Volintiru: "Ar fi de folos ca restanţele bugetare să poată fi convertite în acţiuni"

Adrian Volintiru, secretar de stat în Ministerul Economiei şi fost şef AAAS (Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului), consideră că ar fi de folos ca restanţele bugetare să poată fi convertite în acţiuni, în cadrul procedurilor de insolvenţă.

"Observaţiile mele asupra Codului Insolvenţei sunt din perspectiva a ceea ce mă durea pe mine, ca preşedinte al AAAS", a spus Adrian Volintiru, la o conferinţă de specialitate, adăugând că, din punctul lui de vedere, ar trebui eliminată litera k, din Articolul 95 al Legii insolvenţei 85/2006.

Paragraful respectiv prevede că "planul de reorganizare nu poate prevedea conversia creanţelor bugetare în titluri de valoare".

Potrivit domnului Volintiru, perioada de reorganizare ar trebui să fie diferită în funcţie de dimensiunea companiei. "Una este «Ionică» SRL şi alta este «Fortus» Iaşi", a spus domnia sa, adăugând: "Fortus are o expunere bancară de 1 milion de euro, la active de 175 milioane de euro. Nu poţi spune despre Fortus că nu poate fi salvat".

Secretarul de stat mai apreciază că specialiştii în insolvenţă trebuie să se transforme în antreprenori: "Am văzut specialişti în insolvenţă alergând în toate colţurile lumii să aducă comenzi. Trebuie să meargă unde sunt bani, iar bani sunt în Vest, spaţiul ex-sovietic sau în zona Golfului".

Prin Codul Insolvenţei, Guvernul a abrogat vechea Lege 85/2006 privind procedura insolvenţei şi a decis că noile prevederi cuprinse în Cod vor fi aplicate din 25 octombrie inclusiv procedurilor de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă aflate în derulare.

La sfârşitul lunii octombrie, Curtea Constituţională a admis însă excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Avocatul Poporului şi a constatat că întreg actul normativ este neconstituţional.

Astfel, în vigoare este Legea 85/2006 a insolvenţei, iar noul Cod urmează să fie dezbătut şi aprobat în Parlament.

• Simona Miloş: "Încercarea autorităţilor să suprime abuzurile s-a transmis maladiv şi asupra celor de bună credinţă"

Codul Insolvenţei trebuia să rezolve inechităţile legii actuale, dar să permită, totuşi, şansa de redresare, consideră Simona Miloş, preşedinte al Institutului Naţional pentru Pregătirea Practicienilor în Insolvenţă (INPPI).

Doamna Miloş a declarat: "Se pare că încercarea autorităţilor să suprime abuzurile s-a transmis maladiv şi asupra celor care, cu bună credinţă, doresc să se reorganizeze. Paradoxal, Codul Insolvenţei, în loc să îşi atingă menirea, suprimă şansele de reorganizare ale celui care ar trebui să beneficieze de această oportunitate".

Simona Miloş a precizat că forma Codului Insolvenţei aprobată de Guvern, prin ordonanţă de urgenţă, este diferită, pe aspecte esenţiale, de forma negociată cu experţii consorţiului (care a lucrat la realizarea proiectului) şi experţi externi.

Doamna Miloş a mai spus că a avut loc o singură consultare a mediului de afaceri: "O delegaţie a Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România s-a prezentat la primul ministru înainte de şedinţa de Guvern (n.r. în care a fost aprobată OUG privind Codul Insolvenţei) şi au fost expuse propunerile concrete ale mediului de afaceri. Dacă acest Cod va trece în forma propusă de Guvern, atunci valorile pe care trebuia să le apere vor rămâne lipsite de conţinut".

Doamna Miloş a făcut referire la posibilitatea deţinătorilor de creanţă să execute oricând debitorul aflat în insolvenţă, în proceduri individuale paralele. Simona Miloş a precizat: "Orice valorificare a activelor trebuie făcută în interiorul procedurii insolvenţei pentru a asigura caracterul egal al creditorilor. În Cod, este un nonsens: pot exista executări paralele, dar nu există un arbitru care să stabilească cum se face distribuirea. Cine va ţine balanţa acestor procese? Instanţele vor fi asaltate de contestaţii".

Un alt aspect semnalat de preşedintele INPPI a fost faptul că nu va putea fi poprit contul unic de insolvenţă: "Atunci, creditorul bugetar va institui poprire pe terţi. Să văd eu un creditor, în afara procedurii, că refuză să achite către Fisc, invocând că plata către bănci este prioritară, că se aduce atingere garanţiilor. Nu vom mai avea reorganizare, ci o goană nebună a creditorilor de a-şi recupera creanţele, aşa cum vor putea".

Doamna Miloş a mai precizat că neliniştile sale legate de Codul Insolvenţei sunt împărtăşite de mediul de afaceri, de stakeholderii care au fost implicaţi în elaborarea Codului Insolvenţei, indiferent dacă au făcut parte din echipa consultantului sau au fost consultanţi externi.

Potrivit domniei sale, dacă proiectul Codului Insolvenţei ar trece în forma aprobată de Guvern, atunci ar creşte costurile bugetului de stat din cauza societăţilor, care ar fi trebuit să beneficieze de şansa unei reorganizări.

Simona Miloş a spus: "Costurile sunt importante şi ar genera probleme sociale insurmontabile. Vorbim de un procent mic al celor care se reorganizează, dar de o pondere uriaşă în afaceri. Vorbim de branduri de calibru. Oltchim, industria metalurgică, Mechel au peste 7000 de salariaţi. Aceste probleme trebuie tratate cu toată responsabilitatea.

Trebuie să avem şi sprijinul politic al celor care vor adopta Codul Insolvenţei".

Doamna Miloş a ţinut să mai adauge şi că, în perioada crizei, principala problemă este valorificarea bunurilor societăţilor aflate în insolvenţă.

Conform domniei sale, bunuri de peste 590 milioane euro ale companiilor în insolvenţă sunt scoase la vânzare pe Internet de către companiile specializate.

Un site specializat Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă, lansat în aprilie 2013, cuprinde 2.500 de anunţuri de vânzare, din care 1.685 sunt active în acest moment, şi a avut 200.000 de vizualizări, după cum a spus preşedintele INNPI.

Potrivit acesteia, anunţurile sunt publicate gratuit.

• Piperea: Este o muncă de Sisif să finanţezi o societate în insolvenţă

Avocatul Gheorghe Piperea spune că este "o muncă de Sisif să finanţezi o societate în insolvenţă". Domnia sa a dat drept exemplu o societate în insolvenţă de care se ocupă. Cazul prezentat seamănă izbitor cu "Oltchim", chiar dacă avocatul nu a precizat numele companiei, în cadrul conferinţei pe care a organizat-o ieri.

Gheorghe Piperea a relatat: "Trei bănci care aveau o expunere de 150 de milioane de euro pe o societate au fost solicitate să-i acorde credite de 15 milioane de euro.

După patru luni, răspunsul lor a fost "nu". Însă nu pentru că societatea nu este bancabilă, ci pentru că motivul că orice credit suplimentar înseamnă un provizion. La una dintre bănci provizionul era de 85%, iar la celalte două, de 100%.

Una dintre ele, care era bancă de stat, şi-a pus problema că acel credit putea fi considerat ajutor de stat".

În pasul următor, avocatul spune că a încercat să obţină finanţare printr-un contract de leasing, prin "sale&leaseback". Domnia sa a spus: "Era vorba despre o vânzare, urmată de un contract de leasing. Dar, societatea de leasing respectivă trebuia să se împrumute tot de la bancă".

În ciuda tuturor aşteptărilor, societatea respectivă continuă să supravieţuiască, potrivit domnului Piperea, care adaugă: "Secretul este să reuşeşti să vinzi încrederea pe care nu o aveai înainte de insolvenţă. Te poţi finanţa din derularea de afaceri cu partenerii. Există tot felul de metode".

Avocatul a dat drept exemplu relaţia cu un furnizor de utilităţi - de electricitate şi abur tehnologic: "Am plătit pentru electricitate 21 de milioane de euro, în nouă luni. Pentru că am plătit electricitatea, am putut să forţăm lucrurile astfel încât să amânăm plata aburului tehnologic şi, astfel, să finanţăm alte activităţi".

Totodată societatea nu mai putea cumpăra o anumită materie primă, potrivit lui Gheorghe Piperea, care explică soluţia găsită: "Luăm materia primă, o procesăm, apoi produsul este dat în contul materiei prime, noi reţinând un cost de procesare".

O altă metodă de finanţare prezentată de domnul Piperea este factoringul sau punerea facturilor drept garanţie.

"Societatea respectivă exportă aproximativ 70% din producţie. Astfel, avem posibilitatea, în cazul exporturilor, să folosim TVA-ul aferent pentru compensare cu alte obligaţii la buget", a mai spus avocatul citat, adăugând; "Deşi societatea respectivă are 2300 de salariaţi, nu avem datorii restante către Fisc.

Societatea este un adevărat monstru. Nu poţi determina falimentul acestei companii fără consecinţe dezastruoase pentru comunitatea şi economia locale".

Potrivit lui Gheorghe Piperea, procedura insolvenţei trebuie privită ca o şansă de redresare, în beneficiul stakeholderilor - anagajaţii, furnizorii, băncile, chiar şi statul.