Alegeri contestate

Rezultatele parţiale ale alegerilor din 28 noiembrie indică diferenţe între Uniunea Naţională PSD+PUR şi Alianţa D.A. la limita superioară a marjei de fraudare, de 3-5%. Astfel, în cazul alegerilor parlamentare distanţa este de 5,36% la Senat şi de 5,28% la Camera Deputaţilor în favoarea PSD. Dar, credibilitatea BEC, instituţia care trebuie să valideze alegerile la acest nivel, s-a prăbuşit după ce nu a reuşit să ofere nici o explicaţie cuprinzătoare privind evoluţia voturilor nule pe parcursul zilei de 29 noiembrie la toate tipurile de alegeri, în comunicatele publicate chiar pe site-ul instituţiei. Firesc ar fi fost ca erorile să fi fost imediat anunţate, iar dacă nu s-a reuşit, să fie distribuite toate informaţiile necesare pentru a detensiona atmosfera. ïn aceste circumstanţe, graba cu care sînt validate rezultatele şi mandatele este cu atît mai suspectă. Opiniei publice româneşti şi internaţionale trebuie să i se ofere argumente plauzibile, nu sentinţe, dar în schimb BEC funcţionează de parcă nimic nu s-ar fi întîmplat, la fel cum preşedintele în funcţie ţinea în seara zilei de 30 noiembrie un discurs de parcă ar fi trăit într-o altă ţară.

Lipsa de transparenţă a BEC, iar apoi răspunsurile improvizate au accentuat suspiciunile privind această instituţie. Diferenţele de 160.000 de voturi la preşedinţie, 110.000 de voturi la Senat şi 100.000 de voturi la Camera Deputaţilor există, şi se cer explicate în detaliu, nu expediate printr-o ambiguă formulă tehnică. Respingerea contestaţiei Alianţei D.A. pentru anularea alegerilor prin invocarea unor motive procedurale nu a rezolvat, ci a sporit nedumeririle. Motivul pentru care BEC nu a prezentat publicului şi nu a postat pe site un comunicat privind explicarea diferenţei care face obiectul suspiciunilor rămîne inexplicabil. Singura soluţie pentru ieşirea din criza de credibilitate este comunicarea sinceră şi corectă. Succesiunea răspunsurilor oferite de reprezentanţii Institutului Naţional de Statistică a generat şi mai multă confuzie, pentru că în prima fază s-a spus că 160.000 de cetăţeni plecaseră cu buletinele de vot, puţin mai tîrziu s-a completat că voturile pentru Camera Deputaţilor, Senat şi Preşedinte sînt înregistrate separat şi de aici ar putea interveni eroarea, pentru ca abia a treia explicaţie să fie mai tehnică, şi prin acesta mai acoperitoare, susţinînd că în unele secţii de votare, din eroare, s-a înregistrat acelaşi număr şi la rubrica 1 privind alegătorii înscrişi şi la rubrica 2 privind numărul total al alegătorilor înscrişi prezenţi la urne. ïn aceste condiţii, o serie de întrebări suplimentare se cer elucidate şi, fără argumente şi probe, operaţiunile de scanare, contabilizare şi centralizare a datelor rămîn suspecte. ïn primul rînd, cine a constatat erorile, cînd şi cum a informat BEC şi mai ales cine a dat dispoziţia privind realizarea corecturilor? Cînd au fost informaţi membrii BEC asupra acestei situaţii? Cine sînt persoanele de la nivelul birourilor electorale ale circumscripţiilor judeţeane cu care s-a luat legătura, care este numele şi funcţia lor, şi cum s-a realizat informarea? Cine a convocat preşedinţii şi locţiitorii birourilor secţiilor de votare pentru a face corecturile, care sînt secţiile de votare pentru care s-au realizat acestea - cu numărul secţiei şi numele persoanelor implicate? Dacă, cînd şi cum au fost anunţaţi ceilalţi membri ai biroului secţiei de votare, delegaţi ai partidelor, asupra corecturilor făcute? Dacă există declaraţii care să ateste că preşedinţii secţiilor de votare au recunoscut erorile din procesele verbale privind constatarea rezultatului votării pentru Camera Deputaţilor, Senat şi Preşedintele României şi aceştia au explicat circumstanţele producerii lor şi mai ales de ce programul folosit pentru prelucrarea datelor nu a invalidat procesele verbale cu erori?

Fără explicarea acestor nedumeriri orice operaţiune electorală ulterioară este ilegitimă, iar procesele de validare sau de alegere sînt rezultatul unei forţări intolerabile a contextului. Politica faptului împlinit promovată de BEC nu este o procedură care să ofere democraţiei un fundament stabil. Este în interesul actorilor politici şi instituţionali responsabili să crească, iar nu să scadă, încrederea în sistem. Dacă viitorul Parlament şi Guvern se fondează pe o asemenea situaţie confuză, legitimitatea lor va fi nulă, precum voturile dispărute. ïn 2000, în SUA, cazul Florida a blocat validarea preşedintelui pînă cînd Al Gore a acceptat situaţia. ïn România, lucrurile se desfăşoară ca şi cînd validarea alegerilor şi turul al doilea al scrutinului prezidenţial sînt mult mai importante decît lămurirea aspectelor principiale legate de corectitudinea proceselor electorale, atît în privinţa listelor speciale, a mobilizării administrative şi forţate a alegătorilor sau a contabilizării electronice a voturilor. ïn aceste condiţii, singura soluţie pentru credibilizarea proceselor este apelul la experţi internaţionali în statistică şi informatică electorală, independenţi şi imparţiali, care analiza situaţia.