Aceste femei care ne guvernează

O cheamă Ursula von der Leyen. Vine dintr-o familie ultra-privilegiată. Studii încropite pe ici, pe colo. Ceva economie la Gottingen, apoi ceva medicină la Hanovra. Şi-a permis, pentru că nu a muncit practic deloc în viaţa ei în economia reală. A fost paraşutată direct în marea politică a Germaniei, unde a ajuns ministru. De trei ori: Familie, Muncă şi Apărare. Se vede treaba că politicienii germani sunt la fel de buni ca aceia din România. Se pricep la toate, când Partidul vrea să îi numeas­că undeva. Presa germană a mai scris şi că teza de doctorat a Ursulei von der Leyen a fost plagiată în proporţie de 43 la sută.

După o asemenea carieră în slujba publicului, doamna trebuia să fie, evident, recompensată cu ceva de către prietena sa, Angela Merkel. Aşa încât după negocieri de culise care au durat luni de zile, Ursula von der Leyen a fost numită la şefia Comisiei Europene. Iar din această poziţie, ea doreşte să impună în Executivul european un principiu: al "parităţii de gen".

Să ne amintim că Executivul european conţine "comisari" propuşi de ţările membre. Nu e simplu să potriveşti interesele a 27 de state (las la o parte Regatul Unit din această numărătoare). De ce să te mai legi la cap cu o cerinţă care complică şi mai mult lucrurile?...

Doamna Ursula von de Leyen nu este la prima ispravă de acest fel. Acum ceva ani a promovat o măsură prin care erau impuse "cote de gen" în conducerea companiilor germane. Altfel spus, micro-inginerie socială pe socoteala marii industrii. Dar acum lucrurile au ajuns la un alt nivel.

De ce? Întrebarea nu îmi dă pace. Care este problema dacă, să spunem, comisarul de la Transporturi este bărbat? Se opresc camioanele pe şoselele Europei? Întârzie trenurile? Vedeţi dumneavoastră, acesta este stilul cultivat de noile elite "europene". Explicaţii raţionale? Aţi văzut vreuna?

Acum, aş vrea să fiu bine înţeles. În România este încă şi mai rău. Guvernul este condus, deocamdată, de o femeie (Viorica Dăncilă) care are dis­tinc­ţia de a fi, dincolo de orice dubiu, cel mai slab Prim-Ministru din istoria României. Personajul şi-a descoperit şi el, în campania electorală, vocaţia feministă. Se plânge la televizor că este singură, atacată de şapte bărbaţi. (Presupun că se referă la contra-candidaţii din cursa prezidenţială). Probabil vreun consilier al doamnei îşi imaginează că aşa se pot strânge două-trei voturi. Eu mă îndoiesc.

Să revenim însă la Ursula von der Leyen. Respectiva are, aşadar, o idee. Iar pentru asta este dispusă la practic orice compromis. Mai întâi, acceptă o nominalizare din partea doamnei Dăncilă. Asta deşi guvernul Dăncilă şi-a pierdut orice legitimitate, iar social-democraţii români au pierdut la scor alegerile europarlamentare. Interesantă viziunea despre democraţie a Ursulei von der Leyen: cei care au pierdut în România alegerile europene au dreptul să numească un candidat pentru funcţia de comisar. De la femeie la femeie.

Femeia româncă numeşte, aşadar... o femeie. Iar dintre toate a ales-o pe una dintre cele mai rele. Rovana Plumb, împlicată în scandaluri cât casa. Eu mă aşteptam, să fiu sincer, ca Ursula von der Leyen să arunce direct la coş faxul cu propunerea. Dacă însă mintea îţi este setată pe frecvenţa ideologiei, este bună şi Rovana Plumb. Aşa încât a avansat, oficial, candidatura unei doamne care i-a îngrozit până şi pe parlamentarii români, obişnuiţi cu multe. Doar vigilenţa europarlamentarilor din comisia juridică a Parlamentului European a oprit acest derapaj.

Înţeleg că doamna Ursula Von der Leyen nu se lasă. Vrea tot o femeie. Toate numele vehiculate din România sunt din categoria "horror", aşa încât nu este limpede cum se va termina această afacere, care ţine de săptămâni în loc învestirea noului Executiv european.

Dar de ce?... Ce sens are?... În lipsa unor clarificări din partea Ursulei von der Leyen, să spunem următoarele. Poa­te că întreaga idee ar avea un rost în cazul în care distincţia de "gen" ar fi una relevantă politic. Alte distincţii sunt. Bogat-sărac, educat-needucat etc. Dar femeie versus bărbat? Cifrele sunt clare. Din punctul de vedere al votului, nu este practic nici o diferenţă. Femeile şi bărbaţii votează, în proporţii sensibil egale, aceleaşi partide.

Ideea "cotelor de gen" este de fapt un truc prin care Stânga extremă impune un program de revoluţionare a societăţii. Unul prin care ierarhiile tradiţionale sunt negate. Competenţă? Integritate? Performanţă? Ursula von der Leyen e interesată de cu totul alt­ceva. Identitatea sexuală a "comisarilor". Pentru a prezenta viitoarea Comisie Europeană ca una progresistă. Dar şi pentru că are nevoie de voturile socialiştilor în Parlamentul European. Aşa încât a uitat despre nimicirea, de către PSD-ul doamnei Dăncilă, a statului de drept. Şi despre jenantul episod Kovesi, în care guvernul aceleiaşi doamne a încercat să torpileze şansele unui cetăţean român de a fi numit Procuror-General european. O mână spală pe alta, în bucătăria politicii de la Bruxelles.