Vesta de salvare

Îmbrăcat cu o vestă secuiască, preşedintele României a descins sâmbătă la cea de-a XX-a ediţie a şcolii de vară Balvanyos-Tusvanyos. Pentru Traian Băses­cu, aflat deja în plină campanie electorală pentru prezidenţialele din toamnă, votul ardelenesc în general, dar şi cel maghiar, reprezintă priorităţi. Pe 12 decembrie 2004, la al doilea tur al alegerilor prezidenţiale, absenţa masivă la vot a maghiarilor a contribuit mult, dacă nu decisiv, la înfrângerea lui Adrian Năstase. Atunci, Traian Băsescu a pierdut alegerile în secuime (obţinând 46% în Mureş, 23% în Harghita şi 49% în Covasna), dar la turul al doilea prezenţa la urne s-a prăbuşit de la 550.073 alegători la doar 178.431 (de la 106.350 la 37.307 în Covasna, de la 158.805 la 27.421 în Harghita şi de la 285.818 la 113.703 în Mureş). Ori, şi anul acesta, rolul alegătorilor maghiari ar putea fi cel puţin la fel de important.

Prezenţa preşedintelui la Tusvanyios a fost negociată cu ceva vreme în urmă de consilierul prezidenţial şi fostul senator UDMR Peter Kovacs Ekstein. Dar a fost dorită şi de preşedintele Fidesz-ului, Viktor Orban, care voia astfel să se lanseze într-o relaţie personală cu Traian Băsescu. Cum toate sondajele dau ca sigură victoria detaşată a lui Orban la alegerile legislative din aprilie 2010, întâlnirea putea fi o oportunitate pentru stabilirea unor bune relaţii între viitorii lideri de la Bucureşti şi Budapesta. Lider conservator cu tendinţe autoritare abia disimulate, Viktor Orban pune mare preţ pe contactele directe. Buna sa relaţie personală cu Adrian Năstase în 2001-2002 este, în acest sens, elocventă. Ori, cum preşedintele Fidesz vede în Traian Băsescu un politician din aceeaşi categorie, spera ca relaţia să înceapă bine. Calculul lui Traian Băsescu a mers însă într-o altă direcţie. Bravând, de faţă cu Viktor Orban, prin promovarea "naţionalismului constituţional", preşedintele Băsescu i-a dovedit liderului conservator maghiar că nu îşi abandonează obiectivele politice imediate. Aşa că lui Viktor Orban nu i-a rămas decât să declare că "noi, cei de la FIDESZ, aşteptăm ca Traian Băsescu să fie din nou preşedintele României şi împreună cu dreapta ungurească să facem un pachet comun de dezvoltare". În fond, naţionaliştii se înţeleg foarte bine.

Într-o atmosferă care nu se anunţa deloc ostilă, poate eventual circums­pectă, Traian Băsescu a jucat cartea naţionalistă, forţând reacţia de ostilitate a publicului. Este suficient să urmărim declaraţiile preşedintelui aşa cum au fost ele transmise de televiziunile de ştiri. "Avem nevoie de creşterea nivelului de autonomie a tuturor localităţilor din România. Cu un singur amendament...Nu aplaudaţi până nu vă spun şi amendamentul!", insista Traian Băsescu cu zâmbetul pe buze. Apoi urmează "lovitura" calculată: "Egală autonomie la Odorheiul Secuiesc, precum la Tulcea sau la Caracal. Şi româ­nii...". Cum încep fluierăturile, preşedintele reacţionează: "Să ştiţi că dacă mai fluieraţi vă mai spun o dată: România este stat naţional, suveran, independent, da?". Fluierăturile continuă, aşa că reia: "Deci, articolul 1 din Constituţia României spune aşa: România este stat naţional, suveran, independent. Vă mai spun o dată înainte să vă liniştiţi!"

Toate acestea arată că prezenţa preşedintelui la Tuşnad nu a fost un eveniment oarecare. Datorită renumelui său atât în lumea maghiară, cât şi la naţionaliştii români, Tus­vanyos-ul se dovedeşte un vehicul mediatic excelent. Aşa că, deloc paradoxal, Tuşnadul a fost ales de consilierii preşedintelui drept locul în care mesajul naţionalist să producă o contrareacţie de ostilitate care să îi dea suficientă notorietate pentru a atrage atenţia electoratului ardelenesc. Se dovedeşte că vesta de salvare a naţionalismului este echipamentul de campanie pe care Traian Băsescu îl va folosi ca armă strategică pentru cucerirea celui de-al doilea mandat la Cotroceni.