POVESTEA VINULUI Vinul - aşa cum... nu-l cunoaştem

Vinul - această fiinţă vie care trăieşte alături de noi de la naştere şi până la trecerea în lumea de dincolo - este, aşa cum ne spune somelierul Marian Timofti, "cultură, istorie, religie şi, nu în ultimul rând, creator de exuberanţă care ne aduce mai aproape unul de altul, ne ajută să ne exprimăm mai liber, ne apropie şi ne face să devenim mai sinceri, ne ajută să socializăm, dăruindu-ne momente de plăcere".

Ne naştem şi suntem botezaţi cu vin, petrecem cele mai frumoase clipe din viaţă (nunţi, botezuri, aniversări, onomastici, întâlniri cu prietenii sau de afaceri) ciocnind un pahar cu vin. Tuturor ni se pare normal acest lucru, dar foarte puţini dintre noi ştiu ce este vinul. Păstorel Teodoreanu spunea, în scrierile sale, că "Vinul se naşte, trăieşte şi moare. Exact ca omul. Păcat că nu se şi reproduce!".

Există multe poveşti despre aceas-tă licoare şi legende despre cum şi când a luat ea naştere. De asemenea, sunt numeroase mituri care amintesc despre zeul vinului. Potrivit lui Marian Timofti, una dintre poveştile vinului "spune că mama - viţa de vie - îşi creşte copiii cu tot ceea ce extrage mai bun din pământ: apă şi minerale, pe care le transformă în zaharuri naturale, în substanţe nutriente, arome şi tot ceea ce este necesar copiilor ei - strugurii - pentru a creşte mari, frumoşi, atrăgători, plini de seva care ne place atât de mult. La un moment dat, omul culege, sau mai bine spus, smulge aceşti < copii > de la sânul mamei, îi transportă la cramă, îi stoarce şi-i pune la întuneric în butoaie, unde ei încep să fiarbă... de ciudă. Din acel moment, < copiii > au un singur obiectiv: răzbunarea pe cel care i-a îndepărtat de < familia > lor. Dar pentru a-şi atinge acest ţel, ei trebuie să devină inteligenţi, să creas-că şi să devină atrăgători, sub formă lichidă.

În prima fază de vinificare, la < grădiniţa > vinului, se spune că mus-tul nu poate cauza prea multe daune omului. Pentru < şcoala generală >, mustul este transferat în alte buoaie, este stabilizat, limpezit, filtrat, devenind mai îmbietor şi ademenindu-ne, astfel, la un consum mai ridicat, pentru a-şi putea atinge ţelul.

Trecerea la butoaiele de lemn este exact ca o trimitere la < pension > sau liceu, unde vinul devine mai inteligent şi mai atrăgător. Dacă nici în acestă fază nu reuşeşte să-şi atingă ţelul final - acela de a ne duce către un consum exagerat care să ne abată din drumul nostru < drept > - atunci vinul urmează cursurile de licenţă: îmbătrânirea sau maturarea fină la sticlă. În această fază devine cu adevărat... ademenitor. Are o < inteligenţă > deosebită, o frumuseţe neasemuită, cu un scop foarte precis: răzbunarea cruntă pe cel care l-a rupt de la sânul mamei - gând pe care-l întâlnim în toate fazele sale de evoluţie". De aceea noi, oamenii, trebuie să dovedim o inteligenţă superioară vinului, să-l consumăm în cantităţi moderate, beneficiind de efectele curative ale acestei licori şi să nu ne lăsăm atraşi de cantitate, ci de calitate, este de părere somelierul Marian Timofti.

Efectele benefice ale vinului sunt multiple, un exemplu fiind cel mai redus procent de persoane ce suferă de boli cardiovasculare, care a fost înregistrat în Franţa, ca urmare a con-sumului zilnic de vin roşu, în cantităţi reduse - 100 ml pentru femei şi maxim 150 ml pentru bărbaţi.

Extinderea pe piaţa americană a crescut vânzările "Recaş"

Domeniile Sâmbureşti îşi fac intrarea în Centrul Istoric al Capitalei

Terasele Dunării - cea mai mică regiune viticolă a ţării