcană etc. Fără cooperarea tuturor, eşecul este garantat. Fiecare vânător trebuie să fie sigur că celălalt nu adoarme într-un trufiş, nu stă să joace table şi nici nu... se apucă să vâneze iepuri...
Dacă v-aţi întrebat de ce ordinea socială pare să se dizolve uneori în mici aranjamente meschine şi în acte de un egoism feroce, iată un răspuns posibil. Lipsa încrederii.
Absenţa încrederii duce la imposibilitatea coordonării. Vânătorul de cerbi rămâne cu buza umflată, în vreme ce ceilalţi aleargă după o bucăţică de friptură (şi probabil reuşesc să şi-o asigure).
De mult timp, nouă atenţia ne este atrasă de calitatea actului de guvernare. Citim analize despre partide, despre liderii politici sau despre instituţii precum ministerele. Însă trecem adesea cu vederea că, în termeni mai generali, dificultăţile pe care le experimentăm sunt, în ultimă instanţă, şi frecvent, dificultăţi ale coordonării de grup. Vânătoarea de cerbi este mai profitabilă, însă mai greu de organizat.
Desigur că este important să ştim ceva despre liderii politici - cum gândesc, cum se poartă, cu cine se asociază. Este important şi să vedem ce scoruri au partidele în sondaje. Însă toate aceste informaţii au limitele lor. Este necesar să înţelegem şi logica sistemului.
Iar asta include toţi jucătorii, nu doar elitele. Ne include pe noi toţi. Şi nu include doar actele strict politice (cu cine votează alegătorul X, unde şi de ce protestează Y etc.), ci şi numeroase alte interacţiuni, obişnuite. Şi felul în care reacţionăm la reacţiile celorlalţi.
În tufişurile politicului se mişcă ceva. Se aud trosnituri şi chiţăieli. Ceva se tupilează pe sub ramuri. Tentaţia este să ne abatem atenţia de la ceea ce avem de făcut şi să alergăm cu mintea după vânatul mic.
O gândire logică şi asociaţi în care ne putem încrede. Aceasta este formula unei vânători reuşite. Şi o veste bună: spiritul jocului este contagios. Proporţia dintre "vânătorii de cerbi" şi "vânătorii de iepuri" nu este o constantă universală. Odată ce strategia vânătorilor de cerbi este validată, devine raţional pentru tot mai mulţi indivizi să se alăture acestui grup. Jocul evoluează.
Nicolae Labiş are o poezie, "Moartea căprioarei" (nu ştiu dacă se mai studiază acum la şcoală). Este vorba despre un tată şi un fiu care braconează împreună, mânaţi de foame, în munţii Carpaţi. "Spun tatii că mi-i sete şi-mi face semn să tac". Pânda este începutul vânătorii.
Notă: Domnul Cătălin Avramescu este ambasador al României în Finlanda şi Estonia.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. Nu-mi place vinatoarea de cerbi!
(mesaj trimis de Pribeagul în data de 04.06.2015, 13:33)
Totul a fost intresant pina la " Nicolae Labiş are o poezie, "Moartea căprioarei"".
Impactul amintirii:
"Dar văile vuiră. Căzută în genunchi,
Îşi ridicase capul, îl clătină spre stele,
Îl prăvăli apoi, stârnind pe apă
Fugare roiuri negre de mărgele.
O pasăre albastră zvâcnise dintre ramuri,
Şi viaţa căprioarei spre zările târzii
Zburase lin, cu ţipăt, ca păsările toamna
Când lasă cuiburi sure şi pustii.
Împleticit m-am dus şi i-am închis
Ochii umbroşi, trist străjuiţi de coarne,
.....
Spun tatii că mi-i sete şi-mi face semn să beau.
Ameţitoare apă, ce-ntunecat te clatini!
Mă simt legat prin sete de vietatea care a murit
La ceas oprit de lege şi de datini...
Dar legea ni-i deşartă şi străină
Când viaţa-n noi cu greu se mai anină,
Iar datina şi mila sunt deşarte,
Când soru-mea-i flămândă, bolnavă şi pe moarte.
.....
Vai fără vânt aleargă frunzarele duium!
Înalţă tata foc înfricoşat.
Vai, cât de mult pădurea s-a schimbat!
Din ierburi prind în mâini fără să ştiu
Un clopoţel cu clinchet argintiu...
De pe frigare tata scoate-n unghii
Inima căprioarei şi rărunchii.
Ce-i inimă? Mi-i foame! Vreau să trăiesc, şi-aş vrea...
Tu, iartă-mă, fecioară - tu, căprioara mea!
Mi-i somn. Ce nalt îi focul! Şi codrul, ce adânc!
Plâng. Ce gândeşte tata? Mănânc şi plâng. Mănânc!",
a fost catastrofal.
1.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de gheorghe catre pribeagul în data de 04.06.2015, 14:40)
esti marcat pe viata, din cate se pare...
te-a pus la colt profesoara pe coji de nuca la lectia despre labis?
1.2. N-ai ghicit! (răspuns la opinia nr. 1.1)
(mesaj trimis de Pribeagul în data de 04.06.2015, 18:36)
“Când amintirile-n trecut
Încearcă să mă cheme,
Pe drumul lung şi cunoscut
Mai trec din vreme-n vreme.”
Profesoarei ii spuneam poezii toata ziua. Si-i placea. Si ma tinea in brate. Mai ales seara.
Ce mai faci gheorghita? :))
1.3. Mincinosule (răspuns la opinia nr. 1.2)
(mesaj trimis de Profesoara în data de 04.06.2015, 19:30)
Elev Pribeagu Emil, marsh la coltz, pramatie mincinoasa!
1.4. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.3)
(mesaj trimis de anonim în data de 04.06.2015, 22:57)
Baba batrana (acum) tie frica sa nu spun de ce ma tineai in brate seara?
1.5. Agresivitatea ta pare a sacunde (răspuns la opinia nr. 1.3)
(mesaj trimis de Pribeagul în data de 05.06.2015, 16:35)
un impostoare/impostor.
Sigur nu esti profesoara mea neasemuit de delicata. Sigur niciodata n-ai auzit la ureche soapte dulci de genul:
“Frumoaso,
ţi -s ochii-aşa de negri încât seara
când stau culcat cu capu-n poala ta
îmi pare
că ochii tăi, adânci, sunt izvorul
din care tainic curge noaptea peste văi
şi peste munţi şi peste seşuri
acoperind pământul
c-o mare de-ntuneric.
Aşa-s de negri ochii tăi,
lumina mea.”
Sau,
“ Atât de frageda, te-asameni
Cu floarea alba de cires,
Si ca un înger dintre oameni
In calea vietii mele iesi.”
Sau,
“ ;În cinstea ta,
Cea mai frumoasă din toate fetele ce mint,
Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint,
În pat ţi-am presărat garoafe
Şi maci -
Tot flori însângerate -
Şi cu parfum de brad pătat-am dantela pernelor curate,
Iar în covorul din perete ca şi-ntr-o glastră am înfipt
Trei ramuri verzi de lămâiţă
Şi-un ram uscat de-Eucalipt.”
Sau,
Dar de ce sa stic griul pe giste? Probabil ca esti mai urita decit zgripturoaica aia de la CSM, care face in miez de noapte erate care stau la baza loviturilor de stat, aceea mult mai urita decit Mama-Padurii, undeva aproape de imaginea mortii in constiinta tinerilor care considera ca au toata viata inainte. Asa ca, formele si imaginea la control! :))
2. fără titlu
(mesaj trimis de Radu în data de 05.06.2015, 14:07)
Foarte interesant articolul. Observ ca si comentariile anterioare vaneaza tot iepuri legandu-se de poezia lui Labis. :-)
Inflatia de vanatori de iepuri se datoreaza lipsei de incredere, dar nu numai. Lenea ii caracterizeaza pe multi oameni, poate pe romani in mod special, iar dupa cum spuneati, vanatoarea de iepuri este mai simpla, implica riscuri mai reduse, promite castiguri facile.
Coarnele cerbului ar reprezenta un motiv de mandrie, insa doar daca vanatorii au cui se lauda cu ele. Pentru multi romani coarnele cerbului sau cine stie ce alta distinctie de valoare nu inseamna nimic, nu impresioneaza, deci nu au cine stie ce valoare, pe cand carnea iepurelui e buna la gust, iar pentru a testa asta trebuie doar sa muste si sa mestece, ceea ce cam stiu toti romanii.
In concluzie, in Romania sunt multi vanatori de iepuri fiindca suntem o tara de mancatori de iepuri, nu de admiratori de coarne de cerb.
2.1. Pardon, maestre! (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de Pribeagul în data de 05.06.2015, 16:37)
Pezia lui Labis este mai mult decit un cerb fermecat care poarta sub coarnele-i falnice, in frunte, o nestemata mai stralucitoare ca soarele si nepretuita. Dovada ca-i asa o reprezinta faptul ca si Excelenta Sa n-a putut sa nu faca referire la ea in elaboratu-i editorial.
2.2. CE JIGODII, CE HAIMANALE, CE FRUSTRATI !!! (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de Cristian în data de 06.06.2015, 12:15)
@Radu ,interesanta opinia dumneavoastra !
Dar de ce sa admiram coarnele de cerb si sa nu le lasam naibii, dracului ,in natura, asa cum au fost lasate...
De ce orice trebuie sa se incheie printr-un MACEL ??? Puteati sa extrapolati , domnule Avramescu la setea de sange a comunistilor si securistilor, de la ceausescu, la adrian nastase, la ioan nicolae, ce IMPUSCA ELEFANTI sau perfidul tiriac si MACELURILE de la Balc, ADMIRATE de corporatistii de la noi, de fapt, de liota de "capitalisti salbatici" ,de pe bursa ori ba, ce isi varsa impotentele sexuale astfel ori la salile de forta si de box, unde niciodata nu primesc destul ceea ce merita... Ceea ce a primit bolnavul psihic mircea badea... Ce pretentii putem avea, cand liota de brokeri de le noi, cu simionescu in frunte, admira filme violente ca "Fight club", nu avem , de fapt, semnele unei SCHIZOFRENII GENERALE, de fapt ??? Pana cand invartitorii hartiilor prin birourile tumorilor maligne numite casele de brokeraj sau imobiliarii ori cei din asigurari nu vor fi bagati in custile MMA si "bumbaciti" bine de tot ,nu va fi ordine in piata de capital de la noi !!!
3. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 08.06.2015, 12:06)
... cand toata lumea pleaca la vanat, campul ramane nelucrat ... si ce-i lipseste oare? vanatorului de prada mare, poate un strop de rabdare; pe care, de mult nu o mai stie, caci a uitat "samanta" sa fie! si se intreaba cu sputoare, de ce samanta nu devine floare? de ce prada nu mai are? de ce plaiurile sunt tot mai goale? si nici cerbul cel mare, nu mai apare ... increderea sa fie oare? desigur! increderea e "prada" grea! si nimeni nu o mai vrea! caci ea cere rabdare, rabdare ce doar samanta o are, caci doar ea stie, ce-i trebuie sa fie, floare! ... natura este mare-nvatator si-nvata pe cutezator, sa fie "domnitor" ... caci doar un domnitor - fie el vanator sau agricultor - poate sa fie rabdator si-ncerzator, sa intemeieze si sa organizeze, o mare lucre, sa-i spunem "o vanatoare"! imbelsugata ca toata lumea sa poata, ca sa stea drepta, la el la poarta ... si mare bucurie, pe la noi sa vie, sa fie o utopie?! ... sa fie o provocare! pentrul cel ce pretinde ca are, un strop de rabdare si incredere mare ...
4. In Romania
(mesaj trimis de Donny în data de 09.06.2015, 11:29)
Vanatorii de cerbi sunt bugetarii, cerbul este averea tarii, iar vanatorii de iepuri suntem noi, toti, majoritatea, iepurasii!