ABC-ul politicii la români

Ieşirea din "depresia" post-sărbători s-a făcut brusc şi cu bătaie lungă. Mai întîi "pe surse", ulterior pe "telefonul fără fir", iar, la sfîrşit, pe şleau, decidenţii majori ai politicii noastre ne-au anunţat vestea cea mare: urmează o remaniere guvernamentală! Eveniment semnificativ şi revelator pentru dinamica politică, mai ales într-un an electoral. După ce a ieşit, oarecum, din ceaţă, remanierea s-a profilat mai degrabă ca o "remaiere". Guvernul nu avea nimic de schimbat în "politicile" promovate şi nici nu avea nevoie de forţe proaspete, pentru vreun proiect nou, de care ar fi avut de gînd să se apuce! Nu era vorba nici despre vreo schimbare semnificativă a raporturilor dintre aliaţii la guvernare, care s-ar fi cerut cimentată într-o nouă structură de guvern! Nici despre vreo evaluare a performanţei manageriale şi politice a celor care ocupă fotoliile ministeriale, făcută de către prim ministru, ori de către instanţele decizionale ale partidelor din coaliţie, aşa cum s-a vînturat insistent în prima perioadă a anunţurilor despre iminenţa remanierii! Nu era vorba nici despre inteligente rocade politice menite să scoată din linia întîi personalităţile cu greutate, pentru a le feri de erodarea inevitabilă a guvernării, nici de apariţia fulgerătoare a unor noi stele politice a căror traiectorie atinsese zenitul şi, deci, trebuiau să-şi ocupe locul cuvenit pe firmamentul poziţiilor guvernamentale. Nu, nimic din toate acestea! Nimic din logica naturală a unei remanieri. Era vorba doar despre politichia din bucătăria PNL, unde răspunsurile mult prea diligente ale unora dintre miniştrii liberali, la comenzile pesedistului lor prim ministru, au căzut mai greu la stomac liderilor, rămaşi la sediu, decît sarmalele de Crăciun. Prea se nărăviseră, prea se îmbolnăviseră de "coalitită guvernametală"! Afară, deci, de la privilegiile ministeriale, după principiul sfînt la rumâni: "Eu te-am făcut (ministru!), eu te omor!" După ce ne-am lămurit că este vorba despre o remaiere, nu de o remaniere, am aşteptat ca măcar operaţiunea aceasta să se facă cu oarecare decenţă şi respect pentru ideea de responsabilitate politică. Cînd liberalii schimbă ministrul de finanţe, nu te aştepţi să înceapă abia după aceea să caute un înlocuitor, n'est pas? Ba, spa! Vorba lui Ianache, din "Gaiţele" lui Kiriţescu! Şi, de unde căutau un ministru de finanţe, au dat peste ditai vice-prim ministrul şi ministru de interne, în persoana primarului de la Sibiu! Hai, treacă şi asta de la noi! Într-o lume adînc penetrată de haos, cum este cea în care trăim, ştii uneori ce cauţi, dar nu întotdeauna şi ceea ce găseşti! Ei bine, nici de această dată lucrurile n-au mers uns, chiar dacă primul ministru s-a declarat, public, încîntat şi gata să transforme nominalizarea liberalilor în decizie politică!!! Ba că nu şi-a dat demisia din funcţia de primar, ba că nu poate fi vice-prim ministru, ba că e la interne, ba că nu vice-prim ministru, ba că e nevoie de aprobarea Parlamentului pentru o nouă structură a guvernului, ba că nu e nevoie etc.!

Nu ştiu, dumneavoastră, ce înţelegeţi din toate acestea, dar eu, care sunt un înrăit şi incurabil căutător de tipare, algoritmi, structuri şi gestalturi în orice ţine de fenomenul social, am întrezărit deja un "model". Mă grăbesc să vi-l împărtăşesc, nu atît ca să-i "luminez" pe alţii, cît ca să mă verific, pe mine! Cînd vine vorba despre o decizie, mai ales una cu greutate, modelul de acţiune al politicianului nostru pare să respecte regula "de trei simplă" ABC: Aburire, Bălmăjire, Cîrpăceală!

Înainte de a lua vreo hotărîre, oricare ar fi aceea, politicianul nostru simte nevoia irepresibilă să-şi "aburească" electoratul! Să-i spună el, dinainte, cum trebuie să vadă, să preavadă, să înţeleagă, să pătrundă, să simtă, să resimtă, să trăiască, să aprecieze, să evalueze, să cîntărească etc.! ceea ce o să facă şi o să decidă, mai apoi, el, politicianul! Cu cuvintele, atît de plastice ale unui tînăr "clasic" al comentariilor sociale de la noi, "să-i prostească pe proşti"! Ocupat cum este cu aburirea publicului, politicianul nostru uită de orice alte etape de pregătire a unei decizii şi, de cele mai multe ori presat de timp, bălmăjeşte la repezeală o hotărîre. Una mai proastă ar mai putea fi găsită, dar numai cu mare greutate! Hotărîrea liberalilor de a-l aduce pe Iohannis în jocul actualei remanieri ilustrează de minune momentul bălmăjelii! Desigur, primarul Sibiului poartă cu el un anume potenţial electoral, de imagine şi de prestigiu, care joacă în favoarea PNL-ului. Chiar dacă la nivel naţional aceast profil politic este încă departe de a fi stabilizat, iar capacitatea de actualizare a potenţialului depinde încă de foarte multe necunoscute, să zicem că PNL-ul avea nevoie de el! Este trimiterea lui Iohannis la ministerul de interne cea mai bună soluţie pentru a valorifica acest potenţial? Nu pare şi nici nu este! Iohannis şi-a construit potenţialul de imagine pe funcţia de prim-ministru, virtual! Coborît în buncărul Ministerului de Interne, Iohannis seamănă mai degrabă cu un miel rătăcit în văgăunile bîntuite de lupi ale pădurii, decît cu un lider politic căruia i se dă şansa confirmării! Omul nu ştie bine nici unde este sediul respectivei instituţii, prin Bucureşti, necum care sunt secretele din subsolurile insalubre ale prea puţin reformatei instituţii, cine şi pentru cine lucrează pe acolo! Nici chiar Iohannis vice-prim ministru nu este o soluţie bună, în ciuda faptului că liderii PNL şi-au frecat mînile cu nedisimulată satisfacţie; vezi doamne, au reuşit să-i dea şah lui Ponta! Iohannis o să-i ia reflectoarele şi preşul de sub picioare Primului Ministru! Cine crede asta se îmbată singur cu apă rece! Este ca şi cînd, într-o bătălie decisivă, ţi-ai arunca toată rezerva apărării într-un contra-atac sortit să se stingă înainte de a fi declanşat! Aducerea lui Iohannis, în jocul actualei remanieri, este, oricum o dai, oricum o întorci, o mişcare slabă, dacă nu cumva una catastrofală. Are toate şansele să irosească un potenţial politic de anvergură, în condiţiile în care PNL-ul nu stă pe roze în ochii electoratului, ca urmare a guvernării în coaliţia USL!

Bălmăjeala, prin definiţie, creează mai multe probleme decît a încercat să soluţioneze. Ea este urmată, inevitabil, deci, de "Cîrpăceală". După ce au făcut-o lată, cu decizia lor înfăşurată, liderii politici se apucă, cu înfrigurare, să dreagă busuiocul! Şi, exact ca în povestea călugărului Arvinte, spusă de Donici ("cuib de-nţelepciune", Eminescu, Epigonii), taie anteriul la mîneci, ca să cîrpească gaura din spate, după care constată că au mînecile prea scurte şi taie din poale, ca să le lungească! Aferim!

Din păcate, pentru istoria noastră, algoritmul ABC este "cartea de înţelepciune" pe care toţi politicienii ce au avut în faţa răspunderea unor decizii şi răspîntii strategice, şi-au luat-o de căpătîi! Nu doar cei de astăzi, ci şi cei pe care, prin lupa deformantă a timpului, îi vedem altfel (mai buni, ori mai răi!) decît au fost în realitate!