Zidul

Cine nu-şi aduce aminte cuvintele emblematice ale operei rock creată de celebra formaţie Pink Floyd, în 1979: "Hey, teacher, leave them kids alone; All in all, you"re just another brick in the wall" (Hei, învăţătorule, dă-le pace copiilor; la urma urmei, eşti doar o altă cărămidă din zid"). Nu, nu este vorba despre un manifest anti-educaţional, nici de incitarea elevilor la revoltă împotriva profesorilor, nici de condamnarea profesiei de învăţător ca fiind una dintre cele care ar contribui la încătuşarea spiritului tinerilor. Este doar refuzul de a accepta atitudinea acelora dintre profesori care, folosindu-se de autoritatea lor şi alegînd să-şi manifeste răutatea ("dark sarcasm"), în locul generozităţii, construiesc în sufletul copiilor un zid care le ia lumina, libertatea şi bucuria. Povestea ne duce direct la problema atitudinilor fundamentale faţă de cei care ne "clădesc" realitatea din jurul nostru şi la cea a responsabilităţii noastre pentru situaţia fără ieşire (înconjuraţi de ziduri), cu care suntem tentaţi să ne resemnăm şi pe care o punem, mereu şi în cea mai mare parte, pe seama altora.

Temele acestea străbat, de la un capăt la celălalt, paginile scrise recent nu de un rock star cu viziune umanistă, ci de un umanist cu viziune politică. Stephane Frederic Hessel! Are 93 de ani împliniţi şi este un monument viu al unei epoci pe care majoritatea francezilor o mai ştiu doar din cărţi, şi asta din ce în ce mai sumar. A fost unul dintre oamenii importanţi ai Rezistenţei Franceze, care a avut norocul să supravieţuias-că; a fost unul dintre cei chemaţi să redacteze, pentru nou înfiinţata Organizaţie a Naţiunilor Unite, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului! 1948! Pe scurt, un fost! Generaţia expirată, ce mai! Ca orice monument, nu mai era de mult băgat în seamă de contemporanii preocupaţi de grijile lor zilnice. Asta, pînă de curînd! Pînă cînd Hessel s-a hotărît să scrie un text-manifest, în nobila tradiţie umanistă a Franţei, intitulat "INDIGNAŢI-VĂ!" El este adresat tinerei generaţii. În scurt timp a devenit un fenomen! Nu doar publicistic, făcînd bucuria şi averea nesperată a unei case anonime de editură, ci social. Hessel cheamă tineretul la un nou fel de Rezistenţă, la o insurecţie paşnică îndreptată "împotriva celor care-i propun ca orizont: consumul de masă, dispreţul pentru cel mai slab şi pentru cultură, amnezia generalizată şi competiţia cu orice preţ, cea a fiecăruia împotriva tuturor". Un manifest cu reverberaţii politice care ar putea produce mari surprize, nu doar la alegerile din Franţa. Hessel reaminteşte că suportul motivaţiei pentru angajarea în Rezistenţă, a generaţiei sale, a fost Indignarea! Acea atitudine radicală, care înseamnă apărarea unor valori prin lupta deschisă cu cei care atentează la ele. Este vorba despre valorile înscrise în programul social al Rezistenţei Franceze şi de cele ridicate ulterior, prin Declaraţia Universală, la rang de valori supreme ale Fiinţei Umane. Ca să fie foarte aplicat, Hessel citează art.22 din Declaraţie: "Orice persoană, în calitate de membru al societăţii, are dreptul la Securitate Socială; este îndreptăţită să obţină satisfacerea drepturilor sale economice, sociale şi culturale indispensabile demnităţii şi liberei dezvoltări a personalităţii sale, graţie efortului naţional şi cooperării internaţionale, ţinînd cont de organizarea fiecărei societăţi şi de resursele sale". Chiar dacă, astăzi, motivele indignării par mai puţin acute şi evidente decît atunci cînd ai de ales între a lupta cu cei care ţi-au cotropit ţara în numele ideologiei supremaţiei de rasă şi a te supune, spune Hesssel, în realitate există şi astăzi o bătălie în curs, mereu aceeaşi, la fel de importantă şi acută. Cea dintre două viziuni asupra Istoriei: una care înseamnă asumarea de către oameni a valorilor fundamentale, confruntarea problemelor şi rezolvarea lor, pentru a salva aceste valori, iar prin aceasta accesul la forme şi conţinuturi noi, superioare, ale Libertăţii şi Demnităţii lor umane; respectiv, una care face ca ames-tecul de libertate fără valori, competiţie fără limite şi cursa fără scop pentru "mereu mai mult" să transforme istoria într-un uragan distrugător, pentru oameni şi pentru planeta care-i adăposteşte. Aceasta-i bătălia, iar motive de Indignare se găsesc la tot pasul, dacă ai ochi de văzut şi inimă care să bată în piept, nu doar pentru raţiuni funcţional-cardiologice, ci şi pentru idealuri! Indiferenţa, spune Hessel, este cea mai rea dintre atitudini, este boala care sapă la rădăcina capacităţii de a ne opune cu succes acelora care construiesc ziduri împrejurul nostru, pentru a ne răpi Libertatea!

Chiar şi de aici privind lucrurile, din provincia prăfuită şi şubredă numită România, sunt tentat să cred că "bătrînul" are dreptate! Este timpul Indignării şi al Rezistenţei! Este timpul ca zidurile să cadă!