VOLKER RAFFEL, CEO E.ON ROMÂNIA: "Este o greşeală să dăm vina pe liberalizarea pieţei pentru creşterea preţurilor"

• "Pentru o mai mare predictibilitate pe pieţele energetice este esenţial ca toţi jucătorii să înceapă să vândă şi să cumpere energie nu numai pe termen scurt"

(Interviu cu Volker Raffel, directorul general al E.ON România)

Reporter: Ce planuri aveţi în noua funcţie din cadrul E.ON România? De asemenea, ce estimări aveţi pentru acest an în privinţa business-ului şi cum staţi după primele şase luni ale anului în privinţa cifrei de afaceri şi a profitului?

Volker Raffel: Ne propunem să consolidăm rezultatele obţinute până acum de grupul E.ON pe piaţa locală, mergând mai departe către obiectivul strategic, acela de a fi o companie dedicată tranziţiei către noua lume a energiei: sustenabilă, digitală şi verde, orientată spre satisfacerea nevoilor clienţilor.

De la privatizare, în anul 2005, am investit aproape 2 miliarde de euro, majoritatea în modernizarea şi digitalizarea reţelelor de electricitate şi gaze naturale. Datorită investiţiilor continue, am reuşit să reducem frecvenţa şi durata întreruperilor, devenind performerii anului 2020 în România, din acest punct de vedere. Desigur, mai sunt încă multe de făcut în această privinţă şi, de asemenea, în ceea ce priveşte tranziţia energetică.

Am venit la jumătatea acestui an aici, în România, şi în timp ce în trecut investeam aproape 100 de milioane de euro pe an, anul acesta am reuşit să creştem investiţiile la 150 de milioane de euro iar în următorii ani ne vom îndrepta spre 200 de milioane de euro pe an. Referitor la rezultate, în primele şase luni ale anului, pe segmentul de gaze naturale, cantităţile comercializate au crescut cu circa 6,6% datorită consumului casnic mai mare comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut. În ceea ce priveşte consumul non-casnic, acesta a fost ceva mai scăzut. Pe partea de energie electrică creşterea a fost de circa 6% comparativ cu primele şase luni ale anului 2020, datorată atât consumul casnic cât şi celui non-casnic.

Pentru acest an cifra de afaceri consolidată a grupului E.ON România este estimată la 1,4 miliarde de euro, în creştere cu circa 23% faţă de anul trecut.

Reporter: Cum estimaţi evoluţia preţului gazelor pentru consumatori pe termen mediu şi lung, mai ales în contextul acestor creşteri majore din ultima perioadă şi a Green Deal-ului European care a majorat deja într-o măsură importantă preţul certificatelor de CO2 şi, în consecinţă, preţul produselor energetice? De asemenea, oficialii din România vorbesc despre o reducere cu 50% a preţului gazelor per MW pentru iarna următoare. Consideraţi că este probabilă o asemenea evoluţie?

Volker Raffel: Dată fiind volatilitatea extrem de mare a pieţei gazelor naturale la acest moment ar fi hazardat să avansăm estimări despre preţul gazelor pe termen mediu şi lung.

Preţul gazelor naturale depinde de mulţi factori, cum ar fi potenţiale probleme tehnice într-o conductă din SUA sau altundeva, o iarnă caldă sau rece în China, cererea industriei. Să spunem că preţul rămâne volatil. În orice caz, este clar că dacă produsele energetice sunt vândute pe termen mai lung, aceasta poate aduce cel puţin o predictibilitate mai bună pentru toată lumea.

Într-adevăr, preţul internaţional de piaţă pentru iarna viitoare este cu circa 50% mai scăzut faţă de cel de la sfârşitul lunii octombrie a anului curent, însă nu putem să ştim dacă aceste valori vor rămâne la acelaşi nivel, din cauza numeroaselor variabile care pot interveni.

Cu toate acestea, când vine vorba de preţul energiei electrice, sunt mai sceptic. Şi aici pot apărea scăderi, de exemplu dacă preţurile la gaz şi cărbune se reduc. Pe de altă parte, majoritatea ţărilor europene închid centrale electrice şi le înlocuiesc cu surse regenerabile care trebuie finanţate.

Dezvoltarea capacităţilor de producţie care utilizează surse regenerabile este cu certitudine un lucru bun, dar ce facem atunci când vântul nu bate sau soarele nu străluceşte pe panourile fotovoltaice? Avem nevoie de electricitate şi în aceste momente!

Pentru aceste perioade va fi important să avem mai mult gaz disponibil, ceea ce în cazul României este realizabil. Iar, pe termen lung, va trebui să stocăm energie. Bateriile sunt utile pentru unele utilizări, dar la scară naţională, în prezent, acestea pot stoca doar cantităţi mici la costuri ridicate.

În acest context, hidrogenul se profilează ca o tehnologie de stocare promiţătoare. Este necesar pentru decarbonizarea industriei de gaze, dar şi pentru sectorul energiei electrice. E.ON este activă în ambele sectoare, de aceea ştim că hidrogenul este un vector de energie al viitorului, chiar dacă în prezent este costisitor.

Reporter: Cum vă explicaţi această evoluţie ascendentă majoră a preţurilor din domeniul gazelor? Vorbim despre un consum aşteptat atât de mare peste ofertă, sunt depozitele goale sau este o evoluţie influenţată şi de jocurile geopolitice pe care le întreprinde Rusia?

Volker Raffel: Ceea ce vedem este o criză globală pe piaţa energiei. Aceasta are drept cauză principală faptul că economia mondială încearcă să recupereze producţia care a lipsit în perioadele de carantină. Dacă încerci să produci într-un an cantităţile pentru doi ani, cererea de energie devine evident uriaşă. În acelaşi timp, multe ţări din UE închid unităţi de producere a energiei electrice bazate pe combustibili fosili. Şi, pe lângă toate acestea, măsurile de protecţie a climei decise la nivelul UE conduc la preţuri mai mari ale certificatelor CO2. Cu siguranţă, acestea trebuie să fie însoţite de politici sociale şi pentru menţinerea competitivităţii.

În condiţiile în care pieţele de gaze naturale şi energie electrică se confruntă cu o situaţie fără precedent la nivel european şi naţional, eforturile autorităţilor de a identifica măsuri imediate de reducere a impactului majorărilor de preţ asupra consumatorilor în sezonul rece sunt foarte binevenite. Este adevărat că serviciile pe care le prestăm sunt esenţiale şi de aceea sunt necesare măsuri de sprijin social pentru cei care nu îşi permit să achite costurile crescute. Intervenţiile publice sunt permise de legislaţia UE cu condiţia ca măsurile să fie echilibrate, transparente, nediscriminatorii şi să nu fie copleşitoare. De asemenea, astfel de intervenţii nu ar trebui să afecteze funcţionarea pieţei şi ar trebui să permită întreprinderilor afectate să recupereze toate costurile. Ca exemplu, multe ţări folosesc deja reduceri de taxe, subvenţii şi alte măsuri naţionale pentru a proteja consumatorii.

De asemenea, pachetul de suport pentru iarnă aduce multe răspunsuri bune la provocările actuale. În prezent, mai există încă unele neclarităţi în ceea ce priveşte implementarea măsurilor, care au intrat în vigoare într-un termen foarte scurt. Implementarea acestora pentru un portofoliu de milioane de clienţi nu putea fi finalizată atât de repede, dar depunem toate eforturile în acest sens.

Cu toate acestea, există o parte a legii care nu este adecvată şi anume plafonul de preţ. Un plafon de preţ este în general discutabil deoarece reprezintă practic o suspendare a concurenţei pe piaţă şi în plus aduce un beneficiu pentru toată lumea, inclusiv pentru cei care nu sunt în categoria clienţilor vulnerabili şi chiar pentru cei cu venituri ridicate. Iar, pentru aceştia, există prea puţine stimulente care să îi determine să folosească mai eficient energia.

Există însă un aspect şi mai alarmant, deoarece pune în pericol întreaga industrie energetică din România şi, în final, periclitează şi interesul clienţilor. Formula de calcul a costurilor furnizorilor poate fi înţeleasă greşit şi poate genera ulterior pierderi substanţiale pentru aceştia. Această parte ar putea duce la o încălcare a legislaţiei europene şi româneşti dacă nu este clarificată.

Furnizorii de energie colectează prin facturi banii pentru întreaga industrie energetică. Ei dau peste 95% din sumele pe care le încasează prin facturi producătorilor, transportatorilor, distribuitorilor de energie şi statului, sub formă de taxe. Furnizorii trebuie să plătească acum mult mai mult producătorilor şi statului, dar nu pot încasa sumele corespunzătoare de la consumatori, din cauza plafonului de preţ, şi nici de la stat, din cauza unei formule greşite de calcul.

Suntem deja martori la o astfel de evoluţie nefericită pe piaţa de energie, atât în România dar şi în multe alte ţări, unde mai mulţi furnizori fie şi-au denunţat licenţa, fie au dat faliment, portofoliul de clienţi fiind transferat furnizorului de ultimă instanţă.

În Marea Britanie, deja peste 2 milioane de clienţi vor trebui preluaţi de către alţi furnizori. Este important să ştiţi că un furnizor de ultimă instanţă trebuie să cumpere energie şi pentru noii săi clienţi la preţurile actuale de criză. Prin urmare, un astfel de mecanism este o ameninţare pentru ambele părţi, clienţii transferaţi fiind expuşi la preţuri foarte mari, iar furnizorul de ultimă instanţă fiind obligat brusc să asigure fără întrerupere furnizarea pentru mii de clienţi noi.

Este regretabil, mai ales pentru consumatorul final, atunci când furnizorii mai mici ajung în situaţia de a renunţa sau de a da faliment. Dar devine o problemă de securitate a aprovizionării dacă un furnizor cu un portofoliu consistent de clienţi se confruntă cu probleme de flux de numerar. Aceasta poate duce în cele din urmă la distorsiuni mari care pot afecta buna funcţionare a pieţei de energie, de-a lungul întregului lanţ valoric, dacă celelalte companii din sistem, respectiv producători, operatori de sisteme de transport şi operatori de sisteme de distribuţie, nu îşi încasează banii de la furnizori.

Sperăm că vom depăşi această situaţie excepţională şi piaţa va fi reaşezată pe principiile sănătoase ale unei pieţe libere, aceasta fiind singura care va aduce beneficii în timp pentru toţi participanţii la piaţă precum şi investiţiile necesare în sistemul energetic românesc.

Alte prevederi ale legii îi afectează puternic pe toţi operatorii de reţea, pe transportatori şi distribuitori. În timp ce costurile operatorilor pentru funcţionarea reţelelor au crescut foarte mult, pachetul de iarnă amână creşterea corespunzătoare a veniturilor, prin tariful de distribuţie, cel puţin până la sfârşitul lunii martie 2022. Această amânare pune în pericol viabilitatea lor financiară şi, prin urmare, şi investiţiile care sunt necesare acum mai mult ca niciodată. Şi, în plus, poate duce la pierderea eligibilităţii pentru accesarea fondurilor europene. Prin urmare, sper ca un nou guvern cu puteri depline să ia măsurile necesare evitării acestui mare risc, cel de a nu putea folosi în timp util fondurile uriaşe disponibile pentru îmbunătăţirea infrastructurii energetice din România. Astfel de soluţii au fost dezvoltate şi încă pot fi implementate.

Reporter: Cum arată piaţa gazelor pe partea consumatorilor casnici în acest moment, la mai bine de un an de la liberalizare? Care este situaţia clienţilor, câţi aveţi în piaţa concurenţială acum, câţi aveaţi înainte de 1 iulie 2020? În luna martie, de exemplu, datele ANRE arătau că doar 28% dintre clienţii casnici de gaze semnaseră un contract concurenţial cu furnizorul de gaze.

Volker Raffel: Portofoliul nostru de clienţi a crescut de la debutul acestui proces, atât pe segmentul de gaze naturale, cât şi pe cel de energie electrică, ceea ce ne arată că ofertele noastre reuşesc să facă diferenţa pe o piaţă tot mai competitivă.

Pe parte de gaz, circa 530.000 dintre clienţii noştri au optat până la sfârşitul lunii septembrie pentru una din ofertele noastre concurenţiale, reprezentând circa 30% din portofoliul nostru de clienţi pe acest segment. Comparativ cu situaţia de dinainte de 1 iulie 2020 numărul lor a crescut de 3 ori.

Reporter: Cum comentaţi situaţia creşterii preţurilor gazelor pe contractele aflate în derulare pentru consumatorii E.ON România care nu au ales o ofertă concurenţială, preţuri care păreau fixe? (oferta Standard Gas în legătură cu care clienţii au fost notificaţi că preţul rămâne nemodificat până la 1 ianuarie 2022).

Volker Raffel: Creşterile de preţ au fost, din păcate, necesare. Este important de ştiut că partea care ne revine din factura de energie nu a fost majorată. Ca furnizor trebuie să trimitem mai mult de 95% din sumele încasate prin facturi către producătorii sau importatorii de energie, către operatorii reţelelor de transport şi distribuţie şi, în plus, trebuie să plătim statului taxe şi alte contribuţii impuse de legislaţie.

Fiecare leu pe care l-am facturat în plus din cauza majorării de preţ îl virăm mai departe în contul acestor firme şi către stat. Ştiu că impresia este alta, întrucât este sarcina noastră să încasăm banii pentru întreaga industrie energetică, în timp ce pe factură este doar numele nostru.

Suntem convinşi că majorările de preţ s-au făcut în deplină conformitate cu normele legale în vigoare şi chiar impuse de legislaţie. Desigur, evoluţiile fără precedent ale preţurilor pentru servicii atât de vitale cum este furnizarea de energie trebuiau însoţite de măsuri de protecţie socială, pe care Guvernul şi Parlamentul României au reuşit, din fericire, să le implementeze.

Reporter: Consideraţi că este un eşec liberalizarea, având în vedere numărul mic de consumatori care au făcut pasul către piaţa concurenţială, cel puţin prin prisma datelor comunicate de ANRE la luna martie?

Volker Raffel: Cu siguranţă, liberalizarea deschide noi oportunităţi, atât pentru consumatori, care pot beneficia de o diversificare a ofertelor şi de preţuri avantajoase, cât şi pentru furnizori, care sunt obligaţi să se reinventeze, să propună produse şi servicii inovatoare, care pot face diferenţa şi pot răspunde cât mai fidel nevoilor şi aşteptărilor clienţilor.

Vedem deja o intensificare a competiţiei dintre principalii jucători de pe piaţa furnizării, ceea ce este un fapt absolut normal şi benefic şi ne aşteptăm ca această caracteristică să se manifeste în continuare. Ea va aduce cu certitudine servicii mai bune şi produse noi.

Liberalizarea pieţei de energie nu s-a încheiat la 1 iulie anul curent. Este foarte important de reţinut faptul că operaţiunea de schimbare a furnizorului sau a contractului actual poate avea loc oricând.

În acelaşi timp, este o greşeală să dăm vina pe liberalizarea pieţei pentru creşterea preţurilor, deoarece aceasta a fost cauzată doar de condiţiile pieţei.

Puteţi vedea clar în Europa şi în alte părţi ale lumii: toate pieţele sunt afectate de preţurile energiei, atât pieţele liberalizate, precum şi pieţele reglementate. Dar liberalizarea îţi oferă şansa de a-ţi schimba furnizorul de energie dacă vrei, sau dacă un furnizor încearcă să profite de pe urma situaţiei prin creşterea preţurilor mai mult decât este necesar.

Reporter: Care vedeţi să fie principalele provocări pentru sectorul energetic şi pentru compania dumneavoastră, pe viitor? De asemenea, la ce rezultate vă aşteptaţi în privinţa atragerii în România şi utilizării fondurilor europene din PNRR, în special în relaţie cu dezvoltarea reţelei de gaze şi prin extensie a serviciilor de furnizare de gaze?

Volker Raffel: Sunt convins că România este un loc foarte bun în care să investeşti şi de aceea am decis să accelerăm modernizarea reţelelor noastre şi să investim în e-mobilitate, în soluţii de generare de energie fotovoltaică pentru prosumatori şi multe alte soluţii pentru clienţi.

Desigur, mai întâi trebuie să găsim soluţii pentru această iarnă. De asemenea, pe termen mediu şi lung avem şi alte idei pentru dezvoltarea în continuare a infrastructurii energetice din România.

Pentru o mai mare predictibilitate pe pieţele energetice este esenţial ca toţi jucătorii să înceapă să vândă şi să cumpere energie nu numai pe termen scurt, de exemplu pentru următoarele câteva săptămâni sau luni, ci pentru următorii doi ani, iar cadrul legal şi de reglementare trebuie să reflecte asta.

În ceea ce priveşte gazul natural, volumele suplimentare din Marea Neagră ar fi foarte binevenite, aşa cum ne arată iarna aceasta. România are un mare avantaj să aibă o astfel de oportunitate şi ar trebui să o folosească în curând.

Referitor la energia electrică, este adevărat că sursele regenerabile vor fi o parte foarte importantă a viitoarei producţii de energie, dar avem nevoie de energie, aşa cum spuneam, şi atunci când vântul nu bate sau nu este soare, însă pentru a acoperi aceste perioade cred că este nevoie de gaze încă pentru câteva decenii, dar desigur că pe termen lung acesta urmează să fie înlocuit cu biometan şi hidrogen.

În ceea ce priveşte cadrul legal al industriei noastre, avem nevoie de o dezbatere despre strategia de gazificare. Preţurile mari la gaze duc la un consum mai scăzut şi vedem că o parte din infrastructura nou construită este foarte puţin utilizată. Deoarece noile reţele de gaze costă bani şi aceste costuri duc la creşterea tarifelor de distribuţie a gazelor pentru toată lumea, astfel de investiţii ar trebui făcute numai în cazurile în care este rentabil şi eficient din punct de vedere economic.

Reporter: Vă mulţumesc!