English
Ce ar putea avea în comun un text despre "metoda de a ne conduce bine judecata şi a căuta adevărul în ştiinţe", publicat la 1637, şi mişcarea socială care răscoleşte Franţa de cîteva luni bune, în acest început de veac al XXI-lea?
Cel mai mic numitor comun ar fi chiar Franţa, locul de origine atît al lui Rene Descartes, cît şi al acestei "ciudatei revoluţii". Desigur, nu poate fi doar atît! Istoria care se deapănă sub ochii noştri a surprins pe toată lumea. În primul rînd şi în cea mai mare măsură, desigur, lumea politică. Fie vorba între noi, nici "corifeii ştiinţei sociale" nu au prevăzut, în calculele lor savante, venirea cometei. Explicaţiile lipsesc! Oricum, clasa politică este prin excelenţă surprinsă, de toate cele: războaie, revoluţii, revolte, crize economice, crize ecologice, molime sau orice alte evenimente cu impact social major. În loc de ritm, istoria este mai degrabă zguduită de sincope. Cele două victorii electorale ale tînărului şi necunoscutului Emanuel Macron, prezidenţiale-legislative, la interval de nici un an, în stilul bonapartian Austerliz-Iena, ar fi trebuit să anunţe zorii unei resurecţii nu doar a politicii, ci şi a "Destinului Franţei", a rolului său în susţinerea şi relansarea Proiectului European, iar dincolo de el, în marea balanţă de putere a lumii.
Cînd toată lumea credea că, în sfîrşit, "Istoria s-a pus în mişcare", brusc, tabloul se descompune, se topeşte ca într-o celebră pînză a lui Dali ("Persistenţa Memoriei"), iar Franţa este cuprinsă de vîlvătaia unei mişcări contestatare, a cărei forţă pune sub semnul întrebării nu doar mandatul Macron, ci fundamentele constituţionale ale celei de a V-a Republici, direcţia de mişcare a societăţii şi fundamentele ei politice şi morale.
Semnele de întrebare ridicate de mişcarea vestelor galbene merg, însă, mult dincolo de istoria şi destinul Franţei. O ecuaţie fundamentală a guvernării este pusă sub lupa cercetării carteziene: cea dintre stat şi cetăţean. Este vorba, desigur, despre statul modern, ridicat pe monopolul violenţei şi susţinut de autoritatea impozitării. Puţină lume mai ştie astăzi cît de strînsă a fost legătura dintre aceste două premise, la origini. Impozitul ridicat de stat era justificat şi destinat, în primul rînd şi în cea mai mare parte, de susţinerea armatei şi a efortului de război al statului! Dezvoltarea statalităţii moderne nu numai că nu a impus limite consecinţelor din aceste două premise, dimpotrivă, le-a eliberat aproape în totalitate de orice constrîngeri. Statul poate ridica/impune, astăzi, oricîte şi orice fel de impozite i-ar trece cuiva prin minte; armatele pot avea orice dimensiune şi beneficia de orice nivel de înzestrare, la limită cuprinzînd, scriptic, nu metaforic, întreaga populaţie a statului şi mobilizînd toate resursele financiare disponibile acum şi/sau în viitor. Cum ar fi spus Hegel: în dialectica Istoriei, unealta a luat locul stăpînului! Cetăţeanul nu mai este organizatorul şi controlorul acţiunilor statului, beneficiarul serviciilor fundamentale necesare dezvoltării sociale şi individuale, ci supusul său, strivit de obligaţii şi deprivat de tot mai multe dintre atributele libertăţii sale naturale.
Şi democraţia? Unde sunt pîrghiile şi balanţele care ar fi trebuit să echilibreze raporturile dintre drepturi şi îndatoriri, atît cele ale statului, cît şi cele ale cetăţeanului? Unde sunt formele de control eficient pe care cetăţeanul este îndreptăţit şi ar trebui obligatoriu să le aibă la îndemînă, pentru a stopa derapajele şi abuzurile puterii drapate în atribute ale statalităţii? Răspunsul strigat de luni de zile pe străzile Parisului şi ale celorlalte mari oraşe ale Franţei este clar şi ar trebui să fie zguduitor de conştiinţe: aşa ceva nu există! Sau dacă preferaţi, ceea ce există nu este nici pe departe suficient. Sub lumina crudă a cercetării carteziene, statele post-moderne arată ca nişte excrescenţe cancerigene ale erorilor şi ale lipsei echilibrelor fundamentale hrănite de istoria dezvoltării statalităţii moderne, în care raţiunea războiului şi raţiunea statului au justificat şi alimentat abuzuri ale puterii împotriva cetăţeanului, din ce în ce mai mari şi din ce în ce mai puţin controlate de mecanismele democraţiei. Aceasta este realitatea. Nu că ar fi rămas cu totul necunoscută pînă acum. Cetăţeanul de rînd nu a putut ajunge aproape niciodată pînă la ea, pentru că a fost ocultată cu uriaşe eforturi şi costuri de către maşinăria ideologică care a secretat pseudo-teoriile post-modernităţii, numai bune pentru a justifica abuzurile asupra democraţiilor şi instituţiilor capabile să apere, democratic, pe cei lipsiţi de putere. În lipsa acestor instrumente, contestarea substanţială, radicală, a puterii şi deciziilor sale, nu se mai poate materializa decît în formele directe, primare, cele ale protestului "anarhic".
Astăzi, la jumătate de secol distanţă de contestaţiile lui Mai 1968, mişcarea Vestelor Galbene pune sub lupa cercetării carteziene nu doar Franţa şi sistemul ei politic-constituţional, ci fundamentele statalităţii moderne dimpreună cu pseudo-raţiunile şi derapajele puterii în democraţiile post-moderne.
Mişcarea vestelor galbene (Mouvement des gilets jaunes) este o mişcare politică populistă, pentru justiţie economică, care a izbucnit în toamna anului trecut, potrivit wikipedia.org.
După ce, în luna mai 2018, o petiţie online a atras aproape un milion de semnături, demonstraţiile de masă au început pe 17 noiembrie.
Protestatarii au solicitat reducerea accizelor pentru combustibili, reintroducerea impozitului de solidaritate asupra averii, creşterea salariului minim, punerea în aplicare a referendumurilor privind iniţiativa cetăţenilor şi demisia preşedintelui ţării, Emmanuel Macron.
Potrivit unui sondaj, puţini dintre cei care protestează au votat pentru Macron în alegerile prezidenţiale franceze din 2017 şi mulţi dintre aceştia nu au votat sau au votat candidaţii de extremă dreaptă sau de extremă stângă.
Creşterea preţurilor combustibililor a generat declanşarea demonstraţiilor, iar vestele galbene de înaltă vizibilitate, pe care legea franceză le-a impus tuturor şoferilor să le aibă în vehicule şi să le poarte în timpul urgenţelor, au fost alese ca "un fir unificator" şi "chemare la luptă". Protestele au implicat demonstraţii şi blocarea drumurilor, respectiv a depozitelor de combustibili. Unele proteste s-au transformat în revolte majore.
Deoarece vestele galbene au câştigat o atenţie internaţională, protestatarii din multe locuri ale lumii - unii cu nemulţumiri similare şi alţii cu revendicări diferite - au folosit simbolul vestei galbene.
Mişcările au avut loc după cum urmează:
• 17 noiembrie
Peste 300.000 de protestatari pe teritoriul Franţei, care au ridicat baricade, au blocat drumuri şi depozite de combustibili. John Lichfield, jurnalist martor la manifestaţii, a descris acţiunile ca fiind insurecţionale.
• 24 noiembrie
Protestele au atras 106.000 de persoane în întreaga Franţă, dintre care doar 8.000 în Paris, unde manifestaţiile au devenit violente. Protestatarii au aprins focuri pe străzi, au distrus semne de circulaţie şi străzi pietruite, au ridicat baricade. Poliţia a recurs la gaze lacrimogene şi tunuri de apă pentru dispersarea protestatarilor. La 26 noiembrie, un oficial a estimat că revoltele de la Paris din cele două zile precedente au generat daune de până la 1,5 milioane de euro.
• 1 decembrie
Vestele galbene au ocupat pista de la Aeroportul Nantes Atlantique şi au împiedicat accesul la Aeroportul din Nisa, Coasta de Azur. Vinci Autoroutes a raportat că au fost blocate punctele de taxare de pe autostrăzi pe 20 de artere majore în toată Franţa. Peste 100 de maşini au fost incendiate la Paris în timpul protestului, iar Arcul de Triumf a fost vandalizat. Primarul Parisului, Anne Hidalgo, a estimat daunele la 3-4 milioane de euro.
• 8 decembrie
Protestele au devenit violente pentru a doua săptămână la rând, la Le Puy-en-Velay. Manifestaţiile au afectat "Festivalul luminilor" în Lyon şi Saint-Étienne.
Autostrada A6 a fost din nou blocată la nord de Lyon, în Villefranche-sur-Saône.
În Bordeaux, după două ore de lupte între poliţie şi protestatari, rebelii au profitat de situaţie, incendiind şi jefuind magazinul local Apple.
În Paris au avut loc proteste pentru a patra săptămână consecutivă. Multe magazine au fost vandalizate, Muzeul Luvru, Turnul Eiffel şi Opera din Paris fiind închise. Poliţia a amplasat garduri de oţel în jurul Palatului Élysee şi vehicule blindate pe străzi, încercând să limiteze violenţele.
• 15 decembrie
Circa 66.000 de persoane au protestat, conform Ministerului de Interne. Conflicte au apărut în Bordeaux, Toulouse, Marsilia, Lyon şi Paris. La sfârşitul zilei, ministrul de interne a cerut eliberarea sensurilor giratorii, ocupate din 17 noiembrie.
• 22 decembrie
Demonstraţiile au continuat în întreaga ţară. Ministerul de Interne a anunţat o cifră de participare de 38.600 de manifestanţi în toată Franţa, inclusiv 2.000 în Paris. Palatul Versailles a fost închis preventiv.
Éric Drouet, şofer de camion în vârstă de 33 de ani, care este una dintre cele mai urmărite "veste galbene" pe Facebook, a fost arestat pentru organizarea unei demonstraţii nedeclarate şi participarea la o adunare violentă.
Protestatarii au blocat traficul de frontieră în Elveţia, la Cluse-et-Mijoux, dar au fost dispersaţi după o oră, de poliţie. Operaţiuni similare s-au desfăşurat la graniţele spaniole, italiene, germane şi belgiene.
Două platforme de distribuţie au fost blocate în Montelimar: EasyDis (Groupe Casino) şi Amazon.
În total, cel puţin 220 de persoane au fost arestate în ţară, dintre care 142 în Paris.
• 29 decembrie
A avut loc o confruntare semnificativă în Rouen, Normandia, după ce au fost făcute focuri în faţa filialei locale a Banque de France.
La Paris, protestatarii au demonstrat în faţa sediilor BFM-TV, Liberation şi France Televisions.
• 5 ianuarie
Potrivit Ministerului de Interne al Franţei, primele demonstraţii din 2019 au adus 50.000 de persoane pe străzile din Fraţa. O uşă a primăriei din Rennes a fost avariată, în timp ce purtătorul de cuvânt al guvernului, Benjamin Griveaux, a fost evacuat din biroul său de pe Rue de Grenelle (Paris), după ce unii protestatari au încercat să rupă uşa instituţiei. În Bordeaux, Nantes, Caen şi Rennes au avut loc alte incidente.
Femeile au organizat demonstraţii separate în Paris, Toulouse şi Caen, ca să aibă astfel "un canal de comunicare diferit de violenţă".
Ministerul de Interne a anunţat că peste 60% din camerele de supraveghere a traficului din ţară au fost vandalizate.
• 12 ianuarie
Participarea a crescut în cel de-al nouălea weekend de proteste, cel puţin 84.000 de persoane demonstrând împotriva reformei economice din Franţa. Oficialii guvernamentali au trimis 80.000 de forţe de securitate la nivel naţional, promiţând "toleranţă zero" pentru violenţă. Poliţia a recurs la gazele lacrimogene în majoritatea oraşelor mari.
O explozie de gaze "masivă", provocată de o scurgere aparentă de gaze la o brutărie din nordul Parisului, a ucis patru persoane, inclusiv doi pompieri aflaţi deja la faţa locului pentru a investiga scurgerea. Au fost zeci de răniţi în acest incident.
• 19 ianuarie
Poliţia a estimat că au demonstrat 84.000 de persoane, inclusiv 10.000 în Toulouse (cifră record), 7.000 în Paris, 4.000 în Bordeaux şi câte 2.500 în Marsilia şi Angers. A fost primul protest de după lansarea "Marii Dezbateri Naţionale" de către preşedintele Emmanuel Macron.
• 26 ianuarie
În întreaga ţară au fost 69.000 de participanţi la manifestaţii, iar Poliţia locală a estimat 4.000 în Paris. Un membru important al mişcării de protest, Jerôme Rodrigues, a fost rănit prin împuşcare în faţă de către Poliţie, cu un pistol cu bile, pierzându-şi ochiul drept. În ziua următoare, aproximativ 10.000 de persoane s-au deplasat la Paris într-un contra-protest la adresa "vestelor galbene".
• 2 februarie
Între 10.000 şi 13.800 de persoane au protestat la Paris, câteva mii în Tours, Bordeaux, Toulouse şi alte oraşe franceze.
Demonstraţiile s-au axat pe denunţarea numărului de vătămări grave cauzate de violenţa Poliţiei în timpul demonstraţiilor antiguvernamentale.
Agenţia guvernamentală care investighează abuzurile poliţiei a deschis 116 investigaţii privind comportamentul acesteia în timpul protestelor.
Un grup de 59 de avocaţi a publicat o scrisoare deschisă care denunţă tratamentul protestatarilor.
Majoritatea demonstraţiilor din această zi au fost paşnice. Un număr de 80.000 de ofiţeri de securitate au fost mobilizaţi, dintre care 5.000 în Paris.
• 16 februarie
Aproximativ 5.000 de protestatari au ieşit din nou pe străzi, iar alţii în întreaga ţară, pentru al 14-lea weekend consecutiv. Poliţia a folosit gaze lacrimogene pentru a controla mulţimea. (V.R.)
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. Definitia carteziana a metodei
(mesaj trimis de Descartes în data de 19.02.2019, 00:28)
Definitia carteziana a metodei
Evitarea hazardului. Fara metoda, suntem supusi hazardului; de aceea ea se dovedeste a fi riguros indispensabila. Fara indoiala exista si posibilitatea descoperirii adevarului gratie intamplarii, dar cercetarea noastra depinde atunci de elemente independente de noi, pe care nu le putem stapani. "Oamenii de rand sunt dominati de o atat de oarba curiozitate incat adeseori ei isi conduc mintea pe cai necunoscute, fara nici un motiv de speranta, ci numai pentru a...
1.1. 4 pecepte carteziene (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de Descartes în data de 19.02.2019, 00:48)
Iata cele patru precepte:
1.sa nu admitem nimic care sa nu fie evident;
2.sa procedam pe calea analizei;
3.sa ne conducem in ordine gandurile mergand de la mai simplu la mai complex,
4.sa facem o enumerare completa a datelor problemei studiate.
Cogito-ul desemneaza primul adevar care se prezinta unui spirit ce gandeste in mod ordonat. Faptul de a pleca de la acest prim principiu este absolut conform cu a treia regula din Discurs. Acesta este inceputul itinerarului progresiv de la...
2. statele post-moderne
(mesaj trimis de Descartes în data de 19.02.2019, 01:23)
Se poate constata ca multi pun sa se darame casele pentru a
le recladi, fiind doar uneori constransi s-o faca, anume atunci cand
sunt in pericol sa se prabuseasca sau cand fundatiile nu sunt destul de
solide. in virtutea acestui exemplu m-am convins ca n-ar avea nici un
sens ca un particular sa-si propuna reforma unui stat, schimbandu-l din
temelii, rasturnandu-l pentru a-l recladi; de asemenea, de a rasturna
ordinea stiintelor sau ordinea de predare in scoli din ratiuni...
3. myths only
(mesaj trimis de Penelope în data de 19.02.2019, 02:23)
state sovereignty and personal sovereignty are myths only, because in reality, multi-national corporations are not subordinated to states and International organisations, such EU and law have superior authority and for this reason states can’t determine their own policies. These actors have different interests and power politics is made less important because they are operating within the societal domain and beyond direct state control.
4. balance and wisdom
(mesaj trimis de Salomeea în data de 19.02.2019, 02:33)
In order to avoid this conflict between losers and winners would be better to create bridges between them and enable them to communicate in a perspective of balance and wisdom, inspired fr om the Chinese and oriental philosophy, avoiding the gap between the winners and losers agendas. The red tread could be the Balance between the power of the economic interest and the wisdom of the creative feminine forces of the “organic intellectuals”, aiming to avoid the polarization of social forces, not...
5. the principal question
(mesaj trimis de Salomeea Romanescu în data de 19.02.2019, 02:34)
Can Civil Society fr om CEEC participate on the potential anti-hegemonic project of European Civil Society against the actual “embedded neo-liberalism”, the hegemonic project of European Political Society? (EU as an “integral state” in a neo-Gramscian perspective.)
6. big threat for internal security.
(mesaj trimis de Salomeea Romanescu în data de 19.02.2019, 02:37)
Economic dimension, Social dimension and Security dimension are the three issues analysed on the three chapters of our thesis. These three dimensions are interrelated because «people use to organize themselves to make demands on the political and economic system, but when more orthodox avenues are blocked, they will opt for extreme strategies that entail riots, strikes, demonstrations, rebellions, or even civil war to express their grievances»and this represents a big threat for internal...
7. new ideas
(mesaj trimis de Salomeea în data de 19.02.2019, 02:42)
We need new ideas, material capabilities and institutions for the creation of a hegemonic project able to challenge the actual hegemonic project of embedded neo-liberalism.
8. Superb !!!
(mesaj trimis de A politic în data de 19.02.2019, 07:54)
După ce evitarăți mai trei luni subiectul a ieșit ceva suberb !
Va rog să faceți o paralelă '89 la noi cu ei; boxerul, șoferul - popa, zâcea ...
Cineva vorbea de Pra v DA, nastererea doamnei Udrea mai că o văzurăm în direct, eliberarea la secunda evenimentele acestea prin sită?
Este o reclamă la un klock lângă Parlamentul nostru și o domnișoară acolo, ce au în comun?
9. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 19.02.2019, 11:00)
Franta este o tara sofisticata dar ca majoritatea tarilor din vestul Europei traieste peste posibilitati. Globalizarea a creat un fel de "cel mai mic numitor comun"al competivitatii care a creat fenomenul de desindustrializare al tarilor dezvoltate. Pacea sociala a fost asigurata pana prin 1990 prin statul tatuc care asigura buna starea prin programe sociale si salarii decente. Exista un anumit monopol tehnologic al vestului care asigura valoare adaugata si pt capital si pentru proletari....
9.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 9)
(mesaj trimis de anonim în data de 19.02.2019, 19:57)
Foarte corect ceea ce spui! Eu cred ca Macron a facut un pas in spate si va astepta rezultatul europarlamentarelor si deznodamântul brexitului! Macron va încerca sa reformeze economic Franta si cred cä va reusi pt cä majoritatea societatii franceze intelege ca nu exista altä cale!
10. R.I.C...... CARL
(mesaj trimis de George Stirbulescu în data de 19.02.2019, 16:19)
Intamplator in cartezienele explicatii demne de a fi citite de cele mai sofisticate elite ati omis principala revendicare a Vestelor Galbene = RIC CARL,
Ati fost in Septembrie la Roma... Chiar nu ati inteles acolo ca "viiineeee schimbareeeaaa" ???
Desi la simpla cautare pe Google a tagului "RIC CARL" , prima imagine ce va apare va fi cel putin edificatoare va mai spun si eu inca intelesul insiruirii de litere:
R = Referendum
I = Initiat de catre
C = Cetateni
- acesta...
10.1. editorial de exceptie (răspuns la opinia nr. 10)
(mesaj trimis de Protopopescu în data de 19.02.2019, 18:58)
Exista si elemente surpriza, lasate pentru un alt editorial, cu siguranta!
10.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 10)
(mesaj trimis de anonim în data de 19.02.2019, 20:06)
Ce democratie directä si cai verzi pe pereti? Franta nu duce lipsa de democratie! Franta duce lipsa de productivitate si competitivitate economicä! Trebuie sa punä osul la muncä dacä vor sa-si pastreze nivelul actual de trai,care este printre cele mai ridicate din lume,dar pe bani imprumutati!
10.3. fără titlu (răspuns la opinia nr. 10.2)
(mesaj trimis de Dan Iliescu în data de 19.02.2019, 20:46)
Nu cred că este treaba cuiva să-și dea cu presupusul cât de mult sau cât de puțin muncesc francezii, în ograda lor ei și numai ei hotărăsc. Problema ta ”anonimule” este că în mod sigur habar nu ai să definești cuvântul DEMOCRAȚIE din moment ce crezi că în comunitatea celor care fac parte din Uniunea Europeană ar exista undeva democrație. Democrația este una singură...