VOCI Grupul de control al PNL

După episodul retragerii din cursa prezidenţială a lui Theodor Stolojan, Călin Popescu-Tăriceanu i-a luat locul acestuia în conducerea Alianţei D.A., cu cîteva săptămîni înainte de alegeri. Călin Popescu-Tăriceanu, devenit prin concursul împrejurărilor şi al lacrimilor lui Băsescu, premier desemnat al unui eventual Guvern al Alianţei D.A., a fost încunjurat imediat de un grup de cinci persoane care s-au constituit în garda sa pretoriană. Este vorba de doi foarte apropiaţi colaboratori ai lui Valeriu Stoica, ex-preşedintele PNL, respectiv, Mihai Voicu şi Vlad Moisescu, şi de trei "tineri liberali", recrutaţi din rîndurile organizaţiei de tineret a PNL şi promovaţi de acelaşi fost preşedinte PNL, respectiv, Bogdan Olteanu, Cr. Motreanu şi Cr. David. Fără nume prea mare în politica illo tempore, fără succese profesionale impresionante, dar foarte întreprinzători, în prezent toţi aceştia sînt aprigi contestatori ai fostului şef. Acest grup de cinci persoane, pe care îl voi denumi în continuare "grup de control", l-a făcut prizonierul lor pe Tăriceanu, la fel cum gărzile pretoriene romane îi confiscau pe împăraţii romani, pe care pretindeau că îi apară.

Schimbarea-şoc a lui Stolojan cu Tăriceanu, menită a relansa electoral Alianţa D.A., care stagna la 32-34%, nu a avut rezultatul scontat. În presa vremii s-a vorbit de încercarea unui grup de liberali de a da un nou impuls Alianţei. La întîlnirea din octombrie 2004 a acestui grup s-a propus, ca ieşire din impas, pentru depăşirea blocajului Alianţei în sondaje, concilierea istorică Stoica-Patriciu. La această întîlnire a fost prezent şi unul dintre membrii grupului de control, care a vorbit relaxat şi, aş spune, cu o anumită aroganţă, de "tinerii liberali" (în realitate, grupul de control, grupul celor cinci despre care vorbim), constituiţi deja ca o a treia forţă în PNL, care preia treptat partidul şi care îşi împarte deja locurile în administraţie. Cum nimeni în PNL nu credea că vor fi cîştigate alegerile (şi alegerile nu au fost cîştigate de Alianţa D.A., ci de PSD, chiar dacă aceştia au fraudat masiv alegerile) se poate deduce logic că cei cinci din grupul de control aveau deja un agrement underground cu PSD pentru coabitare la guvernare.

Se pierd alegerile parlamentare de către Alianţa D.A. Grupul de control al PNL negociază cu PSD între cele două tururi ale alegerilor prezidenţiale, pentru un eventual Guvern PSD-PNL. Intervine, însă, victoria imprevizibilă a lui Traian Băsescu la prezidenţiale. Băsescu îi încredinţează funcţia de premier lui Tăriceanu. Formarea Guvernului devine o alchimie, cunoscută doar de grupul de control. Procesul este, totuşi, scurtcircuitat în cîteva rînduri de Băsescu, mai ales prin desemnarea actualului Ministru al Justiţiei. A fost o surpriză neplăcută a grupului de control, care avea pe altcineva în vizor (dar în nici un caz pe candidatul de drept al PNL la acest post).

Urmează preluarea de către grupul celor cinci a controlului total al administraţiei. Tăriceanu se complace în această situaţie şi acceptă, ca unic candidat, să preia conducerea PNL, la congresul din februarie, aranjat cum se cuvine de grupul de control, care reuşise, prin şantaj, să obţină susţinerea covîrşitoare a liderilor locali PNL. De-a dreptul "fulminantă" a fost cooptarea în această acţiune de convingere a unui nume cu vechi state în funcţionarea "cooperativei" din fotbal. Valeriu Stoica este "determinat" să nu mai candideze. La acelaşi Congres al înscăunării cneazului Tăriceanu se refuza rolul conducător al polarizării dreptei şi se refuza fuziunea cu PD. De aceste două idei nu este străin Theodor Stolojan care, voalat, a acceptat că aceste două idei nu sînt utile PNL la momentul respectiv (e drept că, în prezent, opiniile domnului Stolojan s-au schimbat). Legimitatea lui Călin Popescu - Tăriceanu, ca preşedinte PNL este, astfel, construită prin utilizarea legitimităţii lui Theodor Stolojan, aşa cum legitimitatea sa ca premier a fost constituită printr-o translatare a unei părţi masive a popularităţii lui Băsescu. Dar o legitimitate de împrumut nu poate dura. E prescriptibilă.

Restul e istorie. Politica de dreapta, aşteptată de populaţia votantă a lui Băsescu şi a Alianţei, este uitată. Jocul de-a demisia premierului nu are nici o legătură cu grupurile de interese de care vorbeşte Băsescu, nici cu inundaţiile şi nici cu Dorel Sandor, blamatul consilier al premierului. Totul a fost orchestrat de grupul de control care tocmai prinsese gustul puterii şi nu putea să o piardă aşa uşor. Şi ideea modificării regulamentelor celor două camere ale Parlamentului, care s-a soldat cu un eşec previzibil, le aparţine. Circul aferent a fost regizat pentru a-i arăta lui Băsescu că există soluţii de back-up la jocul acestuia de-a controlul puterii şi de-a alegerile anticipate, soluţii conturate prin opţiunea între o alianţă cu PSD sau susţinerea din partea PSD a unui guvern minoritar PNL. O alianţă pre- sau post-alegeri anticipate. Alegeri care trebuie împinse dincolo de aprilie 2006 (sub pretextul raportului de ţară), timp suficient pentru ca PSD să-şi revină, sub înţeleapta conducere a lui Ion Ilici Iliescu. Observaţi, vă rog, că PSD se încălzeşte de zor pe margine pentru a reintra în joc, înlocuind PD.

Grupul de control omite intenţionat că PSD este adevăratul adversar al PNL. Tăriceanu a spus pe 19 noiembrie 2005, la Conferinţa Organizaţiei PNL Bucureşti, că nu a dat mandat nimănui să negocieze ceva cu PSD-ul. Ca de obicei, premierul ne ia de copii de grădiniţă, care nu înţeleg chestiile ezoterice ale politicii sale. Cine e naiv să creadă că grupul celor cinci ar negocia la vedere cu PSD să se complacă în naivitatea lui. Pentru grupul de control, unii PSD-işti sînt de admirat, pentru că sînt "de cuvînt" (că PSD-iştii îşi ţin gura atunci cînd trebuie, îi cred şi eu, cine cunoaşte mai bine decît PSD-ul tactica disimulării?) în timp ce PD-iştii, ca şi Băsescu, sînt imprevizibili (lucru, de altfel, perfect adevărat).

Revoluţia "portocalie", ca şi cealaltă revoluţie, cea iliesciană, devine, pe zi ce trece, un fost vis frumos şi datorită celor cinci din Grupul de control al PNL.