"Cea mai mare privatizare din România". "Cea mai reuşită privatizare a tranziţiei româneşti". Cu astfel de fraze triumfaliste au fost anunţaţi românii că cea mai bună şi cea mai mare bancă a lor a fost trecută în proprietatea străinilor, respectiv a aus-triecilor de la Erste Bank.
Din paginile ziarelor, de pe undele posturilor de radio şi de pe sticla tuturor televizoarelor, românii au aflat cu mândrie patriotică faptul că BCR-ul a fost vândut cu "imensa" sumă de 3,75 miliarde de euro. O sumă extraordinară, ne-au spus făcătorii de ştiri, amintindu-ne că SIDEX-ul se vânduse cu 75 de milioane de dolari, iar IMGB-ul cu 500 de mii de dolari.
Suma de 3,75 miliarde de euro a fost raportată ca investiţie străină directă pentru anul 2005, acesta devenind, de departe, anul cu cele mai mari investiţii străine directe din istoria Româ-niei. Ulterior, suma a fost ... reportată şi re-raportată ca investiţie străină directă şi pentru anul 2006, deşi, până la această oră, statul român nu a încasat niciun euro de la Erste Bank.
După toată această vâlvă, recent, românilor li s-a adus la cunoştinţă că în cel mai bun contract de privatizare din toate timpurile este prevăzută o clauză care condiţionează plata preţului de 3,75 miliarde de euro de achitarea de către Guvernul României a tuturor datoriilor pre-luate de BCR de la BANCOREX.
Pentru bună regulă, Guvernul a şi emis o ordonanţă de urgenţă prin care se obligă să plătească toate datoriile preluate de BCR de la BANCOREX, care ar putea fi pretinse până în anul 2013, în limita sumei de 1,8 miliarde de euro.
Să facem o mică şi simplă socoteală, pentru a înţelege dimensiunile cacealmalei numită privatizarea BCR!
Erste Bank s-a angajat să plătească suma de 3,75 miliarde de euro pentru a deveni proprietar asupra a 61,88% din capitalul BCR. Din cele 61,88 de procente, 25 sunt deţinute de Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare şi International Finance Corporation, care, evident, îşi vor însuşi partea ce li se cuvine din cele 3,75 miliarde de euro, adică suma de 1,52 miliarde de euro, pentru partea româ-nă ră-mâ-nând disponibilă diferenţa, adică suma de 2,23 miliarde de euro. Dacă din această sumă scădem cele 1,8 miliarde de euro pe care urmează să le plătească statul român creditorilor BANCOREX, care acum sunt creditori ai BCR, ajungem la concluzia că din marea privatizare a BCR, statul român se va alege, în final, cu suma de 430 milioane de euro, deci cu ... praful de pe tobă. Cele 430 de milioa-ne de euro, a căror încasare nu este deloc sigură, nu reprezintă nici 5% din valoarea reală a BCR-ului.
Iată ce se ascunde în spatele celei mai mari şi mai reuşite "privatizări" făcută de statul român postdecembrist!
Să ne amintim că la această mare reuşită de politică economică şi-au adus contribuţia parlamentari şi membri ai Guvernului, care au încasat sute de mii de euro ca membri ai comisiei de privatizare a BCR. Să ne amintim şi de contribuţia marilor "consultanţi" internaţionali, care şi-au încasat şi ei onorariile de milioane de euro.
Oare printre aceşti indivizi există şi unii cărora, dacă nu le este frică, le este puţină ruşine de cele 6 milioane de familii de români pe care le-au tras pe sfoa-ră cu marea "privatizare" a BCR-ului?