ADEVĂRUL DESPRE BĂNCI Agitaţia premergătoare testelor de stres, doar o "linişte" înşelătoare înaintea furtunii?

Surse anonime au alimentat în ultimele zile piaţa zvonurilor din jurul testelor de stres aplicate băncilor de importanţă sistemică din Europa. Cea mai pesimistă estimare, conform căreia 18 bănci nu vor trece testul, a venit de la expertul bancar al companiei Pimco, fiind preluată într-un articol Reuters.

Pe de altă parte, Gabor Steingart, editorul şef al cotidianului financiar german Handelsblatt, aducea ieri o veste bună pentru cititorii săi: toate cele 24 de bănci germane au trecut examenul BCE. Steingart admite, totuşi, că o mare parte a "succesului" se datorează "circumstanţelor degradante ale relaţiilor intime dintre sectorul public şi privat". Afirmaţia se referă, bineînţeles, la susţinerea masivă oferită băncilor, mai ales prin garantarea datoriilor acestora, de către autorităţile locale sau cele federale din Germania.

Experienţa testelor de stres anterioare a determinat autorităţile europene să acorde o atenţie deosebită noului program de evaluare a sănătăţii sistemului bancar european. Aceasta este ultima şansă de a recâştiga încrederea pieţelor şi a investitorilor.

Într-un editorial din Financial Times, Huw van Steenis, director executiv la Morgan Stanley, arată că "piaţa trebuie să considere rezultatele publicate de către Banca Centrală Europeană şi Autoritatea Bancară Europeană suficient de transparente", astfel încât să permită recapitalizarea băncilor într-un mediu care să nu fie marcat de panică şi declaraţii contradictorii ale autorităţilor.

Un element fundamental pentru evaluarea succesului testelor de stres îl reprezintă şi "modul în care este facilitată majorarea capitalului şi restructurarea băncilor", după cum mai scrie directorul de la Morgan Stanley.

Şi atunci, câtă importanţă trebuie acordată obţinerii unei note de trecere? Relativ mare, dar nu crucială. "Nu lăsaţi nota de trecere să vă capteze atenţia", se arată într-un articol Bloomberg, care precizează că mult mai important este "cu cât va reduce BCE valoarea activelor bancare" ca urmare a derulării programului AQR (n.a. Asset Quality Review).

Bineînţeles că rezultatele AQR vor avea o influenţă majoră asupra nivelului capitalizării, iar de aici încep problemele. O bancă aflată sub "nota" de trecere va avea la dispoziţie două săptămâni pentru a prezenta planul de recapitalizare şi circa nouă luni pentru a atrage fondurile necesare.

De unde va fi acoperit deficitul de capital? Bănci importante din Europa au atras fonduri în ultimele luni prin emisiunea unor obligaţiuni convertibile (n.a. CoCo, instrument financiar hibrid care prezintă caracteristici similare atât acţiunilor cât şi obligaţiunilor, în funcţie de îndeplinirea unor anumite condiţii).

Reglementările actuale permit ca acestea să fie incluse în capitalul de rang I al băncilor şi expun investitorii unei pierderi totale a capitalului investit. Într-un articol recent de la Bloomberg, aceste instrumente sunt numite "grenade de mână cu randamente ridicate". În ultimele 18 luni, băncile europene şi-au majorat "capitalul" prin astfel de emisiuni cu o valoare totală de 60 de miliarde de dolari, după cum arată datele Bloomberg, iar "investitorii nu sunt pe deplin convinşi că randamentele ridicate (n.a. rata medie a cuponului a fost de 7,25% în această lună) reflectă riscul unei prăbuşiri a băncii emitente".

Toate aceste experimente pe planul recapitalizării băncilor europene amintesc, într-un fel, de încercarea autorităţilor noastre din anii socialismului de a ne convinge că "nechezolul" este, cu adevărat, o cafea de cea mai bună calitate.

Din păcate, evoluţia economiilor din Europa de la începutul anului arată că ipotezele testului de stres s-ar putea să fie mult prea optimiste, chiar şi în condiţiile scenariului pesimist.

Mai mult, documentul care descrie modul de evaluare al băncilor în cele două etape (n.a. evaluarea calităţii activelor şi testele de stres propriu-zise), publicat pe site-ul BCE ("Comprehensive Assessment Stress Test Manual", august 2014), nu include nicio referire la sistemul bancar din umbră şi la puternicele legături dintre acesta şi sistemul bancar clasic.

FMI tocmai a avertizat cu privire la pericolele reprezentate de acest sistem financiar paralel, a cărui valoare globală este estimată la circa 70 de trilioane de dolari, din care 22,5 trilioane sunt "alocate" zonei euro.

Conducătorii unor mari bănci de pe continent privesc cu optimism perioada de după publicarea rezultatelor testelor de stres, fiind convinşi că astfel se face "un pas mare pentru deblocarea creditării", conform declaraţiilor publicate de Bloomberg.

Aşa să fie? Chiar şi în Italia, unde creditele neperformante au atins un nou record? Sau în Spania, unde aceleaşi credite neperformante şi-au accentuat tendinţa de creştere, în ciuda înfiinţării unei "bănci rele" care a ajutat la cosmetizarea bilanţurilor bancare?

Speranţele în reluarea procesului de creditare în Europa nu se vor materializa, deoarece o bună capitalizare a sistemului bancar este doar o condiţie necesară, nu şi suficientă. Principala problemă o reprezintă, în continuare, supraîndatorarea clienţilor bancari, fie că este vorba de persoane fizice, juridice sau guverne.

Spre deosebire de optimismul temperat al unor conducători de bănci sau tăcerea "grea" care vine de la majoritatea guvernelor europene, în Grecia, autorităţile aşteaptă cu groază acest sfârşit de săptămână. Ministrul de finanţe Gikas Hardouvelis i-a suprins pe colegii săi din ECOFIN, în iulie 2014, prin lansarea unui avertisment privind efectele testului de stres asupra economiei şi sistemului bancar din Grecia. "Stresul a fost constant în economia şi sistemul bancar al Greciei în ultimii patru ani, iar BCE doreşte să crească şi mai mult presiunea", a declarat Hardouvelis, conform unui articol din Kathimerini. "Există riscul îngropării economiei tocmai când aceasta pare să dea semne de stabilizare", a fost concluzia ministrului de finanţe grec.

Nimic din toate acestea nu contează. Testul de stres trebuie să fie un succes pentru BCE, astfel încât să-i întărească nu doar imaginea de luptător coerent şi competent împotriva crizei, ci şi pe aceea de deţinător al soluţiilor pentru reluarea creşterii economice din Europa.

Dar ce se află, de fapt, în spatele cortinei? Într-un interviu recent acordat publicaţiei online Deutsche Wirtschafts Nachrichten, Thomas Mayer, fostul economist şef al gigantului financiar Deutsche Bank, a declarat că "arhitecţii şi protagoniştii actualului sistem monetar au investit prea mult efort pentru a renunţa voluntar la el".

Despre politicienii şi bancherii din Europa, Mayer a precizat că refuzul acestora de a prezenta deschis problemele zonei euro se datorează faptului că "ei sunt responsabili pentru apariţia lor, dar nu doresc să-şi asume responsabilitatea".

Fostul economist şef de la DB a mai declarat că "mi-au fost depăşite cele mai pesimiste aşteptări şi nu văd cum situaţia poate continua ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic", Mayer fiind convins că zona euro nu poate supravieţui în forma sa actuală.

În opinia sa, declanşarea unui nou val de consolidare al sistemului bancar european va urma publicării testelor de stres, rezultatul fiind apariţia unor bănci "şi mai mari pentru a da faliment", pe fondul accentuării tendinţei de trecere la planificarea centralizată.

"Ne aflăm într-o situaţie excepţională, care nu poate rezista pe termen lung", a mai declarat Thomas Mayer pentru Deutsche Wirtschafts Nachrichten, referindu-se şi la costurile de finanţare ale guvernelor din zona euro.

Voinţa "europeană" spune, însă, că trebuie să reziste, iar în acest scop reprezentanţi ai UE au participat, în secret, la seminarii în Statele Unite, unde s-au "antrenat" pentru lichidarea rapidă a băncilor cu probleme, după cum mai scrie Deutsche Wirtschafts Nachrichten.

În aceste condiţii, nu ne mai rămâne decât să evităm "zonele de conflict", astfel încât depozitele noastre bancare să nu devină "victime colaterale" ale "salvatorilor". Nimeni nu ne va anunţa la televizor că va urma cod roşu de bail-in.