Agitaţii post-pandemice

Poate că epidemia de sindrom respirator sever acut coronavirus 2 (SARS-CoV-2) nu a trecut, dar, rând pe rând, statele europene au renunţat la unele restricţii. La noi, unde datele în formă de fierăstrău - sâmbătă 145 de noi cazuri confirmate, duminică 213 - arată cât de mari sunt riscurile relaxării fără interiorizarea gesturilor barieră, ceea ce va prelungi suspansul şi ar putea amâna reluarea integrală a activităţii. Încet, dar sigur s-a intrat într-o etapă post-pandemică în care politica competitivă, trecută în rezervă pe perioada vârfului epidemiei, revine în matcă.

Dar, după ce în ianuarie epicentrul epidemic a fost în Asia, iar apoi în martie şi aprilie în Europa, acum a traversat Atlanticul şi, după ce a adus SUA pe primul loc în lume la infectări şi decese (duminică erau aproape 1,7 de milioane de americani confirmaţi cu covid-19, iar numărul deceselor se apropia de 100.000 ), a venit rândul Americii Latine, unde Brazilia lui Bolsanaro cunoaşte o amplificare rapidă a cazurilor, ajungând pe al doilea loc în lume, cu aproape 350.000 de cazuri şi peste 22.000 de decese. Şi Rusia, alt stat cu un lider iliberal, precum Donald Trump în America şi Jair Bolsanaro în Brazilia, dar care fiind la putere de două decenii a avut timp să instaureze un regim autoritar şi represiv, nu este nici ea departe de Brazilia ca număr de contagiuni (344.500 duminică), dar cu un număr mult mai mic de decese, puţin peste 3500. Statele conduse de lideri iliberali care au refuzat să recunoască şi asume riscurile pandemiei plătesc acum aventurismul celor care le conduc.

Vor avea aceste recorduri macabre vreun impact asupra politicii interne din aceste ţări? E dificil de prevăzut, căci şi Trump şi Bolsanaro s-au retras strategic sub protecţia susţinătorilor lor, a căror mobilizare nu a scăzut în urma pandemiei, dar poziţiile lor sunt mult mai vulnerabile acum decât în urmă cu trei luni. Unele sondaje îl dau acum în SUA pe Joe Biden înaintea lui Donald Trump la alegerile din noiembrie, iar Bolsanaro va fi supus unei proceduri de punere sub acuzare care nu se arată chiar atât de simplă cum a fost impeachment-ul eşuat din februarie anul acesta din SUA. Iar Vladimir Putin, oricât de autoritar ar fi, nu va putea bloca la infinit opoziţia.

În Europa, după ce s-au aflat în centrul atenţiei pe vreme de două luni, şefii de stat şi de guvern sunt contestaţi. Dar sunt ei într-adevăr fragilizaţi? Aşa cum era de aşteptat, cotele ridicate din sondaje s-au diminuat, dar toţi liderii europeni importanţi, cu excepţia lui Boris Johnson, nu au cunoscut prăbuşiri. Dar şi în Marea Britanie, dacă ne luăm după datele relevate de Politio într-un articol scris de Cornelius Hirsch şi Cristina Gallardo pe 19 mai şi updatat pe 20 mai cu datele ultimelor sondaje din Anglia, Partidul Conservator rămâne în continuare pe primul loc, la o distanţă apreciabilă de laburişti (48% faţă de 33%).

Opoziţia, şi mai ales grupările radicale şi extremiste, laminate de pandemie, sunt obligate să revină în forţă. în Spania, protestele motorizate ale fasciştilor de la Vox de la sfârşitul săptămânii trecute sunt pe măsura susţinerii neaşteptate de care se bucură Pedro Sanchez. Ultimul sondaj al Centrului pentru Cercetări Sociale din Spania indică o scădere de 13 puncte procentuale pentru Pedro Sanchez, dar acesta se află la 74,9%.

În Franţa, unde Emmanuel Macron a fost în defensivă permanent după mai 2018 şi izbucnirea sandalului Benalla, urmat apoi de mişcarea vestelor galbene şi de grevele contra reformelor sistemului de pensii de la sfârşitul anului trecut şi începutul anului acesta, a recuperat şi se află la 41% încredere. Dar chiar şi în perioade dificile, în Franţa fragmentarea ideologică face dificilă o analiză raţională şi obiectivă a activităţii politicienilor. Căci, dacă potrivit unui studiu publicat pe 20 mai de Institutul Pasteur din Paris, Franţa a reuşit să prevină răspândirea epidemiei care circula deja în China şi Italia. Concluziile studiului arată că guvernul francez a reuşit să împiedice răspândirea virusului prin măsuri luate încă din ianuarie 2020, dar toate acestea nu-i împiedică pe 60% dintre francezi să opineze că epidemia nu a fost controlată.

Oricum ar fi, plebiscitaţi sau doar relativ consolidaţi, liderii politici europeni vor avea a se confrunta cu o opoziţie, mai ales a partidelor radicale, foarte agitată. Căci aceasta va încerca să profite de teoriile conspiraţiei care se află în expansiune liberă, odată ce momentele dificile au fost depăşite.